Karl Krolow

POEM  ÎMPOTRIVA MORŢII

Se risipesc grăunţele-aurorei
Pe cerul înnoptat ca o pădure.
De vreau, le pot culege
Şi mă bucur, ca vîntul
Ce de moarte nu se teme.

Stă întunericul cu fruntea-n palme.
Fuge şi el de exaltarea păsărilor enuziasmului
Care-mi creşte în aripi.

Fiecare dimineaţă e o sentinţă împotriva morţii.
Şi izul noptatic al evadării dispare.
Cu degetele pipăi timpul.
El doarme-n palma mea - un fir de praf ce joacă -
Rotund ca fructul roşu-al unei rodii
Alăturea de flori şi de păstăi.
Şi ce crăpate, arse, sunt buzele pămîntului
De arşiţi năpădit!

Acum e viaţa mai intensă în ghiare-ncovoiate şi în pliscuri,
În blonde, negre bărbi învălurate,
Şi în femei cu sînii pietroşi sub bluze aspre.

Fiecare dimineaţă e o sentinţă împotriva morţii.
Grăunţele aurorei le-am cules
Şi cînt cu vîntul dimineţii.

Moartea e-nfrîntă!

Traducere de Ion Brad



POEMA CONTRO LA MORTE

Si disperdono i semi dell'alba
Sul cielo notturno come un bosco.
Se voglio posso raccoglierli
E mi rallegro come il vento
Che della morte non ha paura.

Sta il buio con la fronte nelle mani.
Corre anche lui di fronte agli uccelli dell'entusiasmo
Che cresce nelle mie ali.

Ogni mattino e una condanna contro la morte.
E il profumo notturno dell'evasione sparisce.
Con le ditta tocco il tempo.
Esso dorme nella mia mano - un granello di polvere che gioca -
Tondo come il frutto rosso del melograno
Accanto ai fiori e ai baccelli.
E come sono spaccate, bruciate, sono le labbra della terra
Invasa dalla calura!

Adesso la vita e piu intensa negli artigli e nei becchi,
Nelle bionde, nere barbe ricci,
E nelle donne dai seni di pietra sotto le camicie.

Ogni mattino e una condanna contro la morte.
Ho raccolto i semi dell'alba
E canto insieme al vento del mattino.

La morte e sconfitta!



POEM AGAINST THE DEATH

The seeds of the dawn spread
On the night sky alike a woods.
If I want, I can gather them
And I am happy, like the wind
That does not fear the death.

The darkness stands with its forehead in hands.
It runs far from the birds of the enthusiasm
That increases in my wings.

Every morning is a sentence against the death.
And the night scent of the escape disappears.
I touch the time with my fingers.
It sleeps in my palm - a grain of dust playing -
Round like the red fruit of the pomegranate
Near the flowers and pods.
And how chapped, burnt, are the lips of the earth
Overgrown by the heat!

Now the life is more intense in the paws and beaks,
In blond, black curled beards
And in women with breast like stone under the blouse.

Every morning is a sentence against the death.
I have gathered the seeds of the dawn
And I sing together with the morning wind.

The death is won!