Michelangelo Buonarroti

SE TÎNGUIE ÎNDURERATA MINTE...

Se tînguie îndurerata minte
cînd prin iubire sper să fiu ferice
şi cu tari pilde, cu adînci cuvinte,
ruşinea-mi aminteşte şi îmi zice:

Te va ucide soarele-i fierbinte
şi nu eşti Fenix focul să nu-ţi strice!
În van! Cînd vrei să cazi, nu iei aminte
la braţul care vrea să te ridice...

De rău şi adevăr îmi dau eu seamă,
am însă şi-altă inimă - făclie
ce mă distruge, pe cît îi dau vamă...

Îmi stă-ntre două morţi signorul mie:
enigmă-i una, alta-n van mă cheamă
şi pierd şi trup şi suflet pe vecie.

Traducere de C.D.Zeletin


IT IS COMPLAINING MY TORTURED  MIND...

It is complaining my tortured mind
when by means of love I hope to be happy
and with convincing parables, with deep words
reminds me of my disgrace and tells me:

The hot sun of love will kill you
and you are not Phoenix not to damage your fire!
In vain! When you want to fall, you do not care
of the arm that wants to raise you...

Of evil and of truth I am aware 
but I have another heart - a torch
that burns me, as much as I light it...

My signore stands between two deaths:
one is a mystery, the other calls me vainly
and I lose my body and my soul forever.