Mario Benedetti

SĂRMAN DUMNEZEU

Nu se poate şti cu siguranţă
dar probabil e Dumnezeu toată tăcerea
ce rămîne din oameni

nu se poate şti cu siguranţă
dar oare nu e Dumnezeu
solitudinea totală
şi irevocabilă ?

mai grea ca a ta
mai grea ca a mea
în tot cazul mai grea ca a mea
care este solitudine
doar cînd bătrînul crepuscul mă priveşte
ca un taur furios
şi n-am la îndemînă
înţeleptele tale buze
pentru a evada din teamă

nu se poate şti cu siguranţă
ah  dar în cazul respectiv
sărman Dumnezeu ce tristeţe
trebuie că e tristeţea sa
sărman Dumnezeu
dacă ar descinde o oră
să ne simtă mizeria
şi ar respira doar cîteva minute
neîntrerupta teamă a morţii
poate cu mult după aceea
şi-ar aminti această suflare călduţă
drept unicul său divertisment
acolo
singur şi etern
în dezolanta sa
infinitate.


POOR GOD

we can not know for sure
but God is probably all the silence
that remains of  people

we can not know for sure
but is not God
the total and irrevocable
solitude ?

heavier than yours
heavier than mine
in any case worse than mine
that is solitude
only when the old twilight lookes to me
like a raging bull
and I have not at hand
your wise lips
to escape from fear

we can not know for sure
ah, but in those case
poor God what a sadness
must be his sadness
poor God
if he would descend one hour
to feel our misery
and breathe only for a few minutes
the endless fear of death
maybe more later
would remember the warm breath
as his only entertainment
there
lonely and eternal
in his desolate
infinity.