Ivan Krasko

ASCEŢII

Seri reci cu lună ce albă şi rece răsare.
Stele de gheaţă, luceferi ce mor în ceţi matinale.

Şterse-amintiri, bîntuite de foc şi de friguri.
N-o să pierim în flăcări de patimi, noi cei rămaşi atîta singuri.

Pîn-a ciopli şi-a lua chipuri de piatră şi sfinţi,
post greu şi cernit am ţinut, încercat de rele dorinţi.

Greu sîngele noi am silit să doarmă în vine,
sufletul tot am ucis şi-ale lui ispite streine.

Acum pogorît-am în pace, singurătatea e făr-de tristeţi.
Trecutul e mort, viitorul mut şi pustiu pentru triştii asceţi.

De jur împrejur un maredeşert, cît ochii cuprind pîcloasa zare...
Pe socluri de piatră noi stăm, ne biciuiesc vînturi hoinare.

Traducere de Corneliu Barborică



ASCETI

Seri fredde dalla luna che bianca e fredda spunta.
Stelle di ghiaccio, stelle che muoino nelle nebbie di mattino.

Spenti ricordi, infieriti dal fuoco e febbre.
Noi non periremo in fiamme di passione, noi quelli rimasti tanto tempo soli.

Finche abbiamo tagliato volti di pietra e santi,
abbiamo digiunato, tentati da cattivi desideri.

Il pesante sangue  abbiamo costretto a dormir nelle vene,
L'animo tutto abbiamo ucciso e le sue tentazioni.

Adesso siamo scesi nella pace, la nostra solitudine non e triste.
il passato e morto, il futuro e muto e deserto per i tristi asceti.

Intorno un gran deserto, quanto il nebbioso orizzonte...
Su basamenti di petra ci sediamo, ci frustano venti randagi.



HERMITS

Cold evenings with a moon that white and cold rises.
Stars of ice, stars that die in foggy mornings.

Until we have cut and took faces of stone and saints,
we had fasted, tempted by wrong desires.

The heavy blood we have forced to sleep in our veins,
the whole soul we have killed and its strange temptations.

Now we are in peace,our loneliness isn't sad.
The past is dead, the future is mute and desert for the hermits.

All around there is a large desert, as large as the misty horizon...
On stony socles we stand, wandering winds whip us.

Fernando Pessoa

SALATA

Ce amestec de Natură şi-n farfuria mea!
Surorile mele plantele,
Însoţitoare ale izvoarelor, nişte sfinte
La care nimeni nu se roagă...

Sunt smulse şi iată-le pe masa noastră
Iar prin hoteluri tot felul de clienţi gălăgioşi,
Sosind încărcaţi cu fel de fel de bagaje şi pleduri,
Cer "salată", fără să-şi pună probleme...

Fără să-şi dea seama că-i cer Pămîntului-Maică
Prospeţimea şi copiii lui cei dintîi,
Cele dintîi cuvinte-nverzite pe care el le pronunţă,
Cele dintîi lucruri vii şi strălucitoare
Zărite de Noe
Atunci cînd apele începură să scadă, iar vîrful munţilor
Ieşi la suprafaţă înverzit şi uscat
Şi cînd în văzduh, acolo unde porumbelul îşi făcu apariţia,
Curcubeul se destrăma...

Traducere de Dinu Flămând



L'INSALATA

Che miscela di Natura nel mio piatto!
Le mie sorelle, le piante,
Compagne dei sorgenti, delle sante
alle quali nessuno prega...

Sono strappate ed eccole sulla nostra tavola,
E negli alberghi i clienti chiassosi,
Arrivando con bagagli e coperte,
Chiedono "l'insalata", senza pensare...

Senza accorgersi che chiedono alla Terra-Madre
La freschezza e i suoi primi bambini,
Le prime parole verdi che essa pronuncia,
Le prime cose vive e brillanti
Vedute da Noe
Quando le acque cominciarono abbassarsi, e la cima delle montagne
Spunto fuori verde e asciugato
E quando nell'aria, la dove la colomba volo,
L'arcobaleno si dissipava...



THE SALAD

What a mixture of Nature in my plate!
My sisters, the plants,
Companions of the fountains, some sains
To whom nobody preys...

They are torn away and here they are on our table,
And in the hotels the noisy customers,
Coming with luggages and blankets,
Asks for "salad", without thinking...

Without realizing that they ask from Mother Earth
Its freshness and its first children,
The first green words that it utters,
The first living and shining things
Seen by Noah
When the waters began to lower, and the top of the mountains
Came out green and dry
And when in the air, where the dove flew,
The rainbow was vanishing...

Rainer Maria Rilke

SUFLET ÎN SPAŢIU

Aici sunt, aici, eu ce-am fost smuls, 
şi mă clatin.
Oare cutez? Mă arunc?

Mulţi au fost cei destoinici
acolo unde zoream. Dar acum,
unde şi cei mai mici stăpînesc pînă la capăt,
muţi înaintea lucrării măiastre:
Oare cutez? Mă arunc?

E drept c-am îndurat nopţi din stînjenitul meu
trup: da, prieteni făcusem din el, 
pămînteanul, şi nemărgnirea: 
se revărsa suspinînd,
inima-i ce-o înălţăm fără podoabe.

Dar acum cui să-i arăt
că eu sînt doar suflet?Pe cine uimeşte?
Deodată să fiu cel veşniic,
să nu mai fiu supus contradicţiei,
să nu mai fiu cel ce alină;
să nu mai fiu părtaş decît cu cerul.

Cu greu, încă tainic:
căci între toate deschisele taine,
una-i înfricoşată.

O, cum se întrepătrund îmbrăţişările mari.
Care o să mă prindă, care o să mă dea mai departe,
pe mine cel ce stîngaci îmbrăţişează?

Sau am uitat şi-s în stare?
Uitat-am zbuciumul istovitor
al celor greu iubitori?
Uimit m-arunc spre înalt şi-s în stare.

Traducere de Maria Banuş



ANIMO NELLO SPAZIO

Qui sono, qui, io che sono stato strappato fuori,
e vacillo.
Che ardisca? Che  mi butta?

Ci sono stati molti bravi
la dove ero in fretta. Ma adesso,
dove anche i piu piccoli regnano fino alla fine,
muti davanti al lavoro divino:
Che ardisca?Che mi butta?

E vero che avevo subito notti da parte del mio scomodo
corpo: si, l'ho fatto amico, 
lui, il terrestre, all'immensta:
si riversava, sospirando,
il cuore che facevo alzare senza gioielli.

Ma adesso a chi mostrare
che io sono soltanto animo? Chi stupire?
All'mprovviso esser l'eterno,
non esser sottomesso alla contradizione
non esser piu quello che allevia;
non esser compagno che al cielo.

A stento, ancora in segreto:
perche tra tutte i segreti aperti,
uno e spaventevole.

O, come si'ntrecciano i grandi abbracci.
Quale mi afferrera, quale mi passera via,
me che maldestramente so abbracciare?

Oppure ho dimenticato e ne sono capace?
Ho dimenticato l'affaticante sbattersi
di quei difficili amanti?
Abbagliato mi butto in alto e sono capace.



SOUL IN THE SPACE

I am here, here, I that is pulled out,
and is shaking.
Can I dare? Can I throw myself?

There were many brave people
where I was in a hurry. But here
where even the smallest reign to the end,
dumb in front of the divine work:
Can  I dare? Can I throw myself?

It is true that I have suffered nights from my embarrassed body; 
yes, I have made him friend 
him, the earthly, to the immensity:
it was pouring out, sighing,
the heart that I raised without jewels.

But now to whom can I shaw
that I am only a soul? Who can I amaze?
Suddenly to be eternal,
not to be subject to the contradictions,
not to be that who comforts anymore;
to be accompanied only by the sky.

Hardly, yet in secret:
because among all the open secrets,
one is dreadful.

Oh, how the great embraces are blending.
Who will catch me, who will give me forth,
me that awkwardly can embrace.

Or have I forgotten and I am capable?
Have I forgotten the tiresome struggling
of those difficult lovers?
Astonished I throw myself up in the air and I am capable.

Jorge Luis Borges

O DESPĂRŢIRE

Înserare ce-ai subminat despărţirea noastră.
Înserare tăioasă, încîntătoare şi monstruoasă,
asemeni unui înger întunecat.
Înserare în care gurile noastre au cunoscut intimitatea pură a sărutărilor.
Timpul inevitabil se revărsa
peste îmbrăţişarea inutilă.
Făceam risipă de pasiune împreună, nu pentru noi,
ci pentru singurătatea ce în curînd avea să vină.
Lumina ne-a respins; noaptea sosise în mare grabă.
Te-am condus acasă în ceasul de gravitate al umbrei pe care numai luceafărul o atenuează.
Precum cel ce se întoarce dintr-o pajişte pierdută, aşa m-am întors eu desprins din îmbrăţişarea ta.
Precum cel ce se întoarce dintr-un tărîm de spade, aşa m-am întors eu din lacrimile tale.
Înserare ce rămîi vie ca un vis
printre celelalte înserări.
Aveam să ating apoi şi să las în urmă
rînd pe rînd nopţi şi depărtări.

Traducere de Andrei Ionescu



UNA SEPARATZIONE

Sera che hai minato la nostra separazione.
Sera tagliente, incantevole e mostruosa,
simile ad un angelo scuro.
Sera in cui le nostre bocche hanno conosciuto l'intimita pura dei baci.
Il tempo si riversava inevitabilmente
sopra l'inutle abbraccio.
Facevamo spreco di passione insieme, non per noi,
ma per la solitudine che presto arrivera.
La luce ci ha rinnegati; la notte e venuta in fretta.
Ti ho condota a casa nell'ora di gravita dell'ombra che soltanto la stella la diminuisce.
Come quello che ritorno da un prato perso, cosi  sono tornato io dal tuo abbraccio.
Come quello che ritorna da una terra di spade, cosi sono tornato io dalle tue lacrime.
Sera che resti viva come un sogno
tra le altre sere.
Succedeva raggiungere e poi superare
poco a poco notti e lontananze.



A SEPARATION

Nightfall that sapped our separation.
Sharp, charming and monstrous nightfall
alike a dark angel.
Nightfall in which our mouths knew the pure intimacy of the kisses.
The time was unavoidably pouring out 
over our useless embrace.
We squandered a lot of passion together, not for us,
but for the loneliness that was to come soon.
The light rejected us; the night came in a hurry.
I saw you home in the hour of gravity of the shadow that only the morning star can attenuate.
As someone who comes back from a lost lawn, so I came back from your embrace.
As someone who comes back from a sword land, so I came back from your tears.
Nightfall alive like a dream
among the other nightfalls.
I was to reach and go beyond
turn by turn nights and distances.

Georg Trakl

ÎN PARC

Din nou hoinărind prin anticul parc,
O, calmul florilor roşii şi galbene.
O, zei blajini, şi voi sînteţi în doliu,
Şi aurul de toamnă al ulmului.
Imperceptibil se înalţă trestia la marginea
Iazului albastru, tace sturzul în seară.
O! Atunci înclină-ţi fruntea şi tu
Înaintea năruitei marmore a strămoşilor.

Traducere de Petre Stoica


NEL PARCO

Ancora vagabondando per l'antico parco.
O, il calmo dei fiori rossi e gialli.
O, miti dei, anche voi siete in lutto,
Anche l'oro autunnale dell'olmo.
Impercettibile si alza la canna sulla riva
Del lago azzurro, tace il tordo nella sera.
O! Allora piega la tua fronte anche tu
Davanti al rovinato marmo dei avi.



IN THE PARK

Again wandering in the antique park.
Oh, the peace of the red and yellow flowers.
Oh, gentle gods, you also are in mourning,
And also the autumnal gold of the elm tree.
Imperceptible the reed is rising on the shore
Of the blue lake, the thrush is silent at evening.
Oh!Then bow your forehead too
In front of the ruined marble of the ancestors.

Antonio Machado

TREI STROFE TRIMISE LUI UNAMUNO

Doamne, sătul sunt de viaţă,

şi uscat grumazul mi-i

de-a striga mereu în ceaţă,

şi oceanul m-asurzi.

Doamne,sătul sunt de viaţă,

şi mă-neacă lumea, vai!

Doamne, cum lăsatu-m-ai

singur, cu marea în faţă!

Ne jucăm,Doamne,de-a ascunsa,

ori e,Doamne,că te chem

cu vocea prin care gem

şi tu însuţi eşti într-însa?

Eu te caut în tot locul

dar de tine-n veci nu dau,

şi te afli-n toate cele,

că în tine toate stau.

TRE STROFE PER UNAMUNO

Signore, stuffo sono della vita

e secca e la mia gola

per gridar sempre nella nebbia,

e l'oceano mi assordi.

Signore, stuffo sono della vita,

e m'annega il mondo, ahime!

Signore perche mi hai lasciato

solo, col mare davanti!

Facciamo,Signore,a rimpiattino,

oppure,Signore, ti chiamo

colla voce che geme

e tu stesso sei dentro?

Io ti cerco dappertutto

ma non ti trovo mai,

e tu ci sei in tutto

perche tutto c'e in te.

THREE STANZAS TO UNAMUNO

Lord, I am tired of life

and dry is my throat

because of calling in the mist,

and the ocean has deafened me.

Lord, I am tired of life

and the world drowns me!

Lord, why have you let me

alone with the sea before?

We play, Lord, hyde and seek,

or, Lord, do I call you

with the moaning voice 

in which you yourself are found?

I search for you everywhere,

but I never find you,

and you are in all the things

because all the things are in you.

Alain Bosquet

ÎN NUMELE DORURLOR

În numele dorurilor
din care se naşte cristalul.
În numele verbelor masacrate
din care se iscă berzele.
În numele tainei bătrîne
care uneşte muntele
cu cetaceele-amurgului.
În numele gustului pentru dezgust
care veghează-n adîncul nevinovăţiei.
În numele infirmităţii noastre
care se dă drept slavă.

Traducere de Virgil Teodorescu



IN NOME DELLE NOSTALGIE

In nome delle nostalgie
da quali e nato il cristallo.
In nome dei verbi trucidati
da quali si scatenano le cicogne.
In nome del vecchio mistero
che unisce la montagna
con i cetacei del tramonto.
In nome del gusto per il disgusto
che sta vegliando nel profondo dell'innocenza.
In nome della nostra infermita
che s'intitola gloria.



IN THE NAME OF THE LONGINGS

In the name of the longings
from which is born the crystal.
In the name of the murdered verbs
from which start the storks.
In the name of old mystery
that joins the mountain
with the cetaceans of the sunset.
In the name of the taste for the disgust
that is watching in the depth of innocence.
In the name of our infirmity
that pretends to be glory.