Georg Trakl

 PACE ŞI TĂCERE

Ciobanii îngropaseră soarele în pădurea desfrunzită.
Cu năvodul lui aspru
Un pescar apucase luna din eleşteul în tremur de-ngheţ.

În cristal albastru
Sălăşluieşte omul palid,cu obrazul sprijinit de stelele sale;
Ori capul şi-l înclină în somn purpuriu.

Dar trecerea neagră a păsărilor atinge mereu
Pe cel văzător,sfinţenia florilor albastre,
Liniştea intimă cugetă la lucruri uitate,îngeri stinşi.

Din nou înnoptează fruntea în roca albită de lună;
Adolescent radios,
Sora apare în toamnă şi neagră destrămare.

Traducere de Petre Stoica



PACE E SILENZIO

I pastori avevano seppellito la luna nel bosco sfrondato.
Colla sua rete ruvida
Un pescatore aveva acchiapata la luna dal lago gelato.

Nel cristallo azzurro
Dimora l'uomo pallido, con la guancia appoggoiata alle sue stelle;
Oppure la sua testa inchina nel sonno purpureo.

Ma il passare nero degli uccelli raggiunge sempre
Quello che vede, la santita dei fiori blu,
Il silenzio pensa alle cose dimenticate, angeli spenti.

Ancora pernotta la fronte nella rocca imbiancata dalla luna;
Adolescente radioso,
La sorella scompare nell'autunno e nero dissiparsi.



PEACE AND SILENCE

The sheperds have burried the moon in the leaflees woods.
With his rough trawl
A fisherman has catched the moon from the frozen lake.

In the blue crystall
Dwells the pale man, with his cheeck  leant against his stars;
Or his head bent n the purple sleep.

But the black passing of the birds always reaches
The seener, the holiness of the blue flowers,
The silence thinks to the forgotten things, faded angels.

Again the forehead passes the night n the rock whitened by the moon;
Brilliant teen,
The sister disappears in the autumn and black teasing.