IUBITO, CÎNDVA, DEMULT, POETUL TĂU ŢI-A IZVODIT UN SUBLIM POEM
Iubito, cîndva, demult, poetul tău ţia izvodit un sublim poem, dar numai în gînd.
Însă, vai, n-am luat seama şi, întîlnind sunătoarele inele ale gleznelor tale, n-a mai rămas acelaşi.
Sfărîmatu-s-a în cîntece mărunte şi ţi s-a risipit la picioare.
Toată încărcătura vasului meu de poveşti din bătrîne războaie a fost învălmîşită de valurile şăgalnice şi, topindu-se-n lacrimi, sa scufundat.
Trebuie să-mi întorci această pierdere în cîştig, iubita mea.
Dacă năzuinţele mele la nemuritoarea glorie postumă sunt spulberate, fă-mă nemuritor cîtă vreme mai trăiesc.
Şi n-am să jelesc ce-am pierdut, nici n-am să-ţi aduc vreo vină.
MY LOVE, ONCE AGO, YOUR POET COMPOSED YOU A SUBLIME POEM
My love, once ago, your poet composed you a sublime poem, but only in his thought.
But, alas, I didn't take into account and, meeting the clanking rings of your ankles, it never remained the same.
It broke in small songs and scattered at your feet.
All the load of my ship of old war stories was thrown into confusion by the playful waves and, melting in tears, sank.
If my aspirations to the immortal posthumous glory are dashed, make me immortal as long as I live.
And I will not mourn for what I have lost, either I will bring you any fault.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.