mondo-poesia

Niklas Tornlund

2012-02-01T03:35:00.001-08:00

CÎNTEC DE ANIVERSARE

Umbrele pe care le vezi nu sunt decît
simple afirmaţii ale luminii. Astfel
e omul viu legat de
piciorul oricărei umbre - luptă
ca să devină în sfîrşit vizibil.
Nu trebuie să faci nimic, însă
totul rămîne ; această zi ca toate celelalte
e totuşi singură - şi-i o aniversare.

ANNIVERSARY SONG

The shadows you see aren't but
simple affirmations of the light. So
the living human is bounded
with any shadow - he fights
for becoming visible.
It isn't necessary to do anything, but
all remains ; this day like the others
is however solitary - and is an anniversary.

Gonsalves Dias Antonio

2012-01-31T00:39:00.001-08:00

DORINŢĂ

O, să nu pier pînă-a nu încerca
Pentru o clipă măcar, în această viaţă,
O dragoste aidoma dragostei mele !
Dă, Doamne, să întîlnesc pe pămînt,
Înger, femeie, umbră a Ta,
Care să simtă asemenea mie ;
Suflet cuprinzător, suflet geamăn,
Liniştea mea s-o asculte, să mă urmeze
În vastitatea văzduhului !
Uniţi , îngemănaţi într-un singur tot,
Să lăsăm pămîntul şi tina, să urcăm spre tării,
În extazul iubirii !

WISH

Oh, let me not die before I try
Even for a moment, in this life,
One love resembling my love !
Let me, Lord, to meet on earth,
An angel, a woman, a shadow of Yours,
Who would feel like me ;
Wide soul, twin soul,
Listening to my silence, to following me
In the immensity of the sky !
United, blended in a whole,
To let the earth and the dust, to rise to heaven
In the ecstasy of love !

Shu Ting

2012-01-29T23:41:00.001-08:00

POATE

Poate cu cît greutatea de pe umeri e mai mare,
cu atît credinţa e mai înaltă.
Poate că vărsîndu-ţi în urlet toate necazurile,
în faţa propriei nefericiri rămîi mut...

MAYBE

Maybe more the weight on your back is great,
more the faith is high.
Maybe shouting your troubles out,
in front of your misfortune you stricke dumb.

Kosztolanyi Dezso

2012-01-29T03:00:00.000-08:00

ÎNDRĂGOSTIŢII

Luîndu-şi capul între palme tăcut,
Ei se privesc,
Parcă o mie de ani nu s-au văzut,
Şi legănîndu-şi gingaş, mîngîietor,
Cu o frumoasă mişcare
Flacăra scumpă a trupului lor,
Gura-şi îngemănează, pentru sărut,
Şi cheia vieţii şi-o caută, ce dintr-un blestem
S-a pierdut,
Şi încă mai zăbovesc, mai aşteaptă încă,
Se-ndepărtează, se uită în sus,
Cu steaua privirii dilatată şi-adîncă,
Spre culmea cea neguroasă,
Spre extazul ce vine,
Şi dorul uşor, ca o cruce-i apasă,
Iar gura şi ochii şi sufletul
Le tremură, lin.

THE LOVERS

Taking their heads in their palms in silence,
They look each other,
As if they haven't seen each other a thousand years,
And swinging gently, tenderly,
With a beauliful movement
The dear flame of their bodies,
They entwin their mouthes, for kiss,
And they look for the key of their lives, which by a curse
Was lost,
And they still delay, look up,
With the star of their eyes dilated and deep,
Towards the dark peack,
Towards the future ecstasy,
And the light nostalgy, presses them like a cross,
And their mouth and eyes and soul
Are shaking, slowly.

Adam Puslojic

2012-01-28T01:00:00.001-08:00

OASPETE DRAG AL ŢĂRÂNII

În puzderia de nopţi ale vieţii mele
numai o singură înghiţitură de întuneric
şi voi porni spre cer sub nori,
ţărânii oaspete drag.

În camera albită de zile
am înfulecat doi leoparzi, trei tigrii
cărora le fusesem azvârlit. Şi-n clipa aceea
sălbăticit putui să îmblânzesc lent şarpele.

În camera înnegrită de nopţi
cu timpu-ascuns prin firide
destinul mi l-am mărturisit zidurilor
şi morţile mi le-am întins pe dale.

Cât de lungi sunt nopţile noaptea,
cât de scurte dimineţile prin geamuri
şi cât de tari sunt duşumelele pământului
şi cât de grele stelele pe cer...

În timpul vieţii mele-am dat cuvânt
la ziduri trei, când un deşert tăcea în urmă
şi-adeseori vorbeam de moarte,
cu viii mai puţin, mai mult cu morţii.

DEAR GUEST OF THE DUST

In the multitude of the nights of my life
only a sip of dark
and I'll start towards the sky under the clouds,
dear guest of the dust.

In my room whitened by the days
I have devoured two leopards, three tigers
to whom I was thrown . And in those very moment
wild I could tame the serpent.

In my room blackened by the nights
with the time hidden in the recesses
I confessed my destiny to the walls
and I spreaded my death on the pavement.

How long are the nights at night,
how short are the mornings through the windows
And how hard are the pavements of the earth
and how havy the stars in the sky...

In my lifetime I have spoken
to three walls, when a desert was silent back
and often I was speaking of the death
less with the living, more with the dead.

Lasse Soderberg

2012-01-27T00:30:00.000-08:00

PETE DE SOARE ÎN IARBĂ

Încă mai sunt printre voi,
Lucruri tăcute şi pleoape,
Lucruri pe care vă simt atât de aproape.
Înspăimântate stoluri de vrăbii
Zboară din inima mea.

Încă mai vieţuiesc alături cu voi,
Lucruri tăcute, semene mie,
Înăbuşite lămpi de vară.
Prieteni fără nume aplecaţi
Peste ierbare prăfuite -
Adânciţi în voi înşivă
Priviţi cum totul se pierde,
Cum ziua îmi umple privirea
Şi nu mă lasă să plâng.

SPOTS OF SUN IN THE GRASS

I am yet among you
Silent things and eyelids,
Things that I feel so clouse to me.
Frightened flocks of sparrows
Are flying from my heart.

Yet I live near you,
Silent things, alike me,
Estenguished summer lamps.
Nameless friends bent
Over dusty herbariums -
Deepened inside yourselves
You look how all is fading,
How the day fills my eyes
And doesn't let me cry.

Fernando Pessoa

2012-01-26T02:48:00.001-08:00

PLĂCEREA, DESIGUR, LYDIA...

Plăcerea, desigur, Lydia, dar cu-ncetul,
Căci soarta e nemilostivă
Cu cei ce din mînă i-o smulg.
Feriţi, să ascundem de lume această livadă,
Fructe ce-s jefuirii sortite.
Să nu trezim Erinnya
Ce trece prin fericirea orcui.
Ca un pîrîu, trecători prin tăcere,
Plăcerea ascunşi s-o gustăm.
Pizmaşă e soarta, Lydia ; să ştim să tăcem.

THE PLEASURE, CERTAINLY, LYDIA

The pleasure, certainly, Lydia, but slowly,
Because the fate is mercyless
With those who tear it out from her.
Let hide from the people these fruits,
Which are destined to disappear.
Don't awake the Erinnya
which passes through the happiness of everyone.
Like a waterspring, passers through the silence,
Hidden let's taste the pleasure.
The fate is envious, Lydia ; let us be silent.

Juozas Macevicius

2012-01-24T23:27:00.001-08:00

HOTELURI, AEROPORTURI ŞI GĂRI

Hoteluri, aeroporturi
Şi gări.
Noaptea-i o colivie imensă, zăvorâtă.
Insomniile
Inima şi nervii mi-i seacă şi-ntărâtă.
Un veac nebun. Un ritm nebun.
Sfâşie lumea un ţipăt de disperare.
Ţipăt de disperare :
- Tăcere şi linişte !
Atârnă ţipătul undeva,
Între pământ şi cer, cu-ncrâncenare.
Răcit, al oţelului gust,
Caustic, pe buze rămâne.
Cineva a şi început să cerşească iubirea
Ca pe o pâine.
Ruga arde inima şi raţiunea -
Tot ce-ai avut de dăruit,
Ai dăruit de mult.
Poate nu la timpul potrivit.
Ai dăruit totul, făţiş,
Ca pe-un oarecare mărunţiş.
Priveşti în noapte, -
Nu-s lumini în jur...
Se-aude undeva un zvon de clopot.
E despicată noaptea
De vuiete şi lovituri în ropot,
Dar clopotul nu pentru tine bate.
Va trebui să cauţi iar,
Chinuitor, în zări,
Aeroporturi şi hoteluri,
Gări.

HOTELS, AIRPORTS AND STATIONS

Hotels, airports
And stations.
The night is an imense cage, locked.
The insomnias
Wear out my heart and my nerves, and embitter me.
A mad century. A mad rate.
A shout of disperation tears up the world.
Shout of disperation :
- Silence and peace !
The shout is hanging somewhere,
Between the earth and the sky, obstinately.
Cold, the taste of the steel,
Caustic, lies on the lips.
Somebody just begins to begger the love
As it would be a bread.
The pray burns the heart and the reason -
All that you have to give,
You have given long time ago.
You have given all, directly,
as it was trifles.
You are lokking in the night, -
There aren't lights arround you...
Somewhere a sound of bells is hearing.
The night is splitted by rumbles and blows,
But the bell doesn't ring for you.
Yu'll have to look again, painfully,
In the horizon, for
Airports and hotels,
Stations.

Rainer Maria Rilke

2012-01-24T00:15:00.001-08:00

ÎMI TRĂIESC VIAŢA

Îmi trăiesc viaţa în cercuri ce cresc,
ce peste lucruri se-ntind şi trec.
Pe cel din urmă poate că nu-l împlinesc,
dar vreau şi pe el să-l încerc.

În jurul Domnului, turlă străbună,
mă rotesc de milenii, mereu ;
şi tot nu ştiu încă : sunt un şoim, o furtună,
sau un cîntec mare şi greu ?

I LIVE MY LIFE

I live my life in circles which grow,
and over the things are spreding and go.
The last, perhaps, I shall not fulfill,
but I want to try still.

Around the Lord, ancient tower,
I constantly turn from milleniums,
and I don't know yet : Am I a falcon, a storm,
or a great and heavy song ?

Carl Magnus Von Seth

2012-01-23T00:44:00.001-08:00

PIETRE

În fiecare seară simte că trebuie să reziste,
În fiecare dimineaţă înainte de sculare simte că nu mai poate.
Cu toate acestea, se îmbracă, pleacă şi se simte mai tare
În timp ce zăpada cade : respiră încet
Şi-şi spune : " Trebuie să fii viclean,
Aerul te îmbată uşor ".

Mişună oameni pe strazi.
El are buzunarele pline cu pietre. Le-a adunat
De prin parcuri şi dinapoia şurei încă înainte de-a da îngheţul.
Simte că acum poate. În paltonul său larg
Mâinile înfundate în buzunare abia i se văd.
Pantofii-i sunt sparţi, abia i se ţin pe picioare.

Pălăria lui subţire e singura pată de verde ce-a mai rămas
În jurul cefei sale, în tusea ruginită a iernii ; degetele
I-au îngheţat şi nu mai simt pietrele ca pe nişte obiecte,
Ci doar ca pe nişte mijloace. În parc se plimbă un cal singuratic.
Nu-i vede tremurîndele-i nări
Adulmecând furnicarul din piaţă. El îţi grăbeşte pasul
Şi simte că poate să mai reziste,
Deşi plămînii nu-i sunt decît o mare rană deschisă.
Acolo la răspîntia furtunoasă el simte că poate să mai reziste.

Cînd s-a prăbuşit avea o piatră în fiecare mînă
Dar el simţea că poate să reziste
Fără să ştie de ce-ar trebui să reziste -
Nu-şi mai aduce aminte ce mînie l-a purtat întreaga viaţă.
Pietrele nu-l ajută
Să-şi amintească. Şi de ce tocmai pietrele ?

STONES

Every evening he feel that he had to resist,
Every moning, before awakening, he feels that he can't anymore.
In spite of that, he dresses himself, leaves and feels stronger
While the snow falls : he breathes slowly
And tells himself : " You must be sly :
The air make you tipsy easily ".

The people swarm in the streets.
He has his pockets full of stones. He has gathered them
From the parks before the frost coming.
He feels that now he can. In his large coat
His hands, thrusted in the pockets hardly are seen.
His shoes are broken, hardly stay on his feet.

His thin hat is the only spot of green that has remained
Arround his neck, in the rusty cough of the winte ; his finger
Have frozen and he don't feel the stones as objects anymore,
But as means. In the park walks a solitary horse.
He doesn't see its trembling nostrils
Scenting the crowd in the market. He hurry up his steps
And feels that he yet can resist,
Although his langs are a big open wound.
There, at the stormy crossroad he feels that he can yet resist.

When he fell, he had a stone in both his hands
But he was feeling that he can resist
Without knowing why he has to resist -
He doesn't remember what anger had lead him his entire life.
The stones don't help him
To remember. And why particularly the stones ?

Rabindranath Tagore

2012-01-22T00:50:00.000-08:00

CINE EŞTI TU , CITITORULE

Cie eşti tu, cititorule, care peste-o sută de ani vei citi versurile mele ?
Nu pot să-ţi trimit nici o singură floare din acest belşug al primăverii, nici o singură dungă de aur din norul acela îndepărtat.
Deschide porţile şi priveşte afară !
Din grădina ta în floare culege amintiri înmiresmate despre florile ce-au pălit cu un veac înainte.
In bucuria inimii tale vei putea simţi bucuria vie care cînta într-o dimineaţă de primăvară, trimiţîndu-şi glasul peste o sută de ani.

WHO ARE YOU, READER

Who are you, reader, who after one hundred years will read my line ?
I can't sand you either a flower from this richness of the spring, or a golden strip from those far cloud.
Open the doors and look out !
From your garden in flower, gather perfumed memories from the flowers which withered a century ago.
In the joy of your heart you'll can feel the vivid joy which was singing a day of sping, sending its voice after one hundred years !

Hendrik Marsman

2012-01-20T23:25:00.001-08:00

GRĂDINA ALBĂ

Cîteodată, seara, femeie,
La sînul tău cuibărit,
Ca primul născut, cel mai drag -
Aud cuvintele solilocviului meu
Cum sfîrşesc,
Îmbrăţişate şi suspinînd,
În colocviu,
Sub duioasa tăcere a amurgului tău.

Şi-n grădina albă a chipului drag,
Sub trandafirii părului întunecaţi,
Sub anemomele pale ale ochilor tăi,
Lujerul firav al pustiitului suflet,
Îmboboceşte întro năpraznică înmugurire.

THE WHITE GARDEN

Sometimes, in the evening, woman,
Nestled at your breast,
Like the first born, the dearest -
I hear the words of my soliloquy
Ending,
Embraced and sighing,
In a dialogue,
Under the tender silence of your twilight.

And in the white garden of your dear face,
Under the dark roses of your hair,
Under the pale wind flower of your eyes,
The slender stem of the desert soul,
Terribly bursts into buds.

Dai Wangshu

2012-01-20T00:55:00.001-08:00

CUGET

Cuget, aşadar sunt un fluture...
Murmurul florilor peste zece mii de ani
Va străpunge ceaţa acolo unde
Nu se poate visa şi nici trezi
Ca să ajung să mişc din aripi de lumină.

I THINK

I think, so I am a butterfly...
The murmur of the flowers after ten thusand years
Will strike through the mist there
Where it isn't dream and wakening
To let me move wings of light.

Tatjana Rostovaite

2012-01-19T01:01:00.001-08:00

LEAGĂNE

Cu muşchii întinşi către val,
înălţându-mă şi prăvălindu-mă o data cu el,
neputînd să mă înalţ mai sus,
poate doar să mă prăvălesc mai jos, -
să dispar în noianul de ape...

Chiar dacă nu pentru multă vreme -
plăcerea imponderabilităţii !
Timpul se scurge mai domol !
Asemenea secundelor scandează
brizanţii ce mă umplu de spumă.
Se domolesc bătăile inimii.

În monotonul extaz
al încordării nebuneşti
a leagănelor mării
atît de pur, de înverşunat jocul
De-a Nefiinţa...

Fără voie, zi de zi, tot mai spre adîncuri,
tot mai înspre afară, tot mai mîndru !
Aşa se căleşte sufletul.

CRADELS

With my muscles stretched towards the wave,
rising and falling toghether,
not succeeding in risig above,
only in falling bellow, -
desappearing in the great waters.

As if not for a long time,
the pleasure of the imponderability !
The time flows more slowly !
Like the seconds scans
the breath that cover me with foam.
The beats of my heart calm down.

In the monotonous ecstasy
of the mad strain
of the cradles of the sea
so pure, so obstinate the game
of Nonexistence.

Unwillingly, day by day, more towards the depth,
more out, more pride !
So the soul tempers...

Adam Puslojic

2012-01-18T01:09:00.001-08:00

ADOLESCENŢĂ

Fraţii mei
deja sapă, sapă
gropi.

Pe deasupra capetelor lor,
stelele -
rădăcini de altă lume.

ADOLESCENCE

My brothers
just dig, dig
pits.

Above their heads,
the stars -
roots of other world.

Odysseas Elitis

2012-01-17T05:25:00.001-08:00

EPIGRAMĂ

Înainte ca eu să am ochi, lumină ai fost,
Înainte de Dragoste, dragostea,
Şi când te-a cuprins sărutarea,
Femeie.

EPIGRAM

Before I had eyes, you was light,
Before Love, the love,
And when the kiss has embraced you,
Woman.

Rainer Maria Rilke

2012-01-16T02:47:00.001-08:00

IARĂŞI ŞI IAR

Iarăşi şi iar, chiar de cunoaştem priveliştea dragostei,
Şi cimitirul cel mic cu inscripţiile lui tînguitoare,
Şi îngrozitor de tăcutul abis unde sfârşesc
Ceilalţi : iarăşi şi iar, noi pornim cîte doi împreună,
Sub copacii bătrâni, iarăşi şi iar, ne întindem
Alături în mijlocul florilor, cu faţa la cer.

AGAIN AND AGAIN

Again and again, as if we know the sight of love,
And the little cemetery with its wailing inscriptions,
And the terribly silent abyss where the othes
end : again and again, we walk in pairs toghether,
Under the ancient trees, again and again, we lie
Close in the middle of the flower, on our back.

Carl Magnus Von Seth

2012-01-15T04:35:00.000-08:00

RESPIRAŢIA

Morţii nu se văd unii pe alţii
Nu ne văd nici pe noi
Morţii nu se văd nici pe ei înşişi
În clara oglindă a clipei.

Dar noi putem să-i vedem oricînd vrem
Chiar şi-atunci când nu vrem
Şi cu toate astea ei nu vin pe urmele noastre
Noi mergem pe urmele lor.

În oglinda ceţoasă a lumii
Iubitei mele i se vede răsuflarea
Cînd oglinda se sparge
Nu se mai vede nimic.

Ne vedem reciproc
Ştiu cum arăţi. Despre tine
Am o imagine clară. Dar tu nu mă cunoşti ?
Respirăm cu emoţie : lumea se uita la noi.

THE BREATH

The dead don't see each other
Neither see us
The dead neither see themselves
In the clear mirror of the moment.

But us can see them whenever we want
Even when we don't want it
However they don't follow us
We follow them.

In the foggy mirror of the world
I see the breath of my love
When the mirror breaks
I see nothing at all.

We see each other
I know how you look. About you
I have a clear image. But do you know me ?
We breath emotionly : people look at us.

Rafael Alberti

2012-01-14T01:55:00.000-08:00

AU DOBORÎT UN ARBORE

Au doborît un arbore. Dimineaţa,
şi soarele şi vîntul, şi păsările toate
îl mîngîiară blînde. El era
prea fericit şi tînăr şi drept şi inocent,
cu-o limpede chemare a cerului în ramuri,
şi cu un viitor înalt de stele.
Iar astă-seară tace ca un prunc
din leagăn smuls cu rupte mădulare,
Cu capul retezat,
şi în ţărînă risipit şi trist,
şi despuiat de frunze,
plîngând în verde, totuşi, greu plîngînd.
Şi-n noaptea asta voi ieşi, cînd nimeni
nu va vedea şi va fi singur, singur -
şi-i voi închide ochii şi-am să-i cînt
acelaşi cîntec lin, pe care vîntul
i-l susura, trecînd, de dimineaţă.

THEY THREW DOWN A TREE

They threw down a tree. In the morning,
The sun and the wind and all the birds
have caressed him gently. He was
very happy and young and straight and innocent,
with a clare call for the sky in his branches,
and with a high future of stars.
And this night he is silent like a baby
torn out from his cradle with broken limbs,
with his head cut,
and spread in the dust,
and stripped from his leafes,
weeping in green, altough, hardly weeping.
This night I'll get out, when nobody
will not be awake and he'll be lonely, lonely -
And I'll shut his eyes and sing to him
the same gentle song whom the wind
murmured to him, passing by, in the morning.

Eduard Morike

2012-01-13T03:46:00.000-08:00

ÎNDRĂZNEALĂ

Lucesc de rouă, tineri, trandafirii,
În zorile de-argint, tremurătoare,
De parcă-n veci ei or să fie-n floare,
Şi nu presimt pustiul desfrunzirii.

Se-aruncă şoimu-n golul nesfîrşirii,
Şi soarbe-n ochi scînteietoarea zare ;
Nu-şi pune el smintita întrebare :
De s-o izbi de bolţile zidirii.

A tinereţii floare, ştim, păli-va ;
Dar azi străluce şi fierbinte cheamă ;
Şi să respingi tu dulcea ei momeală ?

Nu-i şoimului iubirea deopotrivă ?
Se teme ea, dar farmec e şi-n teamă.
Ferice-i în suprema îndrăzneală.

BOLDNESS

The young roses are shining with dew,
In the trembling, silver down,
As they will be in bloom forever,
They don't sense their future fading.

The falcon throws himself in the infinity ,
And devour with his eyes the bright horizon ;
He doesn't ask himself
If he will strike agaist the vaults.

The flower of the youth, we know, will pass away ;
But now it's shining and calls burning ;
How to reject its sweet temptation ?

Isn't love alike the falcon ?
She is afraid, but it's charm in fear.
He is happy in his supreme boldness.

Paul Eluard

2012-01-12T00:44:00.000-08:00

NU SUNT SINGUR

Împovărată
De fructe uşoare pe buze
Încununată
De mii de flori felurite
Mândră
În braţele soarelui
Fericită
De-o pasăre cunoscută
Fermecată
De-o picătură de ploaie
Mai frumoasă
Ca cerul de dimineaţă
Credincioasă

De-o grădină vorbesc
Visez

Dar tocmai iubesc.

I'M NOT ALONE

Overloaded
With light fruits on the lips
Crowned
With thousand various flowers
Proud
In the arms of the sun
Happy
By a unknown bird
Enchanted
With a drop of rain
More beautiful
Like the morning sky
Faithful

Of a garden I am speaking
I am dreaming

But I'm just in love.

Gane Todorovski

2012-01-11T06:02:00.000-08:00

DRAGOSTE

Aş vrea să fii un grăunte de praf
Ca cea mai slabă adiere să te poate aduce...

Praf de dragoste, praf de nimic.
Praf nevăzut.
Totuşi - dragoste, mereu dragoste.

Lasă-mă să te ţin în palmă,
Imponderabilă, imperceptibilă,
Lasă-mă sa cred ca eşti în mine,
Ghemuită undeva, în mine.

Aţ vrea să fii un grăunte de praf,
Ca cea mai slabă adiere să te poată aduce...

Lasă-mă să te fac roditoare,
Cum, primăvara, lujerul florii,
Ca să te naşti în mine,
Avuţie a dragostei, belşug al dragostei,
Rod al dragostei, plin de sevă.

Aş vrea să fiu un grăunte de praf
Ca cea mai slabă adiere să te poată aduce...

Te am, tu nu -
Nesfârşită absenţă,
Atît de aproape de neatins,
Atît de imens inefabilă.
Totuşi pe locul dorului meu
Adesea găsesc alinare.

LOVE

I wish you to be a grain of dust
As the weakest breath to bring you to me...

Dust of love, dust of nothing.
Invisible dust,
Although - love, always love.

Let me hold you in my palm,
Imponderable, imperceptible,
Let me believe that you are inside me,
Rolled up somewhere, inside me.

I wish you to be a grain of dust
As the weakest breath to bring you to me...

Let me make you fecond,
As the spring the stem of the flower,
To be born inside me,
Richess of love,
Fruit of love, full of sap.

I wish you to be a grain of dust
As the weakest breath to bring you to me...

I have you, you not -
Infinite absence,
So nearly that you are unreachable,
So much ineffable.
However, on the place of my longing,
Often I find my confort.

Mibu No Tadamine

2012-01-10T06:52:00.000-08:00

DE CÎND LUNA ZORILOR

De cînd luna zorilor mi-a luminat
Cu razele-i reci
Clipele despărţirii,
Nu ştiu ceva mai amarnic
Decât ziua care începe.

SINCE THE MOON OF DAWN

Since the moon of dawn has lightened
With its cold rays
The moments of our separation,
I know nothing to be more painful
Than the day that begins.

Nichiforos Vretacos

2012-01-09T05:35:00.000-08:00

FĂRĂ TINE

Fără tine n-ar fi aflat,
porumbeii apa.

Fără tine n-ar fi aprins,
Dumnezeu, la izvoare, lumina.

Un măr îşi seamănă-n vânturi
Florile. Tu aduci în şorţ

Apă din cer,
Lumina spicelor şi deasupra-ţi
Luna cu vrăbii.

WITHOUT YOU

Without you the pigeons
wouldn't find the water.

Without you God
wouldn't light up, at springs, the light.

An apple tree sow in the winds
His flowers. You carry in your apron

Water from the sky,
The light of the ears and above,
The moon with sparrows.

Menotti del Picchia

2012-01-08T07:22:00.000-08:00

NIRVANA

Aş vrea să fiu lîngă tine
În extazul mare şi paşnic
Al liniştii noastre.
Să dăinuiască fără sfîrşit
Dialogul tăcut al ochilor noştri.

Aş vrea
În tine să mă topesc ca o mireazmă în vînt,
Ca două fluvii ce-şi strîng apele la un loc
În braţele aceleiaşi albii
Şi curg spre acelaşi destin...

Suntem copaci singuratici
Ce-şi împreună crengile lor ;
Aceeasi adiere îi face să tremure,
Şi înfloresc,
Îmbătrânesc
Şi mor...

NIRVANA

I wish to be close to you
In the great and peaceful ecstasy
Of our tranquility.
To last endlessly
The silent dialogue of our eyes.

I wish
To melt in you like a scent in the wind,
Like two rivers that put their waters toghether
In the arms of the same bed
And flow toward the same destiny.

We are lonly trees
That join their branches ;
The same breath make them rustle,
And they bloom
Get old
And die...

Feng Zhy

2012-01-07T10:35:00.000-08:00

SONET

În cîmpia sufletului nostru vie
Sunt felurite cărărui întortocheate-n ceaţă,
Iar cei care le-au străbătut trecîndu-mi-se mie
Sunt de acum de tot plecaţi în neştiut de gheaţă.
Însinguraţi copii şi soţi albiţi de ninsa vârstă,
La anii verzi, bărbaţi, femei la fragedă-nflorire,
Apoi prieteni ce-au murit, cu toţii morţii noştri,
Odat-au mers pe cărărui în sufletul cîmpie
Şi-n noi sunt urmele de paşi, ca amintiri de viaţă.
Să nu lăsăm sub buruieni sufletul sterp să fie.

SONET

So in the living plain of our soul
There are a lot of pathes in the mist,
And those who wandered through them
Are now gone in icy unknoun land,
Lonely children and white-heared husbands,
Young men and women in fragile flower,
And friends who died, all our dead,
Once went on pathes of the soul plain
And inside us there are their step traces as memoris.
Don't let their soul be fruitless under the wild weeds.

Kaietan Kovic

2012-01-06T04:31:00.000-08:00

ROMANŢĂ

Fii mare, eu fi-voi catargul alb
al razei de lună
şi dragostea serii de la-nceput.

Gingăşie fi-voi jocului tău de nisip,
ureche - algelor din amintire,
mare,
scoică vorbelor şi tăcerilor,
mare,
fi-voi suspinul primei tale supuneri,
floareade-azur a palmei tale deschise.

Fii mare, eu fi-voi catargul alb
al razei de lună
şi dragostea cea din toate serile.

Fi-voi setea gurii tale-arzătoare
şi-un grăunte imens si dulce de apă,
mare, fi-voi pieptul albului tău grumaz,
trandafirul pe umeri,
mare,
fi-voi rana şi strigătul rănii tale
deasupra văpăii-ngheţate a stelelor.
Şi-apoi
eu voi fi marea şi tu catargul negru
al suferinţei
şi dragostea serii de la sfîrşit.

ROMANCE

Be a sea, I shall be the white mast
Of the moon ray
And the love of the first night.

Gentleness I shall be for your sand game,
An ear - for the sea weeds of your memory,
Sea,
A shell for your words and silences,
Sea,
I shall be the sigh of your first submission,
The blue flower of your open palm.

Be a sea, I shall be the white mast
Of the moon ray
And the love of all the nights.

I shall be the thirst of your hot mouth
And a imense and sweet drop of water,
Sea,
I shall be the chest of your white neck,
The rose on your shoulders,
Sea,
I shall be the wound and the shout of your wound
Over the frozen flame of the stars.

And then
I shall be the sea and you'll be the black mast
Of the sorrow
And the love of the last night.

Rainer Maria Rilke

2012-01-05T01:10:00.000-08:00

TOAMNĂ

Cad frunzele şi cad de departe,
parca s-ar ofili grădini în ceruri ;
şi cad încet, cu gesturi care neagă.

Şi noaptea, cade greu tărîna-ntreagă,
din mii de stele în singurătate.

Noi toţi cădem. Si-această mînă cade.
Şi cealaltă, o vezi ; la fel în toate.

Şi totuşi, este Unul care ţine
căderea, blînd, în mîini atît de line.

AUTUMN

The leavs are falling and fall from far,
as gardens in the sky would wither ;
and they are falling slowly with negative gestures.

And in the night are heavily falling the dust
from thousands solitary stars.

We are falling too . And this hand is falling.
And the other one, you see it ; the same in all.

However there is One who keeps
the falling, kindly, in his gentle hand.

Li Jinfa

2012-01-04T07:00:00.000-08:00

LOTUSUL ADORMIT LA UMBRĂ

Lotusul adormit la umbră
Nu poate înţelege gloria soarelui şi a lunii.
Îndreaptă-ţi luntrea spre lacul întins
şi las-o să înveţe un pic de iubire
în lumea oamenilor.

THE LOTUS SLEEPING IN THE SHADOW

The lotus sleeping in the shadow
Can't understand the glory of the sun and the glory of the moon.
Make your boat to the vast lake
And let it learn a little love
In the human world.

Ai Qing

2012-01-03T08:29:00.000-08:00

SPERANŢA

Tu-pasul, ea-chemarea
Şi mereu distanţa.
Pasărea Paradisului văzută prin fereastră,
Hoinara lunecare a norilor pe cer,
Fluturii de pe malul fluviului,
Zglobii şi minunaţi.
Mai sus zboară cînd urci, să n-o atingi,
Dar te cuprinde cînd n-o iei în seamă.
A ta este mereu
Şi-n ultima-ţi suflare.

THE HOPE

You-the step, she-the call
And always the distance.
The Paradise Bird seen through the window,
The errant slipping of the clouds in the sky,
The butterflies on the shore of the river,
Lively and wonderful.
When you lift, she flies above, not to reach her,
But she catch you when you aren't aware.
Yours always
Even in your last breath.

Tartei Vesaas

2011-12-30T01:39:00.000-08:00

ÎMBIERE

Vrei să-mi dai mîna sub licărul lunii ?
Frunză esti tu,
Sub cerul deschis. Peste abisul deschis.
Ca frunza suntem
Tu şi eu.
Iute, în tremur, iute trecînd.
Vino !

TEMPTATION

Do you want to give me your hand under the glittering of the moon?
You are a leaf,
Under the open sky. Over the open abyss.
Like the leaf we are
You and me.
Quickly, shaking, quickly passing.
Come !

Robert Desnos

2011-12-29T05:46:00.000-08:00

AŞA MULT TE-AM VISAT

Aşa mult te-am visat,
că nu mai ştiu cum eşti.
Oare mai este vreme sa te cuprind întreagă
şi-ntr-un sărut să-ţi sorb
izvorul vocii tale ce mi-e atît de dragă ?
Aşa mult te-am visat,
încît braţele mele,
cercînd să te cuprindă,
se regăsesc în cruce peste pieptu-mi
şi mult mă tem că n-or mai putea ţine
trupul tău cald vreodat
şi că reala ta ivire ce-mi bîntuie închipuirea
de prea lungi ani de zile,
umbră m-ar face să devin.
Aşa mult te-am visat,
că nu-mi ajunge timpul
spre a mă trezi din nou.
Cu pleoapele deschise dorm
expus cu-ntreaga-mi fire
oricărui semn de viaţă,
de dor adânc de tine,
tu - singura-mi speranţa
şi vieţii mele sens.
Aşa mult te-am visat,
atât de des am mers
în ritm cu paşii tăi,
aşa mult ţi-am vorbit,
de-atâtea ori fantasma ţi-am iubit
că nu-mi rămâne decât însumi
s-ajung umbrelor umbră,
de mii de ori mai palidă ca umbra
ce se preumblă şi-o trece iar şi iar
peste al vieţii tale
senin cadran solar.

SO MUCH I HAVE DREAMT YOU

So much I have dreamnt you
that I don't know how you are anymore.
Maybe is it time to embrace you all
and in a kiss to sip
the source of your voice which I love so ?
So much I have dreamt you,
that my arms,
trying to embrace you,
stay in cross on my chest
and I'm afraid they won't hold
your worm body sometime
and your real apparition which hounts my immagination
many long years,
would make me a shadow.
So much I have dreamt you,
that I have no time
to weak again.
With my eyelids open I sleep
exposed in all my nature
to any sign of life,
of deep desire of you,
you - my only hope
and reason of my life..
So much I have dreamt you
so often I went
in the rythm of your steps,
so much I talked to you,
so many times I loved your ghost
that I have become the shadow of a shadow,
a thousand times more pale than the shadow
that walks again and again
over your serene sun dial
of your life.

Olavi Paavolainen

2011-12-28T03:58:00.000-08:00

NOCTURNĂ

Iubeşte-mă-n somn.
Somnul e cel mai moale culcuş al iubirii.
În preajma ta somnul e ca mormântul din mare,
O lunecare-nceată în leagănul valului.
Iubeşte-mă-n somn asemenea mării
Ce nu-şi mai restituie morţii.

Iubeşte-mă-n pace, tăcerea-i
Ca cea a pădurii bătrâne,
Ce-şi leagănă morţii mai bine ca marea.
Fă să se piardă în labirintul din tine neliniştea mea,
Aşa cum lianele-năbuşe chemarea drumeţului.
Aşa cum ferigi întunecat foşnitoare
Îi acoperă trupul
Şi, peste toate, cresc sălbatec buruienile.

Cu lacrimi de patimă pe obraji,
Tu odihneşti în braţele mele,
Tu eşti marea,
Tu eşti pădurea,
Pentru morţii lor nu există trezire.

NOCTURNE

Love me in the sleep.
The sleep is the softest couch of love.
Next to you the sleep is like the grave in the sea,
A slow slip in the cradle of the wave.
Love me in the sleep like the sea
That doesn't restore its dead.

Love me in peace, the silence is
Like that of the old forest,
That rocks its dead better than the sea.
Let my restlessness lose in your labyrinth,
As the tropical creepers suffocate the traveller's call.
As the ferns darkly rustling
Cover his body
And, over all, the wild weeds grow.

With tears of passion on your cheeks,
You are resting in my arms,
You are the sea,
You are the forest,
For their dead awakening doesn't exist.

Adam Puslojic

2011-12-27T04:14:00.000-08:00

CÎNTECUL DE FIECARE ZI

Există pămînt.
Există o umbră. A ta.
Eşti şi tu undeva,
tu şi umbra ta -
enorm de nedecisă
între pămînt
şi tine.

THE EVERYDAY SONG

There is the earth.
There is a shadow. Yours.
Somewhere there are you too,
you and your shadow -
extremly undecided
between the earth
and you.

Eugenijus Matuzevicius

2011-12-26T08:31:00.000-08:00

AM NEVOIE DE MARE

De fiecare dată simt o tot mai intensă
Nevoie de mare,
De flux, de reflux,
De apropierea ei.
La început o fi fost ceva romantic,
Tinereţe lirică,
Dulce bucurie a cunoaşterii...

Azi marea îmi apare ca o imensă orgă,
Care în fiecare zi se umple
De sunete şi foşnitoare linişte,
De adîncurile durerii
Şi înţelepciunea statorniciei,
De neschimbatul
Sens repetat
Care te învaţă să trăieşti -
Te invată puterea şi voinţa...

Existenţa şi marea se contopesc.
Şi sună imensa orgă.
Îi întampină şi-i petrece
Pe cei ce vin,
Pe cei ce se duc...

I NEED THE SEA

Any time I feel a more intense
Need of the sea,
Of the high tide, of the low tide,
Of its nearness.
At the beginning it was something romantic,
Lyrical youth,
Sweet joy of knowing...

Today the sea appears to me like an immense organ,
That everyday fills
With sounds and rustling silence,
With the depths of the pain
And with the wisdom of the steadiness,
With the unchanged
Repeated direction
That teach you to live -
Teach you the power and the will...

The existence and the sea are blending.
And the immense organ is sounding.
It welcomes and accompanies
Those who come,
Those who leave...

Tor Jonsson

2011-12-22T23:14:00.000-08:00

DOR PIOS

De-aş fi zeu
Aş dura
O lume mai blânda,
Unde toţi ar iubi.

De-aş fi zeu
Aş crea
Iubire şi moarte,
Numai iubire şi moarte.

PIOUS DESIRE

If I should be a god
I should make
A milder world,
Where all would love.

If I should be a god
I should make
Love and death,
Only love e death.

Erik Van Ruysbeek

2011-12-22T02:32:00.000-08:00

INTUIŢIE

Trebuie să prind lumea într-o floare
În caliciul unei flori, în adîncurile unui caliciu,
În ovulul adîncurilor.

Trebuie să prind tăcerea într-un sunet,
În şoapta unui sunet, în naşterea unei şoapte,
Între grăunţele unui cîntec.

Trebuie să prind pămîntul într-un gînd,
Lumina gîndului în pămînt,
În carnea gîndului, în izvoarele pămîntului,
Ceea ce-i unic în dragoste.

INTUITION

I have to find the world in a flower,
In the calix of a flower, in the depthes of a calix,
In the ovule of the depthes.

I have to find the silence in a sound,
In the whisper of a sound, in the birth of a whisper,
Among the notes of a song.

I have to find the earth in a thought,
The light of the thought in the ground,
In the flash of the thought, in the springs of the earth,
That is unique in love.

Xu Zhimo

2011-12-21T02:48:00.000-08:00

HOINĂREALĂ

E un izvor de munte căruia tu, cu frumuseţea ta strălucitoare,
Sufletul i l-ai vrăjit.
L-ai tulburat şi l-ai trezit,
Făcîndu-l să-ţi îmbrăţişeze strîns umbra minunilor cotropitoare,
Dar tot ce-mbrăţişa era numai mîhnirea nesfîrşită
Ca nici o frumuseţe-n timp nu poate fi oprită.

WANDERING

It's a mountain spring to whom you, with your bright beauty ,
Spelt the soul.
You stirred it and woke it
Making it to closely embrace the shadow of the invading wonders,
But all it was embracing was but the endless sorrow
That no beauty in time can't be retained.

Salvatore Quasimodo

2011-12-20T04:02:00.000-08:00

ŞI ÎNDATĂ E SEARĂ

Cineva stă singur
în mijlocul pămîntului,
străpuns de o rază de soare ;
şi îndată e seară.

ED E SUBITO SERA

Ognuno sta solo
sul cuor della terra,
traffitto da un raggio di sole,
ed e subito sera.

AND IT'S SUDDENLY NIGHT

Somebody stands alone
on the heart of the earth,
stabbed by a sunbeam ;
and it's suddenly night.

Kasai

2011-12-19T06:19:00.000-08:00

TRANDAFIRUL

Un dar e trandafirul, trimis din rai de sfinţi ;
cîti oameni nu-s mai nobili de-ajuns să-l întîlnească ?
O, vînzător de roze, de ce le vinzi pe-arginţi ?
Ce cumperi din vînzarea de floare nelumească?

THE ROSE

The rose is a present sent from paradise ;
how many people deserve to look at it ?
Oh, rose seller, why do you sell them for silver ?
What do you gain instead of the unearthly flower?

Rainer Maria Rilke

2011-12-18T03:31:00.000-08:00

VISELE NOASTRE SUNT HERMEŞI DE MARMURĂ

De-a oamenilor vorbă îmi e groază.
Ei totul spun atît de desluşit :
asta se cheamă cîine si cealaltă - casă,
şi-aici e început şi colo e sfîrşit.

Şi duhul lor mă sperie, cu jocul lui flecar,
ei ştiu tot, ce va fi şi ce s-a întîmplat ;
pentru ei nici un munte nu mai e minunat ;
moşia, grădina, cu Dumnezeu li-s hotar.

Rămaneţi departe, strig şi apăr, în gand.
Mi-e atît de drag sa-aud lucrurile cîntînd.
Le-atingeţi voi sunt mute şi-ngheţate.
Voi îmi ucideţi lucrurile toate.

OUR DREAMS ARE MARBLE STATUES

I am afraid of the people's words.
For them all it's so clear :
this is called dog and that - house,
and here is the beginning and there is the end.

And their spirit frightens me, with its talky play,
they know all, what will be and what just happened;
for them no mountain is wonderful anymore;
their garden is neighbour with God.

Stay away, I cry and I defend, in my mind.
I like so much to listen to the song of the things.
If you touch them they becomes mute and frozen.
You kill all my things.

Ciong Nin Gjo

2011-12-17T04:49:00.000-08:00

A FOST AZI NOAPTE VÎNT

A fost azi noapte vînt, el a trezit din somn copiii
şi-a rupt toţi mugurii şi-a piersicilor floare.
Copiii stau pe gînduri : din pat să se coboare
şi să zdrobească florile, ca grîul, cu îmblaciul ?
O, nu le omoraţi, le spune al meu gînd,
florile-s tot flori, chiar dacă sunt căzute la pămînt.

YESTERDAY NIGHT THE WIND HAS BLOWN

Yesterday night the wind has blown, it woke the children up
and broke the buds and the peach flowers.
The children are thinking : to get down from the bed
and crush the flowers, like grain, with a stick ?
Oh, don't kill them, my thought are crying,
the flowers are still flowers, even if they are fallen on the ground.

Jorge Luis Borges

2011-12-16T04:05:00.000-08:00

OGLINDA

De mic copil de-oglindă mă speriam,
Temandu-mă alt chip să nu-mi arate
Ori vreo anostă mască ce ascunde
Ceva îngrozitor. Sau nu cumva
Tăcutul timp ce-adastă în oglindă,
Ieşind din matcă, să inunde malul
Închipuirii mele şi să scoată
Tot felul de dihanii din adîncuri.
(N-am spus la nimeni, căci eram sfios.)
Acum mă tem ca nu cumva oglinda
Adevăratul chip sa mi-l arate,
De umbre răvăşit şi de păcate.
Speriatu-mi suflet, Domnul doar îl ştie.

THE MIRROR

Since I was a little boy, I was scared by the mirror,
I was afraid that it could show me another face
Or a stale mask that was hiding
Something awful. Or the silent time
That was standing in the mirror,
Getting out from its bed, could flood the shore
Of my imagination and take out
So many beasts from the depth.
(I didn't say it to anyone, because I was shy.)
Now I am afraid that the mirror
Would show me my true face,
Troubled by shadows and sins.
My frightened soul only God knows.

Wen Yiduo

2011-12-15T02:54:00.000-08:00

DE DRAGOSTE

Noi doi suntem un întreg,
Uniunea noastră
E cel puţin la fel de rotundă
Ca pămîntul.
Dar tu eşti emisfera răsăriteană,
Pe cînd eu sunt emisfera apuseană.
Am vărsat amîndoi atîtea lacrimi,
Că am creat acest albastru Atlantic
Care să ne separe.

Am cîntat cîntece fără număr
Şi cîntecele mele sunt tot mai frumoase
Pe măsură ce le cînt.
Şi cele mai minunate sunt ultimele -
Un cuvînt, o perlă.
Un cuvînt, o lacrimă.

OF LOVE

We both are an whole,
Our union
Is as round as
The earth.
But you are the eastern hemisphere,
While I am the western one.
We both wept so many tears,
That we have created this blue Atlantic
To separate us.

I sang numberless songs
And my songs are more and more beautiful
As I sing them.
And the most wonderful are the last -
An word, a pearl,
An word, a tear.

Lasse Soderberg

2011-12-14T00:29:00.000-08:00

UN SCHELET DE PASARE

Nu sfărîmaţi rămăşiţele cîntecului,
Aceste oscioare subţiri şi îngheţate
Expuse fără milă în apele morţii,
Uşoare ca nişte fulgi într-o palmă.

Tăcerea n-are greutate,
Pliscul ei e ascuţit şi fără luciu.
Zborul înfaşurat de nori, peste munţi,
Atîta i-a rămas.

Un schelet de pasăre în nisip :
Un text interzis, pe care nimeni
Nu cutează să-l citească.

A SKELETON OF A BIRD

Don't break the remains of the song,
these thin and frozen little bones
Pitilessly exposed in the water of the death,
Light like feathers in a palm.

The silence has no weight,
her beak is sharp and shineless.
The flight wrapped in the clouds, over the mountains,
That remained to her.

A bird skeleton in the sand :
A forbidden text, that nobody
Dears to read.

Giacomo Leopardi

2011-12-13T04:14:00.000-08:00

INFINITUL

Întotdeauna dragă îmi fu această colină solitară
Şi-acest tufiş care, în mare parte,
Împiedică privirea să atingă zarea.
Dar stînd şi contemplînd, nesfîrşite
Spaţii dincolo de el, şi supraomeneşti
Tăceri, şi-o pace adancă
Îmi poposesc în gînd ; şi-aproape
Că inima mi se-nspăimantă. Şi cum vîntul
Îl aud susurînd printre aceste ierburi, eu acea
Tăcere infinită acestui sunet
O compar ; şi eternitatea mi-o închipui
Şi moartele-anotimpuri, iar cel prezent
E viu, şi al lui zvon. Astfel în această
Imensitate mi se îneaca gîndul ;
Şi naufragiu-i dulce-n astă mare.

L'INFINITO

Sempre caro mi fu quest'ermo colle
E questa siepe che da tanta parte
Dell'ultimo orizzonte il guardo esclude.
Ma sedendo e mirando, interminati
Spazi di la da quella, e sovrumani
Silenzi, e profondissima quiete
Io nel pensier mi fingo, ove per poco
Il cor non si spaura. E come il vento
Odo stormir fra queste piante, io quello
Infinito silenzio a questa voce
Vo comparando : e mi sovvien l'eterno
E le morte stagioni, e la presente
E viva, e il suon di lei. Cosi tra questa
Immensita s'annega il pensier mio,
E il naufragar m'e dolce in questo mare.

THE INFINITY

I always loved this solitary hill
And this bush which mostly
Prevents the look to reach the horizon.
But sitting and gazing, endless
Spaces beyond it, and superhuman
Silences, and deep peace
Come in my mind ; and almost
My heart is frightened. And as the wind
I hear murmuring among these herbs,
Those infinite silence to this sound
I compare, and I imagine the eternity
And the dead seasons, and the present
is vivid, and its rumor. Thus in this
immensity my thought is drowning,
And it's so sweet the wreck into this sea.

Kahlil Gibran

2011-12-12T02:42:00.000-08:00

VOI FACE DIN SUFLETUL MEU

Voi face din sufletul meu un scrin
pentru sufletul tău,
din inima mea o locuinţă
pentru frumuseţea ta,
din pieptul meu un mormînt
pentru durerile tale.
Te voi iubi cum pajiştea iubeşte primăvara
şi voi trăi în tine viaţa unei flori
sub razele soarelui.
Voi cînta numele tău precum valea
cîntă ecoul clopotelor ;
voi asculta glasul sufletului tău
aşa cum plaja ascultă
povestea valurilor.

I'LL MAKE OF MY SOUL

I'll make of my soul a chest
for your soul,
for my heart a residence
for your beauty,
of my breast a grave
for your sorrows.
I'll love you as the lawns love the spring
and I'll live in you the life of a flower
under the sunbeams.
I'll sing your name as the valley
sings the echo of the bells ;
I'll listen to the language of your soul
as the beach listens
to the story of the waves.

Goethe

2011-12-11T03:33:00.000-08:00

" De ce sunt trecătoare, o, Zeus ? ", aşa întreabă Frumuseţea.
"Fiindcă eu am făcut frumos numai ce-i trecător", raspunse zeul.

" Why I am transient, oh, Zeus ? ", so the Beauty asks.
" Because I made beautiful only what is transient ", answered the god.

Fernando Pessoa

2011-12-10T03:25:00.000-08:00

MARI TAINE LOCUIESC

Mari taine locuiesc
pragul existenţei mele,
pragul unde se află
mari păsări care fixează
mersul meu tardiv dincolo.

Sunt păsări pline de abis,
cum se găsesc în vise.
Şovăi să le cercetez şi cuget
Şi pentru sufletul meu este un cataclism
pragul unde se află.

Atunci mă trezesc din vis
şi mă bucur de lumină,
deşi e o zi înnegurată ;
pentru că pragul e înfricoşător
şi orice pas e-o cruce.

GREAT SECRETS DWELL

Great secrets dwell in
the threshold of my existence,
the threshold where are
big birds which fix
my late walking beyond.

They are abyssal birds
as we find only in the dreams.
I hesitate to look to them and I meditate
and for my soul it's a disaster
the threshold where I am.

Then I quit the dream
and I enjoy the light,
even if it's a dark day ;
because the threshold is terrifying
and every step is a cross.

Sugawara No Michizane

2011-12-09T01:16:00.000-08:00

Cînd inima ta
Urmează cu credinţă
Calea binelui,
Chiar şi fără rugaciuni
Zeii te vor ocroti.

When your heart
Follows with faith
The good way,
Even without prays
The gods will protect you.

Jaques Prevert

2011-12-08T05:41:00.000-08:00

NISIPURI MIŞCĂTOARE

Demoni şi minunăţii
Vînturi şi maree
Marea s-a retras departe
Şi tu
Ca o algă blînd mîngîiată de vînt
In nisipul patului te unduieşti visînd
Demoni şi minunăţii
Vînturi şi maree
Marea s-a retras departe
Dar în ochii tăi întredeschişi
Au rămas două valuri mărunte
Demoni şi minunăţii
Vînturi şi maree
Două valuri mărunte să mă înece.

MOVING SANDS

Demons and wonders
Winds and tide
The sea retired far away
And you
Like a sea weed gently caressed by the wind
In the sand of your bed dreaming wave
Demons and wonders
Winds and tide
The sea retired far away
But in your half-open eyes
Two little waves have remained
Demons and wonders
Winds and tide
Two little waves to drown me.

Călugărul Mansei

2011-12-07T02:33:00.000-08:00

Cu ce-aş putea asemui
Această viaţă ?
Cu dîra înspumată
Din urma luntrii ce-a pierit
Vîslind spre dimineaţă...

What can I compare
This life to ?
To the foamy trace
Behind the boat that disappeared
Rowing at down...

Bengt Liljenberg

2011-12-06T00:58:00.000-08:00

SINGUR

Nu ţi-am zărit lumina
Cînd m-ai iluminat.
Nu ţi-am simţit tandreţea
Cînd m-ai atins.
Acum însă-mi aduc
Aminte că am fost
Atins de tine
Şi-s atît de singur
Pe apele ce se evaporă.

LONELY

I haven't seen your light
When you lighted me.
I haven't feel your tenderness
When you touched me.
Now I remember that
I was touched by you
And I am so lonely
On the waters which
Are evaporating.

Rainer Maria Rilke

2011-12-04T23:44:00.000-08:00

Antonio Fontanesi : Loneliness

ZI DE TOAMNĂ

Doamne : e vremea. Vara a fost mare.
Coboară-ţi umbra peste ornice solare,
şi pe ogoare lasă vîntu-n voie.

Pline, tu cere ultimelor fructe să devie ;
doar două zile mai de sud le dăruieşte,
dă-le îndemn spre împlinire si goneşte
în vinul greu dulceaţa cea tîrzie.

Cine acum nu are casă nu-şi mai face,
cine e singur, multă vreme o să fie,
el va veghea, citi şi lungi scrisori va scrie
şi pe alei, încolo şi încoace
neliniştit va rătăci cînd frunze-adie.

DAY OF AUTUMN

God : it's time. The summer was long.
Discend your shadow on the solar clocks,
and on the fields let free the wind.

Full, ask to the last fruits to become,
only two south days still offer them,
give them a spur to ripen
and chase in the heavy wine the last sweetness.

Who now hasn't a house no more makes one,
who is lonely, a long time will be,
he will watch, read and write long letters
and on the pathes here and there
unquiet he will wander when the leaves are rustling.

Adam Puslojic

2011-12-04T11:03:00.000-08:00

PATRU ANOTIMPURI

Primavara ?

Vara.
Văd fulgi
pe camaşa mea albă.

Toamna :
numai un lemn singur-singuratic
ca un strop de sînge în aer.

Iarna !

FOUR SEASONS

Spring ?

Summer.
I see flakes
on my white short.

Autumn :
only a lonely-lonely wood
like a drop of blood in the air.

Winter !

Tatjana Rostovaite

2011-12-03T01:20:00.000-08:00

Amedeo Modigliani : Cariatidă

ÎMPLINIRE

Chinuise dogoarea soarelui,
ca pe nişte buze uscate,
frunzele subţiri.
Şi ploaia -
curaţenia planetei -
era ca lacrimile unui uriaş invizibil.

Necurmat se luptă :
soarele-ploaia, soarele-ploaia -
cu egală îndreptaţire
şi mă darui fără să crîcnesc
arşiţei si răcoarei,
curaţeniei si dorinţei.
Mă dărui
Focului şi Apei -
tiranilor mei,
uneori buni,
alteori răi -
cum sunt şi oamenii...
Şi sărut - asemenea soarelui,
şi mă mînii - ca însuşi tunetul,
plîng - asemenea norilor
şi zămislesc fructele vii
eu -
fiica Pămîntului.

FULLFILMENT

The glow of the sun had tortured,
as some dry lips,
the thin leaves.
And the rain -
the cleaning of the planet -
was like a giant's invisible tears.

They are continouslly struggling :
the sun-the rain, the sun-the rain -
with equal rights
and I give me without protesting
to the hot and to the cool,
to the purity and to the desire.
I give me
to the Fire and to the Water,
my tyrants,
sometimes good,
sometimes bad,
as all the people are...
I kiss - like the sun,
I am in anger - like the thunder,
I cry - like clouds
And I conceive living fruits,
I -
doughter of the Earth.

Basho

2011-12-02T04:28:00.000-08:00

Pojghiţa unui greier :
El s-a mistuit în cîntec
cu totul.

The crust of a cricket :
he wasted himself away with the song
entirely...

Eugenijus Matuzevicius

2011-12-01T01:53:00.000-08:00

IERNILE MELE

Albele mele ierni !

Vă aduc şi vă iau cu ele anii si vînturile...
Voi troieniţi cîmpiile

Şi cuvintele

Împrăştiate pe potecile lui August.
Voi aşterneţi o rece tăcere

Şi peste sînge

Şi peste sămînţa din brazdă,

Şi peste mormîntul frunzelor veştede.
Voi sunteţi întotdeauna pline de aşteptare,
Pline de nopţile cele mai lungi

Şi de sensurile cele mai adînci,

Tot mai des mi-e dat sa mă uimesc :

Îmi amintiţi de hotarul

Sfîrşitului
Existenţei,
Bătăilor inimii

Şi cîntecului...

Dar poate nu...Poate sunteţi doar limanul
Ce trebuie trecut
De dinspre toamnă
Spre soarele primăverii.

MY WINTERS

My white winters !

The years and the winds bring and take you away...
You snow up the plains
And the words
Scattered on the paths of August.
You spread a cold silence
On the blood,
On the seed under the furrow,
On the grave of the dead leaves.
You always are full of waiting,
Full of the longest nights
And of the deepest means.

I am wondering more and more :
You remember me the bounds
Of the end
Of the existence,
Of the heart beats,
Of the song...

Maybe not...Maybe you are only the bank
Which must be passed
From the autumn
To the sun of the spring.

Jon Milos

2011-11-30T03:48:00.001-08:00

IUBIREA

Să iubim florile pentru că sunt flori,
Nu pentru parfumul lor.
Să iubim arborii pentru că sunt arbori,
Nu pentru foşnetul lor.
Să iubim oamenii pentru că sunt oameni,
Nu pentru măreţia lor.
Aceasta este iubirea : o lumină aprinsă-n noi.

THE LOVE

Let's love the flowers because they are flowers,
Not for their scent.
Let's love the trees because they are trees,
Not for their rustling.
Let's love the people because are people,
Not for its grandeur.
This is love : a light inside us.

Guo Moruo

2011-11-29T01:47:00.000-08:00

IZVORUL

Izvorul din zori,
Apa limpede-i vălurită.
Chipul omului în apă,
Peştii pe cer.

THE SPRING

The spring at dawn,
The clear water is waving.
Man's face in the water,
Fishes in the sky.

Algimantas Baltakis

2011-11-28T06:09:00.000-08:00

FOCA ŞI DELFINUL

Poveste

Foca mamiferă
la multe a renunţat,
dorind să înoate în mare.
Dar oricum,şi-a păstrat

nişte rudimente de picioare,
ca să se poată întoarce pe uscat.

Delfinul mamifer
a fost mai puţin prevăzător,
a renunţat la toate

şi a ajuns întru totul asemănător unui peşte.

Şi nu s-a mai întors pe uscat niciodată.

Bine îi merge focii ;
uscatul o salvează de mare,
iar marea, de uscat.

Bietului delfin,
lui nimic nu-i mai rămane,
decît să se bizuie pe el însuşi.

Şi totuşi,
n-o să invidiem foca,
acest precaut hibrid
al uscatului şi al mării.

Mai bine să-l invidiem pe delfinul
atît de hotărît
de a nu se mai întoarce pe uscat

şi care a devenit
cel mai raţional animal marin.

THE SEAL AND THE DOLPHIN

Story

The seal mammal

many things gave up

wanting to swim in the sea.

But anyway she kept

some rudiments of legs,

for being able to return to the land.

The dolphin mammal

was less cautious,

he gave up all the things

and fully became like a fish.

And never came back on land again.

The seal is well,

the land saves her from the sea

and the sea saves her from the land.

To poor dolphin nothing is left

but to rely on himself.

And yet,

we shall not envy the seal,

this cautious hybrid

of land and sea.

Better to envy the dolphin

so decided

not to go back to the land

and which became

the most reasonable marine animal.

Lasse Soderberg

2011-11-27T05:32:00.000-08:00

Salvador Dali : The Happy Unicorn

POETUL SCRIE VÎNTULUI

Pentru cine scrie poetul ?
Pentru toţi cei ce suferă si rătăcesc,
Pentru toţi cei ce se năruie sub lovituri
Şi dispar. Pentru pietrele cenuşii,
Căci ele seamană cu oamenii.
Pentru toţi, pentru nimeni.

THE POET WRITES TO THE WIND

Who does the poet write for ?
For all those who suffer and wander,
For all those who crumble under the strokes
And disappears. For the gray stones,
Because they look like humans.
For everybody, for nobody.

Tatjana Rostovaite

2011-11-26T08:41:00.000-08:00

ÎMPLINIRE

Înainte ca
firul ierbii să iasă,

înainte ca
fructele să ne unească mîinile,

înainte ca
să ne deprindem cu minunea,

înainte ca
să ma sperii de pustiurile tale,

înainte ca
să ne prăbuşim de atîta apropiere,

înainte ca
să-mi dărui ceea ce zămisleşte,

înainte de
a mă dezice de tine...

trebuie -
vai, cît e de greu ! -
să iertam.

FULLFILMENT

Before
the grass blade would rise,
before
the fruits would join our hands,
before
we should get used to the miracle,
before
I should get a scare at your deserts,
before
we should fall becouse of too much intimacy,
before
you would give me what gives birth,
before
I should deny you...

we must -
oh, how difficult it is ! -
to forgive.

Rabindranath Tagore

2011-11-02T09:00:00.000-07:00

OCHII TĂI ÎNTREBĂTORI SUNT TRIŞTI

Ochii tăi întrebători sunt trişti. Ei caută să-mi pătrundă gîndurile, ca luna - marea.
Mi-am dezvăluit viaţa dinaintea ochilor tăi de la un capăt la celălalt, şi n-am ascuns, nici n-am păstrat nimic pentru mine. Iată de ce nu mă cunoşti.
Dacă ar fi numai o nestemată, aş putea-o sparge în sute de bucăţi şi ţi le-aş prinde salbă-n jurul gîtului.
De-ar fi numai o floare proaspătă, gingaşă şi parfumată, aş culege-o şi ţi-aş prinde-o în păr.
Dar e o inimă, mult-iubita mea! Unde-i sunt ţărmurile, unde - străfundul ?
Tu nu cunoşti hotarele acestei împărăţii, deşi îi eşti stăpînă.
De-ar fi o clipă de-ncîntare numai, ea s-ar desface într-un surîs şi l-ai putea zări şi desprinde într-o clipită.
Durere de-ar fi numai, s-ar prefira în lacrimi limpezi, şi toate tainele i s-ar dezvălui fără cuvînt.
Dar e iubire, mult-iubita mea !
Bucuria şi chinul ei sunt fără margini şi nesfîrşite darurile ei şi bogăţia.
Şi-atît de aproape ţi-e precum viaţa ta şi, totuşi, niciodată n-o poţi cunoaşte pe de-a-ntregul.

YOUR QUESTIONING EYES ARE SAD

Your questioning eyes are sad. They seek to penetrate my thoughts, like the moon - the sea.
I have revealed my life before your eyes from beginning to end, and I didn't hide, nor kept anything for me. That's why you don't know me.
If it would be only a gem, I could break it into hundreds of peaces and I could put them around your neck.
If it would be only a fresh flower, delicate and fragrant, I should pick it up and put it in your hair.
But it's a heart, my beloved ! Where are its shores, where its depths ?
You don't know the boundaries of this kingdom, although you are its mistress.
If it would be only a charming moment, it would open in a smile and you could see it and draw in a moment.
If it would be only pain, it would slip into clear tears and all its secrets would reveal without a word.
But it's love, my beloved !
Its joy and torment are borderless and endless are its gifts and reachness.
And so close is to you, as your own life, but, yet, you can never entirely know it.

Aleksander Nawrocki

2011-11-01T05:57:00.000-07:00

FĂRĂ GHIZI

Poeţii se nasc în poarta iadului
singuri îşi găsesc drumul spre soare
singuri se apără cu multe cuvinte
împletind etica din magma imaginaţiei.

Iubesc deopotrivă ce-i putred, ce-i frumos.
Deasupra lor - cerul, sămînţă a-njosirii,
ascultă o muzică aproape perfectă
în care se sting şi inimi şi flori.

WITHOUT GUIDES

The poets are born at the gate of hell,
by themselves they find their way to the sun,
by themselves they defend with many words
weaving the ethics from the magma of their imagination.

They love both what's rotten, what's beautiful.
Above them - the sky, seed of humiliation,
they listen to an almost perfect music
in which both hearts and flowers extinguish.

Rumi

2011-10-31T11:05:00.000-07:00

***
Cu siguranţă,
În religia iubirii
Nu există
Credincioşi şi necredincioşi.
Iubirea îi cuprinde pe toţi.

***
Certainly
In the religion of love
There are not believers and unbelievers.
Love includes everybody.

Alain Bosquet

2011-10-29T17:06:00.000-07:00

TU EŞTI OBIECTUL

Tu eşti obiectul,
ideea ce-l înfrumuseţează,
conceptul care-l ucide.
Eşti răspunzătoare
de fularul acesta galben
ca de o crimă pe pragul unei grădini bătrîne.
Cînd tu numeşti azurul, marea, ciclonul,
le împiedici să fie libere.
Cuvintele tale,
arsuri de fier roşu pe umărul neantului.
Tu denaturezi,
înţelegînd prea mult.

YOU ARE THE OBJECT

You are the object,
the idea that adorns it,
the concept that kills it.
You are responsible
for this yellow scarf
as for a crime on the threshold of an old garden.
When you call
the azure, the sea, the cyclone,
you prevents them from being free.
Your words,
burns of red iron on the shoulder of the nothingness.
You pervert everything,
understanding too much.

Carlos Murciano

2011-10-02T00:32:00.000-07:00

ÎMI JURASERĂ
şi eu îi crezusem.
Îmi juraseră că piatra pe care o ating,
o mîngîi cu degetele mele,
ascuţită ca o lamă,
va picura - lacrimă - pe plaja de argint.
Nu ştiam acest lucru,
dar inima, ca o femelă,
va rezista, puternică,
înfruntînd veacurile, străpungînd erele,
pe tăcute rîzînd de mine,
statornică,
bătînd mereu sau, floare îngheţată,
va aromi în alte mîini,
cînd ale mele vor fi
raze, ori viermi, ori mîl,
ori nici atît.

THEY HAD SWORN TO ME
and I had believed them.
They had sworn to me that the stone I touch,
I caress with my fingers,
sharp like an edge,
will drop - tear - on the silver beach.
I didn't know it,
but my heart, like a female,
will resist, powerful,
facing the centuries, striking through the eras,
silently laughing at me,
constant,
ceaselessly beating or, frozen flower,
will scent in other hands,
when mine will be
rays, or worms, or mud,
or even nothing.

Paul Celan

2011-10-01T06:46:00.000-07:00

COLINA

Alături de mine eşti tu, mie asemeni :
ca o piatră
în obrazul nopţii afundată.
O, această colină, iubito,
unde ne rostogolim fără încetare,
noi pietre,
din pîrîu în pîrîu.
Mai rotunzi uneori.
Mai asemănători. Mai străini.
O, acest ochi vlăguit
care rătăceşte aici ca şi noi
şi minunîndu-se, uneori,
întruna ne priveşte.

THE HILL

Close to me are you, similar to me :
like a stone
stuck in the cheek of the night.
Oh, this hill, my love,
where we are ceaselessly rolling,
we stones,
from brook to brook.
Sometimes rounder.
More similar. More stranger.
Oh, this exhausted eye
that is wandering here like us
and marveling, sometimes,
always is looking at us.

Rabindranath Tagore

2011-09-30T03:26:00.000-07:00

CA SĂ NU TE CUNOSC PREA UŞOR, TE JOCI CU MINE...

Ca să nu te cunosc prea uşor, te joci cu mine.
Îmi iei ochii cu fulgerările rîsului tău, ca să nu-ţi văd lacrimile.
Îţi cunosc, îţi cunosc viclenia.
Nu spui niciodată cuvîntul ce-ţi stă pe suflet.

Ca să nu aflu cît de mult preţuieşti, te-ascunzi de mine pe mii de cărări.
Ca să nu te socotesc una dintre cele multe, stai departe.
Îţi cunosc, îţi cunosc viclenia.
Nu mergi niciodată pe drumul pe care-ai dori.

Vrei mai mult de la mine decît celelalte, de-aceea taci.
Cu prefăcută nepăsare-ndepărtezi darurile mele.
Îţi cunosc, îţi cunosc viclenia.
Nu primeşti niciodată ceea ce ai voi să primeşti.

NOT TO KNOW YOU TOO EASILY, YOU ARE PLAYNG WITH YOU...

Not to know you too easily, you are playing with me.
You take my eyes with the lightnings of your laughter, not to see your tears.
I know, I know your cunning.
You never say the word you have in mind.

Not to know how much you worth, you hide from me on thousand path.
Not to count you among the many, you stay away.
I know, I know your cunning.
You never walk on the way you want.

You want more from me than others, that's why you are silent.
With pretended indifference you refuse my presents.
I know, I know your cunning.
You never get what you want to get.

Giuseppe Ungaretti

2011-09-29T00:49:00.000-07:00

POEZIA

Zile şi nopţi
răsună
în nervi-mi
de harpă
trăiesc această bucurie
bolnavă de univers
şi îndur
faptul de a nu şti
s-o aprind
în cuvintele
mele.

POETRY

Days and nights
are resounding
in my nerves
of a harp
I'm living this joy
sick of universe
and endure
the fact of not knowing
to light it up
in the words
of my own.

Jean Dypreau

2011-09-28T08:20:00.000-07:00

TEXTUAR

Cuvînt dezbrăcat, un nou sens te aşteaptă.
Avea harul limbii numai în ţara viperelor.
Cei care mă scormonesc nu mă vor găsi niciodată.
Credinţa mea e utilitară ; nu face decît să ridice munţii.

Mi-era atît de dată încît a trebuit s-o reiau.
Tu îmi împleteşti fidelitatea.
Regulile echilibrului fac acul de balanţă.
Vrea să aibă primul cuvînt.

Din întîlnirea a două nimicuri
se poate naşte adevărul în artă.
Să trăieşti din pana ta
dar ca pasărea.

Cerul nu se teme de marea pe care o are de băut.

Unele păsări ar fi vrut să aibă înotătoare
pentru a fraterniza cu peştii zburători.

Te dezbrac cu propria-ţi imaginaţie.

Dialoga cu moartea avînd ca martor viaţa.

TEXTUAR

Stripped word, a new meaning is waiting for you.
He has the grace of language only in the land of vipers.
Those who dig for me never will find me.
My faith is utilitarian ; it makes mountains raise.

It was so given to me that I had to resume it.
You are intertwining my faithfulness.
The rules of equilibrium make the needle of balance.
He wants to have the first word.

From the meeting of two nothings
can be born the truth in art.
Live by your feather
but as a bird.

The sky isn't afraid of the sea that is drinking.

Some birds would liked to have fins
to fraternize with the flying fishes.

I get you naked with your own imagination.

He was talking with death having life as a witness.

Blaise Cendrars

2011-09-27T11:56:00.000-07:00

INSULE

Insule
Insule
Insule de unde nu se va lua niciodată pămînt
Insule unde nu se va coborî niciodată
Insule acoperite de vegetaţie
Insule pitite ca jaguarii
Insule mute
Insule neclintite
Insule de neuitat şi fără nume
Îmi arunc încălţările peste bord căci aş vrea atît de mult să ajung la voi insule

ISLANDS

Islands
Islands
Islands from which we'll never take any earth
Islands where we'll never get down
Islands covered by vegetation
Islands hidden like jaguars
Silent islands
Steadfast islands
Nameless and unforgeattable islands
I'm throwing my shoes overboard because I want to get to you so much islands

Krzystof Karwat

2011-09-26T09:37:00.000-07:00

PREA BINE ŞTIM

prea bine ştim

că totul a fost

la drept vorbind

nu se mai poate întîmpla nimic

grecii antici

cunoşteau deja acest adevăr

lumea se repetă de-a-ndoaselea

la curse timpul învinge spaţiul

cei morţi de mult ridică ruine

de temple necunoscute încă

şi numai moartea ne naşte

mereu alţii

mereu.

Uffe Harder

2011-09-02T08:29:00.000-07:00

CEEA CE FAC

Aici ce fac
nu ştiu
nu ştiu de ce siluesc
aceste clipe
şi rămîn nemişcat.
Altă dată le ţineam minte
o vreme.
Mult sau puţin, nu ştiu.
A şti înseamnă poate
a inventa nume
a le însemna pe blînda hîrtie
spre a-ţi aduce aminte.
Uită-le apoi, uită-le
pentru un timp
ori pentru totdeauna.

WHAT I DO HERE

What I do here
I don't know
I don't know why I'm raping
these moments
and I stay still.
Once I remembered them
for a while.
More or less, I don't know.
Knowing means perhaps
to invent names
to write them on the gentle paper
for remembering them.
Then forget them, forget them
for a while
or forever.

Carlos Murciano

2011-09-01T15:30:00.000-07:00

MARMURA A CĂREI SUPRAFAŢĂ
- litere, date - o gravează,
ştie
- de ce nu mă opresc niciodată de-a mai privi
spre înăuntru ? -
ce este un om :
iarbă
şi uitare.

THE MARBLE ON WHOSE SURFACE
- letters, data - are engraved,
knows
- why I never stop to look
inside ? -
what a man is :
grass
and oblivion.

Aleksander Navrotcki

2011-08-31T02:25:00.000-07:00

SCHIŢĂ DE DRAGOSTE

Dragoste - pasăre albă pe cer singuratic,
apa doreşte să o prindă în braţe rotunde.
Dragoste - bărbatul înconjurat de cuvinte marginale
aprofundează unul...Neînchiderea mării !
E timpul dragostei. În lectici de aur
o poartă prin noroi spre ultima stea.

Cînd în urma ei se cicatrizează aerul,
are ochii curaţi, ca o modă veche.

A SKETCH OF LOVE

Love - white bird in a lonely sky,
the water wants to catch you with round arms.
Love - the man surrounded by marginal words
is deepening one...The boundlessness of the sea !
It's time of love. In golden litters
he is carrying it through the mud to the last star.

When behind it the air is scaring,
he has clean eyes, like an old fashion.

Kabir

2011-08-30T06:39:00.000-07:00

FLAUTUL INFINITULUI CÎNTĂ NEÎNCETAT

Flautul Infinitului cîntă neîncetat, iar sunetul lui e iubire :
Cînd iubirea renunţă la toate limitele, atinge adevărul.
Ce departe se răspîndeşte parfumul ! Nu are capăt şi nimic nu-i stă împotrivă.
Forma acestei cîntări străluceşte ca un milion de sori : incomparabil sună ţitera, ţitera pe care răsună notele adevărului.

THE FLUTE OF THE INFINITE INCESSANTLY IS SINGING

The flute of the Infinite incessantly is singing, and its sound is love :
When love renounces all the limits, it reaches the truth.
How far its fragrance is spreading ! It has no end and nothing is against it.
The shape of this song is shining like a million suns : incomparably is sounding the zither, the zither on which the notes of the truth are sounding.

Rabindranath Tagore

2011-08-25T04:47:00.000-07:00

IUBITO, CÎNDVA, DEMULT, POETUL TĂU ŢI-A IZVODIT UN SUBLIM POEM

Iubito, cîndva, demult, poetul tău ţia izvodit un sublim poem, dar numai în gînd.
Însă, vai, n-am luat seama şi, întîlnind sunătoarele inele ale gleznelor tale, n-a mai rămas acelaşi.
Sfărîmatu-s-a în cîntece mărunte şi ţi s-a risipit la picioare.
Toată încărcătura vasului meu de poveşti din bătrîne războaie a fost învălmîşită de valurile şăgalnice şi, topindu-se-n lacrimi, sa scufundat.
Trebuie să-mi întorci această pierdere în cîştig, iubita mea.
Dacă năzuinţele mele la nemuritoarea glorie postumă sunt spulberate, fă-mă nemuritor cîtă vreme mai trăiesc.
Şi n-am să jelesc ce-am pierdut, nici n-am să-ţi aduc vreo vină.

MY LOVE, ONCE AGO, YOUR POET COMPOSED YOU A SUBLIME POEM

My love, once ago, your poet composed you a sublime poem, but only in his thought.
But, alas, I didn't take into account and, meeting the clanking rings of your ankles, it never remained the same.
It broke in small songs and scattered at your feet.
All the load of my ship of old war stories was thrown into confusion by the playful waves and, melting in tears, sank.
If my aspirations to the immortal posthumous glory are dashed, make me immortal as long as I live.
And I will not mourn for what I have lost, either I will bring you any fault.

Alain Bosquet

2011-08-24T11:25:00.000-07:00

ACEASTĂ MARMURĂ

Această marmură unde doarme o mîngîiere.
Această fereastră care cheamă la ea muntele,
plaja şi luna sfioasă.
Cormoranul acesta care se uită la stîncă.
Fructul de colo pe care un umăr îl încălzeşte.
Dincolo, ca un suflu venit
din vreo stea clandestină.
Veniţi să vă pierdeţi
în suspinele priveliştii.
Lucrurile vor înţelege.

THIS MARBLE

This marble where a comfort is sleeping.
This window which calls the mountain,
the beach and the shy moon.
This cormorant which is watching the rock.
That fruit which is warmed by a shoulder.
Over there, as a breath come
from a clandestine star.
Come and get lost
in the sighs of the sight.
The things will understand.

Adam Wazik

2011-07-31T13:22:00.000-07:00

SUSPIN

Ah, adeseori aş vrea să chem ca odinioară
înăbuşitoare amiezi şi nori ruginii
verdeaţa lacomă şi bucuria fructelor
alcoolul privirilor mătasea sfîşiată
lumînări picurînd pe catifeaua nopţii
strălucirea umărului femeii negrul cărbunelui
mercurul melancoliei de periferie explozii
de grenade de rîs de motor sau de mînie
în zadar aş vrea fie că vorbesc, fie că scriu
nu există metafore, există numai un gust de sare
nu există minunate culori există doar pămîntul greu.

SIGH

Oh, sometimes I shoul like to call as once
stifling afternoons and rust clouds
the greedy greenery and the joy of the fruits
the alcohol of the eyes the torn silk
candles dripping on the velvet of the night
the brightness of the woman's shoulder te blackness of the coal
the mercury of the peripheal melancholy blasts
of grenades of laughter of engine of anger
in vain I would either I talk or write
there are no metaphors there is only a taste of salt
there are no wonderful colours only the heavy earth.

Ada Namir - Pinkerfeld

2011-07-30T14:31:00.000-07:00

TOATE SIMŢURILE MELE

Toate simţurile mele - sufletul -
Le-am pus în vîrful degetelor
Pe care prin părul tău le treceam.
De-atîta suflet, degetele îmi tremurau
Şi m-am oprit.
M-am prefăcut toată în vîrfuri de degete
Ce-ţi netezeau părul.

ALL MY SENSES

All my senses - my soul -
I put them in my fingertips
Which I passed through your hair.
For so much soul, my fingers were shaking
And I stopped.
I entirely changed in tips of fingers
Which were smoothing out your hair.

Alain Bosquet

2011-06-27T03:19:00.000-07:00

Louis Janmot : Le Poeme de l'ame

CÎND PĂTRUNZI

Cînd pătrunzi
în adîncul tău,
orbită de sînge,
ca şi cum în ceaţă
ai strangula din greşeală un zeu,
nu descoperi nimic, nici carne nici suflet,
ci o nelinişte cu plumbul ei,
şi, prea aproape de inimă,
lipită de cuget,
tu supravieţuieşti, fie şi un sfert de clipită,
doar ca să te închipui un diftong
în miezul unui poem.

WHEN YOU COME INSIDE

When you come
inside your depth,
blinded by the blood,
as in the mist
you would strangle by mistake a god,
you find nothing, neither flesh nor soul,
but an anxiety with its lead,
and too close to your heart
stuck to your mind,
you survive even for a quarter of a moment
only to imagine yourself a diphthong
in the middle of a poem.

Rumi

2011-06-26T12:18:00.000-07:00

ÎNDRĂGOSTIŢII NU TRĂIESC PE PĂMÎNT

Îndrăgostiţii nu trăiesc pe
         pămînt.
Ei sunt pe un nemărginit
         ocean
Fără început şi fără sfîrşit.

LOVERS DIDN'T LIVE ON THE EARTH

Lovers didn't live on
        the earth.
They are on a boundless
          ocean
Without beginning and without end.

Rabindranath Tagore

2011-06-24T04:22:00.000-07:00

UN ZÎMBET NEÎNCREZĂTOR SE-APRINDE-N OCHII TĂI...

Un zîmbet neîncrezător se-aprinde-n ochii tăi, cînd vin să-mi iau adio.
Atît de des am făcut-o încît, desigur, gîndeşti că mă voi întoarce curînd.
Să nu mint, aceeaşi îndoială mă stăpîneşte.Căci zilele primăverii revin an de an ; luna ne părăseşte pentru a ne lumina din nou ; florile se ivesc iar înflorind pe ramurile lor.
Şi s-ar putea ca acest bun-rămas să fie doar pentru a te afla iar mai tîrziu.
Totuşi crezare dă iluziei o clipă. N-o alunga cu grabnică cruzime.
Cînd îţi spun că te părăsesc pentru totdeauna crede-o cu adevărat şi lasă o perdea de lacrimi să întunece o clipă conturul împăienjenit al ochilor tăi.
Vei putea atunci să surîzi cum doreşti, cînd mă voi întoarce.

A SUSPICIOUS SMILE IS LIGHTING IN YOUR EYES...

A suspicious smile is lighting in your eyes, when I come to tell you farewell.
So often I did it, that, of course, you think that I shall return soon. Because the spring days return year after year ; the moon leaves us in order to light us again ; the flowers arise again blooming on their branches.
And it is possible that this farewell would be just to find you later again.
And yet, believe this illusion a moment. Don't sand it away with hurried cruelty.
When I tell you that I leave you forever, believe it truly and let a veil of tears to darken a moment the cobwebbed outline of your eyes.
You may then smile as you want, when I shall return.

William Wordsworth

2011-06-23T10:06:00.000-07:00

SPLENDOARE ÎN IARBĂ

Deşi nimic nu poate aduce înapoi ora
Splendorii în iarbă, a gloriei în floare,
Nu vom plînge , ci vom găsi
Putere în ce-a rămas în urmă...

SPLENDOUR IN THE GRASS

Though nothing can bring back the hour
Of splendour in the grass, of glory in the flower,
We will grieve not, rather find
Strength in what remains behind...

( From Ode on Intimations of Immortality )

Fernando Pessoa

2011-06-10T03:28:00.000-07:00

Rene Magritte : Les Pas Perdus

FIECARE ÎMPLINEŞTE DESTINUL

Fiecare împlineşte destinul care îl împlineşte,
Şi işi doreşte destinul pe care şi-l doreşte ;
Nu împlineşte ceea ce îşi doreşte,
Nici nu-şi doreşte ceea ce împlineşte.

Precum pietrele mărginind straturile de flori
Ne-a rînduit si pe noi Fatumul, şi aici rămînem ;
Căci Soarta ne-a aşezat
Acolo unde avem să fim.

Nu am putea dobîndi o mai bună cunoaştere
Despre ce ni se întamplî decat prin cele ce ni se întamplă.
Sa împlinim deci ceea ce suntem.
Nu ne-a fost dat nimic mai mult.

EACH OF US FULFILS THE DESTINY

Each of us fulfils the destiny that fulfils him,
And wants the destiny that he wants ;
He doesn't fulfil what he wants,
Nor he wants what he fulfils.

Like the stones bordering the flowerbeds
Fatum has ordained us, and here we stay ;
For Fate has placed us
Where we have to be.

We couldn't acquire a better knowledge
About what happens to us, but by what happens to us.
So let's fulfil what we are.
We were given nothing more.

Georgia Johnson

2011-06-08T23:48:00.000-07:00

INIMA UNEI FEMEI

Inima unei femei răsare odată cu zorile,
Ca o pasăre singuratică, uşor bătand din aripi, fară-ncetare zburînd,
Departe peste tunurile vieţii ţi peste văi colindă
Pe urmele acelor ecouri în care vrea să se adăpostească.

Inima unei femei se-ntoarce odată cu noaptea,
şi intră înapoi ca-ntr-o colivie straină
Şi-ncearcă să uite că a visat la stele
In timp ce se sfarmă, sfarmă, sfarmă de zabrelele ce-o adapostesc.

THE HEART OF A WOMAN

The heart of a woman goes forth with the dawn,
As a lone bird, soft winging, so restlessly on,
Afar o'er turrets and vales does it roam
In the wake of those echoes the heart calls home.

The heart of a woman falls back with the night,
And enters some alien cage in its plight
And tries to forget it has dreamed of the stars
While it breaks, breaks, breaks on the sheltering bars.

Jorge Luis Borges

2011-06-08T04:04:00.000-07:00

Auguste Rodin : Le Penseur

TU

Un singur om s-a născut, un singur om a murit pe pamînt.
A afirma contrariul este pur şi simplu statistică, este o adunare imposibilă.
Nu mai putin imposibilă decît a aduna mirosul ploii cu visul pe care l-ai visat azi-noapte.
Acest om e Ulise, Abel, Cain, primul om care a întocmit constelaţiile,
omul care a înalţat cea dintîi piramidă, omul care a scris hexagramele din Cartea Schimbarilor,
faurul care a săpat runele pe spada lui Hengist, arcaşul hoinar Tamberskelver,
Louis de Leon, librarul care l-a zamislit pe Samuel Johnson, grădinarul lui Voltaire,
Darwin la prora corabiei Beagle, un evreu în camera de gazare, iar, cu timpul, tu si eu.

Un singur om a murit la Ilion, la Metauro,la Hastings, la Austerlitz, la Trafalgar, la Gettysburg.
Un singur om a murit în spitale, în naufragii, în singratatea apăsătoare, în alcovul lenei şi al dragostei.
Un singur om a privit revărsatul zorilor.
Un singur om a simţit in cerul gurii răcoarea apei, gustul fructelor si al cărnii.
Vorbesc despre singurul, despre unul, despre cel care întotdeauna e singur.

YOU

One man was born, one man died on the earth.
To say otherwise is simply statistics, is an impossible addition.
Nor less impossible than to add the smell of the rain with the dream that you dreamt last night.
This man is Ulysses, Abel, Cain, the first man who made up the constellations,
the man who built the first pyramid, the man who wrote the hexagrams in the Book of Changes,
who forged the runes carved on Hengist's sword, the roving archer Tamberskelver,
Louis de Leon, the bookseller who conceived Samuel Johnson, Voltaire's gardner, Darwin at the prow of the ship Beagle, a Jew in the gasification chamber, and, with the time, you and me.

One man died at Ilion, at Metauro, at Hastings, at Austerlitz, at Trafalgar, at Gettysburg.
One man died in the hospitals, in shipwrecks, in the overwhelming loneliness, in the alcove of laziness and love.
One man looked at the daybreak.
One man felt the cool water in his palate, the taste of meat and fruit.
I am talking about the only one, about who is always alone.

Fujiwara No Kiyosuke

2011-06-07T04:53:00.000-07:00

DE VOI MAI TRAI MULT

De voi mai trai mult
O sa-mi para minunata
Vremea de acuma :
Trista varsta de-altadata
Astazi mi-e atat de draga...

IF I SHALL LIVE LONGER

If I shall live longer
The present time
Will seem to me wonderful:
The sad age of once
Is so dear to me now...

Rumi

2011-06-06T07:40:00.000-07:00

INDRAGOSTITII

Indragostitii

vor bea vin zi si noapte.

Vor bea pana vor putea sa alunge valurile mintii

si pana vor topi rusinea

si modestia.

Cand esti indragostit

trupul, mintea, inima si sufletul

nici nu mai exista.

Sa fiti la fel - indragostiti.

Si nu veti mai fi niciodata

singuri.

THE LOVERS

The lovers
will drink wine night and day.
They will drink until they could banish the veils of the maind
and until they melt shame
and modesty.
When you are in love
your body, mind, heart and soul
no longer exist.
Be alike the lovers.
And you will never be
alone.

Sylvia Plath

2011-06-05T03:49:00.001-07:00

Josephine Wall : Psyche's Dream

SUNT VERTICALA

Dar as prefera orizontala.

Eu nu sunt un arbore cu radacinile adanc infipte in pamant

Din care sorb minerale si dragoste materna

Ca sa pot straluci infrunzind, in fiecare primavara,

Nici nu port frumusetea unui razor din gradina

Ca sa atrag partea mea de culori uluitoare si suspine,

Fara a sti ca in curand toate petalele se vor scutura.

In comparatie cu mine un arbore este vesnic,

Iar corola unei flori, nu prea inalta, dar indrazneata.
Si eu imi doresc longevitatea unuia si indrazneala celeilalte.

In aceasta seara, in lumina infima a stelelor,

Arborii si florile si-au pus la presat parfumurile reci,

Iar eu trec prin ele, dar nici unul nu ma observa.

Uneori ma gandesc ca numai atunci cand dorm

Trebuie sa le seman cu adevarat.

Gandurile se estompeaza.

Asadar e mai natural sa ma-ntind.

Astfel cerul si cu mine ne deschidem unul altuia sufletul.

Si cand ma voi intinde pentru ultima oara voi deveni chiar utila.

Abia atunci putea-vor arborii sa m-atinga, abia atunci florile-si vor face timp pentru mine.

I AM VERTICAL

But I would rather be horizontal.
I am not a tree with my root in the soil
Sucking up minerals and motherly love
So that each March I may gleam into leaf,
Nor am I the beauty of a garden bed
Attracting my share of Ahs and spectacularly painted,
Unknowing I must soon unpetal.
Compared with me, a tree is immortal.
And a flower-head, not tall, but more startling.
And I want the one's longevity and the other's daring.

Tonight in the infinitesimal light of the stars
The trees and the flowers have been strewing their cool odors.
I walk among them, but none of them are noticing.
Sometimes I think that when I am sleeping
I must more perfectly resemble them.
Thoughts gone dim.
It is more natural to me lying down.
Then the sky and I are in open conversation,
And I shall be useful when I lie down finally.
Then the trees may touch me for once and the flowers have time for me.