Edith Sodergran

O VIAŢĂ

Stelele sunt inexorabile
cu toţii o ştim
dar eu vreau să caut fericirea pe toate valurile-albastre
şi sub toate pietrele sure.
Dacă nu va sosi niciodată fericirea ?
Ce e o viaţă ?
Un nufăr mic se ofileşte pe mal.
Şi dacă l-a-nşelat presimţirea ? Un val soseşte pe ţărm
şi se stinge-n asfinţit.
Ce caută o muscă în pînza de păianjen,
cu ce s-a ales libelula în singura-i zi de viaţă ?
Nu e nici un răspuns, decît două aripi inerte
pe-un piept căzut.
Negrul nu va fi alb niciodată -
dar dulceaţa luptei ne mai rămîne
şi toate zilele cu flori noi ne vin din infern.
Ci vine o zi cînd infernul însuşi e gol şi cerul închis
şi totul încremenit
atunci nu ne mai rămîne nimic decît trupul unei
libelule pe un fald de frunză.
Dar nimeni nu o mai ştie.


A LIFE

The stars are inexorable
we all know
but I want to look for happiness in all the blue waves
and under all the gray stones.
If happines never arrives ?
What is a life ?
A small water lilly is fading on the shore.
And if its foreboding has deceived it ? A wave comes ashore
and extinguishes in the dusk.
What is looking a dragon fly for in the spider web,
with what has remained the dragon fly of its single day of life ?
There is no answer, only two inert wings
fallen on a breast.
Black will never be white -
but the sweetness of the fight still remain to us
and every day with new flowers come to us from the inferno.
But a day comes when the inferno itself is empty and the sky shut
and everything is stone-still,
then there is nothing left to us but the body of a
dragon fly on the crinkle of a leaf.
But nobody knows it anymore.