marți, 29 aprilie 2014

Rabindranath Tagore



PESTE CÎMPURILE DE OREZ...

Peste cîmpurile de orez verzi şi gălbui,umbrele norilor de toamnă alunecă, alungate de soarele sprinten.
Albinele uită să-şi culeagă miere; îmbătate de lumină bîzîie şi freamătă nebuneşte.
În ostrovul rîului rîţoii dau ţipăt de bucurie, fără să ştie de ce.
Prieteni, nimeni să nu se întoarne acasă în dimineaţa asta, nimeni să nu meargă la muncă. Să ne-mbătăm de azur în goană vijelioasă, şi-n beţia noastră să jefuim întinsurile.
Rîsul gîlgîie în aer, ca spuma în unda fluviului.
Prieteni, să ne risipim dimineaţa în cîntece, rodnic nefolositoare.

Traducere de Iv.Martinovici



OVER THE FIELDS OF RICE...

Over the green and yellow fields of rice, the shadows of the autumn clouds glide, banished by the agile sun.
The bees forget to collect their hony, drunk with light buzz and bustle madly.
On the islet of the river the ducks give shout of joy, without knowing why.
Friends, let no one of us turn home this morning, no one go to wark. Let us get drunk with blue running, and in our drunkness let rob the stretches.
The laughters gurgle in the air, like the foam in the river waves.
Friends, let us waste our morning in songs, fruitfully useless.

duminică, 27 aprilie 2014

Alfred Tennyson



***

Floare crescută în crăpătura zidului,
Te culeg fermecat şi în palme te ţin
Cu rădăcina şi cu-ntreaga fiinţă.
Micuţă floare, de-aş putea înţelege acum
Cine eşti tu, ce-i rădăcina ta şi totul din tine,
Parte din marele Tot,
Aş şti fără îndoială cine e Dumnezeu şi cine e omul.



***

Fiore cresciuto nella spaccatura del muro,
Ti raccolgo ammaliato e ti tengo nel mano
Con la radice e con tutto il tuo essere.
Piccolo fiore, se potessi intendere adesso
Chi sei tu, che cosa e la tua radice e il tuo intero,
Parte del grande Tutto,
Saprei senza dubbio chi e Iddio e chi e l'uomo.

joi, 24 aprilie 2014

Charles Bukowski



CONFESIUNE

aşteptînd moartea
ca pe un pisoi
care o să-mi sară
pe pat.
îmi pare atît de rău
pentru nevastă-mea
o să găsească
trupul ăsta
ţeapăn
alb
o să-l scuture o dată
apoi poate
încă o dată
Hank!
Hank nimic.
nu că o să crăp
mă îngrijorează,
nevastă-mea
singură cu grămăjoara
aia
de nimic.
aş vrea să ştie că
pentru toate nopţile
în care am dormit împreună
chiar şi cele mai inutile
certuri
au fost lucruri
întotdeauna splendide
şi că cele mai grele
cuvinte
pe care m-am temut
să i le spun
pot fi acum spuse:
te
iubesc.



CONFESSIONE

aspettando la morte
come se fosse un gattino
che saltera
sul mio letto.
mi dispiace tanto
per la mia moglie
trovera
questo corpo
rigido
bianco
lo scuotera una volta
poi forse
un'altra volta
Hank!
Hank niente.
non che moriro
mi preoccupa,
mia moglie
sola con quel
mucchino
i nulla.
vorrei sapere che
per tutte le notti
nelle quali abbiamo dormito insieme
persino le piu inutilli
liti
sono state delle cose
sempre splendidi
e che le piu difficili
parole
che ho temuto
dirle
adesso posso dirle:
ti
amo.

vineri, 11 aprilie 2014

Elisaveta Bagreana



IUBIRE 

Cine eşti tu, cel ce în cale-mi ieşi
Şi îmi alungi şi somnul din pleoape
Şi-mi frîngi pe buze zîmbetul? Şi ce
Minune s-a-ntîmplat că te zăresc
Şi-n vechile icoane afumate
Şi te aud şi-n ceasul meu tîrziu
Şi ca un hoţ îţi simt privirea?
E-o dezmierdare fiecare sunet
Pe care-l scoate glasul tău. Cumva
Eşti Diavolul?Arhanghelul? Răspunde!

Încrezătoare inima mea cîntă
Ca pasărea, numindu-te: Iubitul!
Şi îţi şoptesc, supusă fericirii
Ca Magdalena către Hrist, altdată:
- Ia-mi mîinile. Acestea sunt! Şi du-mă!

Traducere de Valentin Deşliu şi Victor Tulbure



AMORE

Chi sei tu, quel che stai davanti a me
E fai allontanare il mio sonno
E fai morire il sorriso sulle mie labbra? E che
Miracolo e succeso per vederti
Anche nelle vecchie icone affumicate
E ti sento nelle mie tarde ore
E come un ladro e il tuo sguardo?
E una carezza ogni suono
Che pronuncia la tua voce. Forse
Sei il Diavolo? L'Arcangelo? Rispondi!

Fiducioso, il mio cuore canta
Come l'uccello, chiamandoti: Amore!
E sto mormorando, soggetto alla felicita,
Come Magdalena a Criso, una volta:
- Prendi le mie mani. Sono queste!E portami via!



LOVE

Who are you, that who comes in my way
And sand away my sleep
And make die the smile on my lips? And what
A miracle has happened to see you
In the old smoked icons too
And hear you in my late hours
And your look is like a thief?
It is a caressing every sound
Uttered by your voice. Maybe
You are the Devil?The Archangel? Answer to me?

Confident, my heart is singing
Like a bird, calling you: Lover!
And I whisper, seized by happiness,
Like Magdalene once to Christ:
- Take my hands! Here they are!And carry me away!

luni, 7 aprilie 2014

Karl Krolow




POEM  ÎMPOTRIVA MORŢII

Se risipesc grăunţele-aurorei
Pe cerul înnoptat ca o pădure.
De vreau, le pot culege
Şi mă bucur, ca vîntul
Ce de moarte nu se teme.

Stă întunericul cu fruntea-n palme.
Fuge şi el de exaltarea păsărilor enuziasmului
Care-mi creşte în aripi.

Fiecare dimineaţă e o sentinţă împotriva morţii.
Şi izul noptatic al evadării dispare.
Cu degetele pipăi timpul.
El doarme-n palma mea - un fir de praf ce joacă -
Rotund ca fructul roşu-al unei rodii
Alăturea de flori şi de păstăi.
Şi ce crăpate, arse, sunt buzele pămîntului
De arşiţi năpădit!

Acum e viaţa mai intensă în ghiare-ncovoiate şi în pliscuri,
În blonde, negre bărbi învălurate,
Şi în femei cu sînii pietroşi sub bluze aspre.

Fiecare dimineaţă e o sentinţă împotriva morţii.
Grăunţele aurorei le-am cules
Şi cînt cu vîntul dimineţii.

Moartea e-nfrîntă!

Traducere de Ion Brad



POEMA CONTRO LA MORTE

Si disperdono i semi dell'alba
Sul cielo notturno come un bosco.
Se voglio posso raccoglierli
E mi rallegro come il vento
Che della morte non ha paura.

Sta il buio con la fronte nelle mani.
Corre anche lui di fronte agli uccelli dell'entusiasmo
Che cresce nelle mie ali.

Ogni mattino e una condanna contro la morte.
E il profumo notturno dell'evasione sparisce.
Con le ditta tocco il tempo.
Esso dorme nella mia mano - un granello di polvere che gioca -
Tondo come il frutto rosso del melograno
Accanto ai fiori e ai baccelli.
E come sono spaccate, bruciate, sono le labbra della terra
Invasa dalla calura!

Adesso la vita e piu intensa negli artigli e nei becchi,
Nelle bionde, nere barbe ricci,
E nelle donne dai seni di pietra sotto le camicie.

Ogni mattino e una condanna contro la morte.
Ho raccolto i semi dell'alba
E canto insieme al vento del mattino.

La morte e sconfitta!



POEM AGAINST THE DEATH

The seeds of the dawn spread
On the night sky alike a woods.
If I want, I can gather them
And I am happy, like the wind
That does not fear the death.

The darkness stands with its forehead in hands.
It runs far from the birds of the enthusiasm
That increases in my wings.

Every morning is a sentence against the death.
And the night scent of the escape disappears.
I touch the time with my fingers.
It sleeps in my palm - a grain of dust playing -
Round like the red fruit of the pomegranate
Near the flowers and pods.
And how chapped, burnt, are the lips of the earth
Overgrown by the heat!

Now the life is more intense in the paws and beaks,
In blond, black curled beards
And in women with breast like stone under the blouse.

Every morning is a sentence against the death.
I have gathered the seeds of the dawn
And I sing together with the morning wind.

The death is won!





vineri, 4 aprilie 2014

Dylan Thomas



DRAGOSTE ÎNTR-UN AZIL

A venit o străină
Să împartă cu mine odaia, lunatică,
O fată nebună ca păsările.

Zăvorînd noaptea porţii cu braţu-i de pene
Legată în patul răscolit
Înşeală casa închisă cerurilor chemînd norii

Şi o înşeală umblînd prin odaia cumplită
Stăpînă ca morţii,
Pluteşte peste visatele oceane ale saloanelor de bărbaţi.

A venit posedată
De lumina ce zămisleşte trecînd prin zidul puternic,
Posedată de ceruri

Doarme în troaca săracă şi rătăceşte în praf
Aiurînd liberă
Pe scîndurile casei de nebuni tocite de lacrimile mele neostenite.

Şi în sfîrşit condus de lumină în braţele ei
Pot fără greşeală
Să îndur viziunea dintîi care a aprins stelele.

Traducere de Miron Chiropol



AMORE IN UN MANICOMIO

E venuta una straniera
Per dividere con me la stanza, lunatica,
Una ragazza pazza come gli uccelli.

Serrando la porta della notte con il suo braccio con piume,
Legata nel letto sconvolto
Inganna la casa chiusa per i cieli chiamando le nuvole

E la inganna camminando nella terribile stanza
Padrona come i morti,
Vola sopra i sognati oceani dei salotti degli uomini.

E venuta posseduta
Dalla luce creatrice passando per il forte muro,
Posseduta dai cieli

Dorme nel povero trogolo ed erra nella polvere
Delirando libera
Sulle assi del manicomio smussate dalle mie inesauribili lacrime.

E finalmente condotto dalla luce nelle sue braccia
Posso senza sbagliare
Soportare la prima visione che ha acceso le stelle.






Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...