Rafael Alberti

                          

ÎNTOARCEREA ÎNGERULUI DE UMBRĂ

Sunt îngeru-ţi de umbră, iubito, cîteodată.
Irup din cine ştie ce prăpăstii,
ca fulgerul - în dinţi
c-o spadă cu tăişurile-amare
ce le ştii bine, biata mea iubire.
Sunt zilele obscurei mînii, sunt orele
trezirii fără de milă cînd te iubesc plîngînd,
cu lacrimi izvorînd
din dezădejdea cea mai nedreaptă şi mai dulce.
Eu ştiu de unde vine, iubito, umbra deasă
ce te-mpresoară şi mă strînge-n cleşte,
şi cade greu pe umerii tăi, cade
plecîndu-i ori topindu-i într-un fluviu.
Ce vrei să fac , iubito, cînd umbra dă năvală
şi cînd mă zbat ca orbul să sfarm acele pietre
neşterse din trecutul cu care pier eu însumi,
ca, liberă-n lumina-mi, doar tu să mi te-arăţi ?
Mereu învins şi spulberat de-a pururi,
la linişte mă-ntorc, la fericirea
senină, pînă-n clipele de umbră,
cînd iar cobor în propriile-mi peşteri,
sa pot din nou irupe ca îngeru-ţi de umbră...


THE RETURN OF THE ANGEL OF SHADOW

I'm your angel of shadow, sometimes, my love.
I erupt fron who knows what precipices,
like the lightening - in my teeth
with a bitter two-edged sword
that you know well, my poor love.
There are the days of the obscure wrath, there are the hours
of the mercyless awakening when I love you crying,
with tears springing
from the justest and sweetest despair.
I know where it comes from, my love, the dense shade
that surrounds you and presses me,
and falls hard on your shoulders, falls
bending them or melting them into a river.
What do you want me to do, my love, when the shadow rushes
and I struggle like a blind to smash those stones
of my past with which I loose myself,
as, free, only you to appear in my light ?
Always defeated and shattered forever
I return to your peace , to your serene happyness
up to the moments of shadow
when I go down in my caves
for erupting again as your angel of shadow...