Rabindranath Tagore

MUNCIND DIN GREU, ZILE DE-A RÎNDUL, AM RIDICAT UN TEMPLU...

Muncind din greu, zile de-a rîndul, am ridicat un templu. N-avea uşi, nici ferestre, pereţii erau zidiţi din pietre masive.
Uitasem de toţi şi de toate, mă feream de lume, priveam numai în adînc extaz chipul pe care-l suisem pe-altar.
Înăuntru era mereu noapte, luminată doar de lămpi cu ulei parfumat.
Fumul de tămîie ce se înălţa fără contenire îmi învăluia inima în şerpuiri grele.
Fără odihnă sculptai în pereţi figuri fantastice, în linii încîlcite, tulburătoare : cai înaripaţi, flori cu chipuri de oameni, femei cu mădulare de dragoni.
Pe nicăieri nu putea pătrunde cîntecul păsărilor, foşnetul frunzelor ori zumzetul harnic al satului.
Singurul sunet ce răsuna sub cupola întunecată era al incantaţiilor pe care le murmuram.
Spiritul mi se ascuţi şi deveni liniştit ca o flacără subţire, iar simţurile mi se pierdeau în extaz.
Uitasem de scurgerea timpului, cînd trăznetul lovi templul şi o durere nemaicunoscută îmi străpunse inima.
Lampa arăta palidă şi ruşinată, dăltuirile din pereţi, asemeni unor vise înlănţuite, priveau buimace-n lumină, ca şi cînd ar fi vrut să se-ascundă de ele însele.
Am privit chipul de pe altar. Îl văzui zîmbind însufleţit de via atingere a divinităţii. Noaptea pe care o încătuşasem şi-a desfăcut aripile şi s-a risipit.

Traducere de Iv. Martinovici



LAVORANDO A STENTO, GIORNI PER GIORNI, HO SOLLEVATO UN TEMPIO...

Lavorando a stento, giorno per giorno, ho sollevato un tempio. Non aveva usci, ne finestre, i pareti erano murati di pietra massiccia.
Avevo dimenticato tutti,evitavo la gente,guardavo soltanto in profondo rapimento il volto che avevo alzato sull'altare.
Dentro era sempre notte, illuminato soltanto dalle lampade dall'olio profumato.
Il fumo d'inceso che si alyava incessatamente avvolgeva il mio cuore di pesanti meandri.
Senza tregua ho scolpito nei muri figure fantastiche, con linee aggrovigliate,inquietanti: cavalli alati, fiori dai volti umani, donne dalle membra di drago.
Per nessun posto non poteva pervadere il canto degli uccelli, il fruscio delle foglie o il ronzio laborioso del paese.
Il solo suono che risuonava sotto la scura cupola era quello delle incantazioni che io mormoravo.
Il mio spirito s'affillava e diventava tranquillo come una fiamma sottile e i miei sensi si perdevano in estasi.
Avevo dimenticato lo scorrere del tempo, quando il fulmine colpi il tempio e un dolore mai provato trafisse il mio cuore.
La lampada sembrava pallida e vergognata, le sculture nei pareti, simili ai sogni incatenati, guardavano perplesse nella luce, come se volessero nascondersi da se stesse.
Ho guardato il volto dall'altare. L'ho visto sorridere animato dal vivo tocco della divnita.La notte che avevo incatenata stese le sue ali e si dissipo.




WORKING HARD, FOR DAYS, I RAISED A TEMPLE...

Working hard, for days, I raised a temple. It had no doors and no windows and its walls were built from massive stone.
I have forgotten all the things, I avoided the people, watched only in deep ecstasy the face on the altar.
Inside the temple was always night, lit only by lamps with scented oil.
The smoke of the incense ascending wrapped my heart in heavy curvature.
Tirelessly I carved into the walls fantastic figures in tangled , disturbing lines : winged horses, human-faced flowers, women with members of dragon.
Nowhere could penetrate the sing of the birds, the rustle of the leaves and the industrious hum of the village.
The only sound under the dark dome was the murmur of my incantations.
My spirit sharpened like a thin flame and I lost my senses in ecstasy.
I had forgotten the passing of the time, when the lightning hit the temple and an unknown pain thrusted my heart.
The lamp looked pale and ashamed, the sculptures in the walls like chained dreams looked confused in the light as if they wanted to hide from themselves.
I looked at the face on the altar. I saw it smiling animated by the touch of the divinity. The night I had chained opened her wings and wasted.