SUSPIN
Ah, adeseori aş vrea să chem ca odinioară
înăbuşitoare amiezi şi nori ruginii
verdeaţa lacomă şi bucuria fructelor
alcoolul privirilor mătasea sfîşiată
lumînări picurînd pe catifeaua nopţii
strălucirea umărului femeii negrul cărbunelui
mercurul melancoliei de periferie explozii
de grenade de rîs de motor sau de mînie
în zadar aş vrea fie că vorbesc, fie că scriu
nu există metafore, există numai un gust de sare
nu există minunate culori există doar pămîntul greu.
SIGH
Oh, sometimes I shoul like to call as once
stifling afternoons and rust clouds
the greedy greenery and the joy of the fruits
the alcohol of the eyes the torn silk
candles dripping on the velvet of the night
the brightness of the woman's shoulder te blackness of the coal
the mercury of the peripheal melancholy blasts
of grenades of laughter of engine of anger
in vain I would either I talk or write
there are no metaphors there is only a taste of salt
there are no wonderful colours only the heavy earth.
