luni, 31 octombrie 2011

Rumi

***
Cu siguranţă,
În religia iubirii
Nu există
Credincioşi şi necredincioşi.
Iubirea îi cuprinde pe toţi.

***
Certainly
In the religion of love
There are not believers and unbelievers.
Love includes everybody.

sâmbătă, 29 octombrie 2011

Alain Bosquet



TU EŞTI OBIECTUL

Tu eşti obiectul,
ideea ce-l înfrumuseţează,
conceptul care-l ucide.
Eşti răspunzătoare
de fularul acesta galben
ca de o crimă pe pragul unei grădini bătrîne.
Cînd tu numeşti azurul, marea, ciclonul,
le împiedici să fie libere.
Cuvintele tale,
arsuri de fier roşu pe umărul neantului.
Tu denaturezi, 
înţelegînd prea mult.



YOU ARE THE OBJECT

You are the object,
the idea that adorns it,
the concept that kills it.
You are responsible
for this yellow scarf
as for a crime on the threshold of an old garden.
When you call
the azure, the sea, the cyclone,
you prevents them from being free.
Your words,
burns of red iron on the shoulder of the nothingness.
You pervert everything,
understanding too much.

duminică, 2 octombrie 2011

Carlos Murciano


ÎMI JURASERĂ
şi eu îi crezusem.
Îmi juraseră că piatra pe care o ating,
o mîngîi cu degetele mele,
ascuţită ca o lamă,
va picura - lacrimă - pe plaja de argint.
Nu ştiam acest lucru,
dar inima, ca o femelă,
va rezista, puternică,
înfruntînd veacurile, străpungînd erele,
pe tăcute rîzînd de mine,
statornică,
bătînd mereu sau, floare îngheţată,
va aromi în alte mîini,
cînd ale mele vor fi
raze, ori viermi, ori mîl,
ori nici atît.


THEY HAD SWORN TO ME
and I had believed them.
They had sworn to me that the stone I touch,
I caress with my fingers,
sharp like an edge,
will drop - tear - on the silver beach.
I didn't know it,
but my heart, like a female,
will resist, powerful,
facing the centuries, striking through the eras,
silently laughing at me,
constant,
ceaselessly beating or, frozen flower,
will scent in other hands,
when mine will be
rays, or worms, or mud,
or even nothing.

sâmbătă, 1 octombrie 2011

Paul Celan


COLINA

Alături de mine eşti tu, mie asemeni :
ca o piatră
în obrazul nopţii afundată.
O, această colină, iubito,
unde ne rostogolim fără încetare,
noi pietre,
din pîrîu în pîrîu.
Mai rotunzi uneori.
Mai asemănători. Mai străini.
O, acest ochi vlăguit
care rătăceşte aici ca şi noi
şi minunîndu-se, uneori,
întruna ne priveşte.


THE HILL

Close to me are you, similar to me :
like a stone
stuck in the cheek of the night.
Oh, this hill, my love,
where we are ceaselessly rolling,
we stones,
from  brook to  brook.
Sometimes rounder.
More similar. More stranger.
Oh, this exhausted eye
that is wandering here like us
and marveling, sometimes,
always is looking at us.

Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...