Rabindranath Tagore

JUCĂRII

Copile, cît de fericit eşti tu, cînd pe ţărînă

o dimineaţă-ntreagă mi te joci c-o frîntă ramură în mînă.

Sunt prins de treburile mele

şi ore-ntregi socot la cifre grele.

Poate că-mi vei zvîrli cîte-o privire

şi-un gînd citit pe faţă:

"Ce joc neghiob să-ţi prăpădeşti cu el o dimineaţă."

Copile, am dat uitării arta de-a mă pierde-n gol

cu beţe şi cu turte de nămol.

Eu caut scumpe jucării topind

un bulgăr de-aur şi argint.

Cu orice-ţi cade-n mîini, pe ne-alesele

îţi făureşti atîtea jucării vesele.

Îmi irosesc şi timpul şi puterea

cu lucruri ce nicicînd n-am să le-ating.

În şubreda mea luntre mă tot zbat pe loc,

rîvnind să trec Marea Dorinţei,

mereu uitînd că joc şi eu un joc.



GIOCATTOLI

Bambino, quanto felice sei tu, quando nella polvere
un'intera mattinata giochi con un ramo rotto nella mano.
Sono occupato coi miei lavori
ed ore per ore conto difficili numeri.
Forse mi getterai uno sguardo
e un pensiero leggero sul tuo viso:
"Che stupido gioco per sprecare una mattinata."
Bambino, mi sono scordato dell'arte di perdermi nel vuoto
con bastoni e pannelli di fango.
Io cerco cari giocattoli fondendo
una palla d'oro e argento.
Con ogni cosa che prendi, senza scegliere
sai fai tanti gioiosi giocattoli.
Io spreco il mio tempo ed il potere
con cose che mai raggiungero.
Nella mia debole barca mi sbatto nel luogo,
sperando di attraversar il Mare del Desiderio,
dimenticando sempre che anche io faccio un gioco.



TOYS

Child, how happy you are, when in the dust 
a whole morning play with a broken twig in your hand.
I am busy with my work
and hours by hours I am counting difficult numbers.
Maybe you will give me a look
and a thought I shall read on your face:
"How a stupid game to waste a morning."
Child, I have forgotten the art of losing myself in the void
with sticks and cakes of mud.
I seek for precious toys melting 
a ball of gold and silver.
With every thing you get, without choosing
you know to make so many cheerful toys.
I waste my time and my power
with thinghs that I shall never reach.
In my weak boat I struggle on the point,
hoping to cross the Sea of Desire,
always forgetting that I also play a game.

Kabir

LUNA STRĂLUCEŞTE ÎN TRUPUL MEU

Luna străluceşte în trupul meu, dar ochii mei orbi n-o văd:
Luna e înăuntrul meu,şi la fel e soarele,
Toba veşniciei nelovită răsună în mine,dar urechile mele surde n-o aud.

Cîtă vreme omul strigă după Eu şi Al meu, nimic nu fac toate muncile sale:
Cînd orice iubire de Eu şi Al meu a murit, atunci s-a încheiat munca Domnului.
Căci munca nu are alt ţel decît aflarea cunoaşterii:
Cînd vine aceea, munca e pusă deoparte.

Floarea pentru rod înfloreşte: cînd leagă rod, floarea se ofileşte.
Moscul e-n cerb, dar cerbul nu-l caută-n sine: el rătăceşte în căutare de iarbă.



LA LUNA SPLENDE NEL MIO CORPO

La luna splende nel mio corpo, ma i miei ciechi occhi non la vedono:
La luna c'e dentro di me, e cosi il sole,
Il tamburo dell'eternita non colpito risuona dentro di me, ma i miei sordi orecchi non lo sentono.

Tanto quanto l'essere grida per Io e Mio, nulla valgono i suoi efforti:
Quando qualsiasi amore per Io e Mio e morto, allora finisce il lavoro di Dio.
Perche il lavoro non ha altro fine che trovare la conoscenza:
Quando si raggiunge quella, il lavoro finisce.

Il fiore fiorisce per il frutto: quando frutta, il fiore appassisce.
Il mosco c'e dentro il cervo,ma il cervo non lo cerca dentro: esso erra in cerca d'erba.



THE MOON SHINES INSIDE MY BODY

The moon shines inside my body, but my blind eyes do not see it.
The moon is inside me, and the sun too,
The unbeat drum of the eternity sounds inside me, but my deaf ears do not hear it.

As long as the being calls for I and Mine, its efforts mean nothing:
When any love for I and Mine is dead, then the God's work is done.
Because the work has no other aim, but finding the knowledge.
When it is reached, the work is finished.

The flower blossoms for fruit: when makes fruit, the flower withers.
The mosk is inside the deer, but the deer does not seek for it inside, it wanders seeking for grass.

Ivan V.Lalic

ARGONAUŢI

Marea ne-a suportat,preopcupîndu-se de propria-i eterntate.
Aşa plutim,de pe-un talaz pe altul,
Zile de-a rîndul,nopţi de-a rîndul,ani.

Fireşte, valurile cele ma frumoase nu le-atingem.
Doar vîntu-mprăştie fîşii de-arome
Din mari livezi spre marginile lumii.

Dar nu pe-acelaşi drum cu noi; totuşi cunoaştem
Iubirea,moartea,şi-un tîlc mărunt,
Fire de aur în nisipul amintirii.

Da,şi orgoliul aventurii,murdărit
De sînge şi spălat de vînt curat,sub stele:
Cu mîini nesigure ne scriem numele.

Apoi ne-ntoarcem de-unde am plecat; iar echipajul
Se risipeşte ca un colier,căci rupt e firul
Ursitei noastre.Căpitan-i mort la proră.
Marea nu s-a schimbat.Nimica nu se schimbă.
Nava cu scînduri înflorite putrezeşte-acum pe ţărm.
Puţini cunosc însă secretul: nu sfîrşitul,
Nu - important este să navighezi.

Traducere de Ştefan Augustin Doinaş



ARGONAUTI

Il mare ci ha sopportato,preoccupandosi della propria eternita.
Cosi abbiamo galleggiato,da una onda all'altra,
Giorni interi,notti inere,anni.

Naturalmente, le piu belle onde non raggiungiamo.
Soltanto il vento spende profumi
Dai grandi frutteti verso le fini del mondo.

Ma non sulla stessa strada; pero conosciamo
L'amore,la morte,e un piccolo sgnificato,
Granelli d'oro nella sabbia della memoria.

Si, anche l'orgoglio dell'avventura,impuro
Di sangue e lavato dal vento,sotto le stelle:
Con mani tremolanti scriviamo il nostro nome.

Poi torniamo la dove abbiamo partito; e l'equipaggio
Si va sparpagliandosi come una collana,perche e rotto il filo
Del nostro destino.Il capitano e morto alla prora.
Il mare non e cambiato.Nulla cambia.
La nave dalle assi fiorite marcia adesso sulla riva.
Pochi conoscono pero il segreto: non la fine,
No - importante e navigare.




ARGONAUTS

The sea supported us, concerning itself with its own eternity.
So we are floating, from a wave to another,
For days, for nights, for years.

Certainly, the most beautiful waves we can't reach.
Only the wind spreads some scents
Ftrom the great orchards towards the ends of the world,

But not on the same road; tough we know
The love, the death, and a little meaning,
Golden grains in the sand of the memory.

Yes, and the vainglory of the adventure, dirty
With blood and washed by the wind, under the stars:
With unsteady hand we write our name.

Then we come back : and the crew
Scatter like a necklace, because the thread
Of our destiny is broken.The captain is dead at bow.
The sea hasn't changed.Nothing changes.
The flowered-boarded ship now is rotting on the shore.
But only a few know the secret: not the end,
No - important is sailing.

Nico D.Horiguei

***

Să mergem în adîncul zării,
mereu înainte,mereu,
să nu ne întoarcem vreodată,-
să nu lăsăm decît urma
paşilor noştri pe nisip.

Traducere de Dan Constantinescu


***

Andiamo nel profondo dell'orizzonte,
semptre avanti, sempre,
non torniamo mai,-
non lasciamo indietro che l'orma 
dei nostri passi sulla sabbia.


***

Let's go deep inside the horizon,
always forward, always,
do not ever come back,-
let not leave but 
our footsteps in the sand.

Desanka Maximovici

TOAMNA

Mîini arse,mîini mute,mîini stinse,
Spre viaţă vă văd iar întinse,
Ca ramuri - boltind o alee,
Ca limpezi, pe cer, curcubeie.
Voi, mîini ale mele,trezite
De-atîtea dureri aurite!

Voi, pleoape deschise spre astre,
Ca două ferestre albastre,
Azi iarăşi, pe-ntinderea firii
Sclipiţi în podoaba lucirii,
Ca două sălbatice stele
Chemînd timpurii rîndunele!

Voi,plete,voi,pletele mele,
Cu foşnetul toamnei în ele,
Din nou azi vă văd încărcate
Cu florile albe,curate,
Ca ale paingului fire
Ţesute în tortul subţire,
Pe crengi şi pe ierburi deşarte
Cînd vara se duce departe.

Traducere de Victor Tulbure



L'AUTUNNO

Mani bruciate,mani silenziose,mani spente,
Verso la vita vi vedo nuovamente stese
Come rami - coprendo un sentiero,
Come chiari,nel ciel,arcobaleni.
Voi,mie mani,svegliate
Da tanti dolori dorati!

Voi, palpebre aperte verso le stelle,
Come due finestre azzurre,
Oggi,ancora,sulla distesa 
Splendete come gioielli,
Come due selvaggi astri
Chiamando le rondini !

Voi,capelli,voi,i miei capelli,
Col fruscio dell'autunno dentro,
Ancora vi vedo caricate
Dai fiori bianchi,innocenti,
Come i fili della ragna
Tessuti nella sottile tela,
Sui rami ed erbe deserte
Quando l'estate va lontano.



THE AUTUMN

Burnt hands,silent hands,pale hands,
To the life I see you holding again,
Like branches - covering an alley,
Like clear rainbows in the sky.
You,hands of mine,awaken
By so many golden sorrows!

You,eyelids open to the stars,
Like two blue windows,
Today,on the extent of nature
You are brighting like jewels,
Like two wilde stars
Calling the swallows again!

You,hair,you,hair of main,
With the rustling of the autumn inside,
I see you loaded again
With white,innocent flowers,
Like the threads of the spider
Weaved in the thin cloth
On the desert branches and herbs
When the summer goes.