vineri, 2 martie 2012

Adam Puslojic


                                     

VERSURI INEDITE

O, cum creşte iarba
sub piramidă. Oblic
o mumie cîntă
pentru rubedenii.
Şi cineva, cum tace !
Cerul e tot mai apropiat.
Ating fără să vreau stelele.
În adîncime, jos, se vădeşte
o fereastră a mea. Domnul
o deschide cu respirarea.
Numai puţin am întîrziat
dar nu mai găsesc iertare.
În satul meu natal
îmi voi ridica schitul
îndurării păcatelor mele-n tăcere.
Trei sfinxuri port
în podul palmei. Rînd pe rînd
ele îmi pun întrebări,
jalanic mi-e duhul.
Dinainte ele ştiu dezlegarea.
Te adaog cu zilele mele, Doamne,
tu dă-mi îndurarea nopţii...
Lasă-l pe altul să-mi cînte cîntecul
dar ca şi mie nu-i da
peană şi pergament.
Mă zăriţi ? Uitaţi-vă !
Mă auziţi ? Ascultaţi-mă !
Chiar de mi-ar plăcea să fiu
dus şi mort
totuşi sunt viu.


ORIGINAL LYRICS

Oh, how much the grass grows
under the pyramid. Oblique
a mummy is singing
for its relatives.
And someone, how much he is silent !
Heaven is closer.
I touch the stars unwillingly.
In the depth, below, it is showing
a window of mine. Lord
opens it with his breathing.
I has delyed but a little
and I find no mercy.
In my native village
I shall raise my hermitage
to bear my sins in silence.
Three sphinxes I carry
in my palm. On turn
they asks me questions,
lamentable is my soul.
They know the answer before.
I add you with my days, Lord,
give me the mercy of the night...
Let another one to sing my song
but don't give him as you haven't given me
pen and parchment.
Do you see me ? Look at me !
Do you hear me ? Listen to me ?
Even I should like to be
dead and gone
I'm still alive.

3 comentarii:

Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.

Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...