POEZIE ÎN TREI PĂRŢI
I
O, cîteodată-n zori cred că voi trăi veşnic!
Sînt învelit în carnea mea preafericită
Ca iarba-n norii ei de verde.
II
Sculîndu-mă din patul în care am visat
Lungi cavalcade pe lîngă castele şi cărbuni fierbinţi,
Simt soarele cum şade, fericit, pe-ai mei genunchi,
Am păttimit şi am supravieţuit nopţii
Scăldat în apă sumbră ca orice fir de iarbă.
III
Puternicele frunze-ale copacului,
Plonjînd în vînt, ne cheamă-ncet să dispărem
În pustiurile universului,
Unde vom sta la glezna unei plante
Şi vom trăi ca de-a pururea, ca praful.
Traducere de Ştefan Augustin Doinaş şi Virgil Nemoianu
POEMA IN TRE PARTI
I
O, a volte all'alba sento che vivro per sempre!
Sono avvolto nella mia felice carne
Come l'erba nelle sue nuvole verdi.
II
Alzandomi dal letto dove ho sognato
Lunghe cavalcate e carboni accesi,
Sento il sole come sta, felice, sulle mie ginnochia.
Ho patito e ho sopravisto alla notte
Bagnato nella acqua scura come ogni filo d'erba.
III
Le forti foglie degli alberi,
Gettandosi nel vento, ci chiama a sparire
Nei deserti dell'universo,
Dove staremmo alla caviglia di una pianta
E vivremo eternamente, come la polvere.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.