Ivan V.Lalic

ARGONAUŢI

Marea ne-a suportat,preopcupîndu-se de propria-i eterntate.
Aşa plutim,de pe-un talaz pe altul,
Zile de-a rîndul,nopţi de-a rîndul,ani.

Fireşte, valurile cele ma frumoase nu le-atingem.
Doar vîntu-mprăştie fîşii de-arome
Din mari livezi spre marginile lumii.

Dar nu pe-acelaşi drum cu noi; totuşi cunoaştem
Iubirea,moartea,şi-un tîlc mărunt,
Fire de aur în nisipul amintirii.

Da,şi orgoliul aventurii,murdărit
De sînge şi spălat de vînt curat,sub stele:
Cu mîini nesigure ne scriem numele.

Apoi ne-ntoarcem de-unde am plecat; iar echipajul
Se risipeşte ca un colier,căci rupt e firul
Ursitei noastre.Căpitan-i mort la proră.
Marea nu s-a schimbat.Nimica nu se schimbă.
Nava cu scînduri înflorite putrezeşte-acum pe ţărm.
Puţini cunosc însă secretul: nu sfîrşitul,
Nu - important este să navighezi.

Traducere de Ştefan Augustin Doinaş



ARGONAUTI

Il mare ci ha sopportato,preoccupandosi della propria eternita.
Cosi abbiamo galleggiato,da una onda all'altra,
Giorni interi,notti inere,anni.

Naturalmente, le piu belle onde non raggiungiamo.
Soltanto il vento spende profumi
Dai grandi frutteti verso le fini del mondo.

Ma non sulla stessa strada; pero conosciamo
L'amore,la morte,e un piccolo sgnificato,
Granelli d'oro nella sabbia della memoria.

Si, anche l'orgoglio dell'avventura,impuro
Di sangue e lavato dal vento,sotto le stelle:
Con mani tremolanti scriviamo il nostro nome.

Poi torniamo la dove abbiamo partito; e l'equipaggio
Si va sparpagliandosi come una collana,perche e rotto il filo
Del nostro destino.Il capitano e morto alla prora.
Il mare non e cambiato.Nulla cambia.
La nave dalle assi fiorite marcia adesso sulla riva.
Pochi conoscono pero il segreto: non la fine,
No - importante e navigare.




ARGONAUTS

The sea supported us, concerning itself with its own eternity.
So we are floating, from a wave to another,
For days, for nights, for years.

Certainly, the most beautiful waves we can't reach.
Only the wind spreads some scents
Ftrom the great orchards towards the ends of the world,

But not on the same road; tough we know
The love, the death, and a little meaning,
Golden grains in the sand of the memory.

Yes, and the vainglory of the adventure, dirty
With blood and washed by the wind, under the stars:
With unsteady hand we write our name.

Then we come back : and the crew
Scatter like a necklace, because the thread
Of our destiny is broken.The captain is dead at bow.
The sea hasn't changed.Nothing changes.
The flowered-boarded ship now is rotting on the shore.
But only a few know the secret: not the end,
No - important is sailing.