marți, 10 mai 2011
Alain Bosquet
ATÎT DE PERMEABILI
Atît de permeabili
încît zarea trece prin gîtlejul nostru.
Atît de încremeniţi de frică,
încît ne purtam sufletu-n cîrje.
Atît de micşoraţi
încît ne tîrîm sub un ceasornic
unde nimic nu arată ora.
Atît de tăcuţi
încît pierdem obişnuinţa
celor mai simple cuvinte :
" dragoste ", " liliac ", " zăpadă ", " prietenie ".
Atît de singuri.
SO PERVIOUS
So pervious
that the horizon passes through our throat.
So paralyzed by fear
that we carry our soul with crutches.
So decreased
that we crawl under a clock
where nothing shows the time.
So silent
that we lose the habit
of the most simple words :
" love ", "lilac ", "snow ", " friendship ".
So lonely.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.