Peter Porter

CAI DE MARE

Cînd eram copii ne bucuram
Găsind cîte un cal de mare
Printre algele vînzolite pe plajă
De valuri. Uneori, erau doi-trei laolaltă,
Un atelaj trăgînd un car de sepie,
Sau cîte unul ca un sinucigaş
Drapat în fină iederă şi roze pale
De mare, ţeapăn, dar cu chipul ruşinat.
Caii de mare erau vikingi;
De undeva ei se lansau nepăsători
Pe guralivi curenţi în căutarea
Unui mormînt îndepărtat: oriunde
S-ar fi aflat, îşi îndreptau
Nările lor de armăsar spre el,
Gata să fie adunaţi
De timpul mării după voia mării.
Dacă ne minunam de ce ni-s dragi,
Ne-am fi putut gîndi
Că erau singurele creaturi ce trebuiau să moară
Mai înainte ca să le vedem -
În timpuria-mpărăţie-a morţii-am recunoaşte
Heraldica mîndrie-a creştetului, gravitatea
Severă a fiinţelor mărunte,
Cinstite cu aleasa dragoste a mării
Ce ni le-a dat în toată frumuseţea lor,
Nu ca pe jalnica balenă uriaşă
Ce trebuie-ngropată iute din cauza duhorii.

Traducere de Ştefan Augustin Doinaş şi Virgil Nemoianu



CAVALLI DI MARE

Quando eravamo bambini ci rallegravamo
Trovando qualche cavallo di mare
Tra le alghe svaligiate sulla spiaggia
Dalle onde. A volte eravano due o tre insieme,
Trascinando un carro di seppia,
O solo uno come un suicida
Avvolto in fine edera e palide rose
Di mare, rigido, ma con il volto vergognato.
I cavalli di mare eravano dei vikingi;
Da qualche posto essi si lanciavano
Su rumorosi correnti nel cercare
Di una lontana tomba: ovunque
Erano stati, volgevano
Le loro narici di stallone verso di esso,
Presti di essere colti
Dal tempo del mare secondo la voglia del mare.
Se ci meravigliavamo perche ci erano cari,
Potevamo pensare
Che erano le sole creature che dovevano morire
Prima di vederle -
Nel regno della morte riconosceremo
L'araldica fierezza della testa, 
La gravita delle piccole creature,
Onorate dello squisito amore del mare
Che ci hanno regalate in tutta la loro bellezza,
Non come la povera balena enorme
Che bisognava seppellirla presto a causa del suo puzzo.

Ivan Krasko

NOAPTE

Trebuie să gîndim, trebuie, făr-amînare!
Căci iată,
se apropie
uşor,
pe nesimţite,
din toate părţle,
de sus şi de jos,
nestăvilită,
ca o lege a firii,
şi nu-i chip s-o eviţi, nu-i chip!

Se apropie noaptea teribilă şi neagră!
So izgoneşti nai cum.
Luminile toate de-aprinzi, abia mai sigur eşti că e aici.
Le stingi şi asupră-ţi se-aruncă, te-mpresoară
dolores inferni,
ah, nu-i scăpare, nu e!

Se-apropie şi-ncepe să sfîşie
sufletul,
mintea, 
inima,
cu păcatele moştenite de la atîtea secole.
Sufletul e-nsetat de lumină!
Vrea certitudine  măcar certitudinea Evului de mijloc:
credinţă ( o, vai, de orice fel);
dar mintea aripile-i retează cu veşnice-ntrebări.
Şi inima va plînge, vai, va plînge...

Scăpare nu e, nu e, să ne gîndim făr-amînare trebuie.

Traducere de Corneliu Barborică



NOTTE

Dobbiamo pensare, dobbiamo, senza tregua!
Perche ecco
s'avviccina
piano
furtivamente,
da tutte le parti,
da su e da giu,
indomita,
come una legge della natura,
e non c'e modo di evitarla, non c'e!

S'avviccina la notte terribile e nera!
Cacciarla via non puoi.
Se accendi tutte le luci sei sicuro che si trova li.
Spegni le luci e sopra di te si buttano, ti circondano
dolores inferni,
ah, non c'e sfuggita, non c'e!

S'avviccina e comincia strappare
l'anima,
la mente,
il cuore,
con i peccati dei tanti secoli.
L'anima ha sete di luce!
Vuole certitudni- almeno la certitudine del medio evo:
fede qualsiasi;
ma la mente spezza le sue ali con eterne e scettiche domande.
E il cuore piangera, piangera...

Sfuggita non c'e, non c'e, pensare senza tregua dobbiamo.



NIGHT

We have to think, ceaselessly!
Because
it is coming
slowly
stealthily
from all sides
from up and from down
indomitable
like a natural law,
and you can't avoid it, you can't!

Is coming the night, terrible and black!
You can't drive it away.
If you light all the lights you are sure that it is here.
You put them off and surround you
dolores inferni,
ah, it is no escape, no escape!

It is coming and begins to tear up
the soul,
the mind,
the heart,
with the sins of so many centuries.
The soul is thirsty of light!
It wants certainties - at least the certainty of the Middle Ages:
faith of any kind;
but the mind cuts its wings with eternal and sceptical questions.
And the heart will cry, alas, will cry...

Is no escape, we have to think ceaselessly.

Juan Ramon Jimenez

SINGURĂTATE

Eşti,mare, singură în tine, şi totuşi,
cît eşti de fără tine, cît de singură,
şi ce departe de tine însăţi, pururi.

Deschisă-n mii de răni, în fiecare clipă,
ca fruntea mea,
talazurile-ţi vin, ca gîndurile mele,
şi se duc, vin şi se duc
sărutîndu-se, despărţindu-se,
într-o cunoaştere eternă - o,
mare, - şi necunoaştere.
Eşti tu, şi nu ştii,
inima ta bate şi nu simţi...
Ce plenitudine-a singurătăţii, mare sihastră!

Asemeni unui giuvaier,
din inimă - cutia lui - îmi scot 
speranţa
şi printre trandafiri o plimb,
ca pe o spaimă o alint,
ca pe o soră sau ca pe-o iubită,
şi o privesc nemărginit de mult
...şi o păstrez, încă o dată, singură.

Eternitate, frumuseţe,
singură, o, de-aş putea
în inima-ţi unică, să te cînt,
aşa cum în a mea cînţi tu,
în limpezile-amieze de bucurii şi pace!

O, dacă în extazul cel din urmă,
tu m-ai simţi-n lăuntrul tău,
întreagă îmbătîndu-te precum
mă-mbeţi în întregime tu, pe mine!

Şi de-aş putea să fiu - o, inefabil -
aromă, frăgezime, cîntec, zbor
în infinita primăvară pură
în nesfîrşitul tău desăvîrşit lăuntric!



SOLITUDINE

Sei, mare, sola in te stessa, eppure,
quanto sei senza di te, quanta sola,
e come sei lontana da te stessa, sempre.

Aperta in mille ferite, ogni momento,
come la mia fronte,
le onde vengono, come i miei pensieri,
e partono, vengono e partono
baciandosi, separandosi,
in un conoscere eterno - o,
mare, - e non conoscere.
Sei tu, e non lo sai,
il tuo cuore batte e non lo senti...
Che pienezza della solitudine, solitario mare!

Simile a un gioiello,
dal mio cuore - la sua scatola - tiro fuori
la speranza
e tra le rose cammino,
e come fosse una paura l'accarezzo,
come se fosse una sorella o una ragazza,
e la guardo tanto
... e la preservo, ancora una volta, sola.

Eternita, bellezza, 
sola, o, se potrei
cantarti nel tuo unico cuore,
cosi come nel mio canti tu,
nei chiari pomeriggi di gioie e di pace!

O, se nell'ultimo estasi
tu mi sentissi dentro di te,
intera inebriata come
mi stai ubbriacando tu!

E se potrei essere - o, ineffabile -
profumo, freschezza, canto, volo
nell'infinita primavera pura
nella tua infinita perfezione interiore!



LONELINESS

You are, sea, lonely inside, yet,
how much you are without you, how lonely,
and how far away of yourself, forever.
Opened in thousands of wounds, every moment,like my forehead
your waves are coming, like my thoughts,
and they go away, come and go,
kissing each other, separating,
in an eternal knowing - o,
sea,- and unknowing.
You are, and you don't know it, 
your heart are beating and you don't feel it...
How plenty of loneliness, lonely sea.

Alike a jewel,
from my heart - its box - I take out 
my hope
and walk it among the roses,
I caress it as it would be a fear,
a sister or a mistress,
and I look at it so long
...and I keep it again, lonely.

Eternity, beauty,
lonely, if I could
sing of you in your unique heart,
as you sing in mine,
in the clear afternoons of joys and peace!

O, if in my last ecstasy,
you would feel me within you,
wholy getting tipsy as
you make me tipsy!

And if I could be - o,ineffable -
fragrance, youth, song, flight
in the endless pure spring
in your unending inner perfection !

Wallace Stevens

MOTIVUL METAFOREI

Iţi place să-l dibui sub pomii tomnatici:
Toate-s atunci jumătate intrate în moarte.
Vîntu-i beteag, trăgîndu-şi piciorul prin frunze,

Îndrugîndu-şi rostirile sterpe.
Primăvara, la fel, te simţeai foarte bine,
Cu sfertul din lucruri boit jumătate,

Cu cerul cumva mai senin, cu nori în topire,
Cu pasărea - una - stingheră; cu luna obscură -
O lună obscură luminînd peste lumea obscură,

Alcătuită din lucruri grăite mereu cu jumătate de gură;
Iar tu, niciodată tu însuţi:
De altfel nici n-a trebuit, - şi de ce să fi vrut

Să rîvneşti desfătarea schimbării:
Cînd motivul metaforei se reazămă-n teama
De miezul primar al amiezei depline,

De ABCedarul fiinţei.
De călirea fierului roşu, de-albastrul
Şi purpura nicovalei bătute, de sunetul tare,
- oţel învrăjbit cu aluzia calpă, - teama de fulguraţia tăioasă
A vital arogantului, fatal dominantului X final.

Traducere de Andrei Brezianu

IL MOTIVO DELLA METAFORA

Ti piace trovarlo sotto gli alberi d'autunno:
Tutte le cose sono allora mezzo morte.
Il vento e malato, trascinando il suo piede tra le foglie,

Balbettando le sue sterili parole.
Nella primavera, lo stesso, ti sentivi benissimo
Con il quarto delle cose mezzo dipinto,

Con il cielo piu sereno, con lo sciogliere delle nuvole,
Con l'uccello - uno - solo; con la luna scura -
Una luna scura illuminando il mondo scuro,

Fatta di cose dette sempre con mezza bocca;
E tu, mai te stesso:
Non bisogna, - e perche vorresti

Desiderare il delizio del cambiare:
Il motivo della metafora sta nella paura
Del mezzo primario del pieno pomeriggio,

Del Abecedario dell'essere.
Del temprare del ferro rosso, del suono forte,
- Acciaio arrabbiato dall'allusione falsa, - la paura della folgorazione tagliente
Dell'arrogante, fatalmente dominante X finale.

Miodrag Pavlovic

RECVIEM

De astă dată
a murit cineva prin vecini

Recviem
în parcul cenuşiu
sub cerul mohorît
Femeile au pornit în urma trupului stins
moartea a rămas în odaia pustie
şi a tras perdeaua

Vedeţi
lumea a mai scăpat
de povara unui creier omenesc

Tihnită tăcere după masa de prînz
copilul desculţ stă aşezat în poartă
şi mănîncă struguri

Dar cine rămîne supus
acestei pierderi

Nu vă zoriţi cu moartea
nimeni nu seamănă cu nimeni
copiii noştri se gîndesc la jucării

Şi la plecare nu vă luaţi rămas-bun
e de rîs
şi batjocură

Traducere de Petre Stoica şi Adam Puslojic



REQUIEM

Adesso
qualcuno e morto nelle vicinanze

Requiem
nel parco griggio
sotto il cielo scuro
Le donne sono partite dietro al spento corpo
la morte e rimasta nella vuota stanza
e ha lasciato la tenda

Vedete
il mondo si e sbarazzato
dal peso di un cervello umano

Calmo silenzio dopo pomeriggio
il bambino scalzo sta alla porta
e mangia uva

Ma chi si rasegna
a questa perdita

Non fare a fretta con la morte
nessuno rassomiglia nessuno
i nostri bambini pensano ai giocattoli

E alla partenza non dire arrivederci
e una beffa



REQUIEM

This time
someone has died in the neighbourhood

Requiem
in the grey park
under the gloomy sky
The women went behind the extinguished body
the death remained in the empty room
and dropped the curtain

You see
the world has got rid 
of the burden of another human brain

Peaceful silence of afternoon
the bare-feeted child is standing at the gate
and is eating grapes

But who is resigned
to this loss

Don't hurry up with the death
no one resembles no one
our children think of toys

And when you go away don't say good-bye
it's mockery

Einar Bragi

CAII  NĂRĂVAŞI

Cai nărăvaşi ( cu harfe zvîcnind în piept a cîntec şi cozi
biciund rătăcite peste ochiul de ocean al inimii ) aştern
din goană tăişul de potcoavă al copitelor pe oglinda gheţii:
pojghiţă sticloasă între bolta vieţii şi a morţii.

Cumplite glasuri cheamă din adîncuri, şi ce hotărîţi
pintenii. Frînt vaietul acelor de gheaţă din carnea zdrobită
a copitei. Sîngele prelins vîlvătaie din rănile norilor,
pergament brun-roşcat peste ochii tineri - stelele sprîncenelor.

Vlaga braţului toată încleştată în coamă şi goana se curmă
la margine de copcă. Mijesc zorile, cîţiva trandafiri
încrustaţi în trupul gheţii se zăresc ( roşii şi albi ) pe care
soarele cu lacome mîini îi strînge.

Traducere de Mircea Bucurescu


CAVALLI RESTII

Cavalli restii ( dalle arpe pulsando nel petto e code
frustando smarrite sopra l'occhio oceanico del cuore) stendono
dal correre il taglio dei ferri degli zoccoli sullo specchio del ghiaccio:
pellicola vetrosa tra la volta della vita e della morte.

Terribili voci chiamano dai profondi, e quanto decisi
gli speroni. Spezzato il lagnarsi degli aghi di ghiaccio dal carne schiacciato
degli zoccoli. Il sangue scolato fiamma dalle ferite delle nuvole,
rosastro cartiglio sopra gli occhi giovani - le stelle dei sopraccigli.

Il potere del braccio aggrappato nella chioma e il correre finsce
al ciglio del crepaccio. Spunta l'alba, parecchie rose
intarsiate nel corpo del ghiaccio si vedono ( rosse e bianche ) che
il sole coglie con avide mani.



RANDY HORSES

Randy horses ( with harps singing n their chests and tails
lashing lost over the ocean eye of the heart ) spread
from the running the edge of the hoofs on the mirror of the ice:
glassy crust between the vault of the life and death.

Terrible voices call from the depth, and how decided
the spurs are.Broken the lamentation of the ice needles in the crushed flesh  
of the hoofs.The blood trickled as a flame from the wounds of the clouds,
redish parchment over the young eyes - the stars of the eyebrows.

The power of the arm clenched on the mane and the running ends
at the edge of the icehole. It was dawning, some roses
intalied in the body of the ice are seen ( red and white ) which
the sun gathers with greedy hands.

Francisco Alvarez Velasco

AUTOPSIA

Cineva i-a deschis ochii
şi în interior avea:
lumini de dimineaţă, trenuri lente ale răsăritului,
un arbor cu umbra sa,
frunze uscate de toamnă,
o faţă în oglindă,
geamuri îngheţate,
buze deschizîndu-se,
alţi ochi privind.


L'AUTOPSIA

Qualcuno ha aperto i suoi occhi
e dentro aveva:
luci di mattino, treni lenti dell'alba,
un albero con la sua ombra,
foglie secche d'autunno,
un viso nello specchio,
vetri agghiacciati,
labbra aprendosi,
altri occhi guardando.


THE AUTOPSY

Someone has opened his eyes
and inside he had:
lights of morning, slow trains of dawn,
a tree with its shadow,
dry leaves of autumn,
a face in a mirror,
frozen glasses,
opening lips,
other eyes looking.

Rabindranath Tagore

FRATE, NIMENI NU TRĂIEŞTE VEŞNIC

Frate, nimeni nu trăieşte veşnic şi nimic nu dăinuie mult. Aminteşte-ţi asta mereu, şi bucură-te.
Nu toţi purtăm aceeaşi străveche povară şi nu tuturor ne e sortit să străbatem aceeaşi lungă cărare.
Poetul nu-i legat să cînte acelaşi cîntec vechi.
Floarea se ofileşte şi moare, dar acela care-a purtat-o nu trebuie să-i plîngă mereu soarta.
Frate, aminteşte-ţi asta mereu, şi bucură-te.

E nevoie de linişte deplină pentru ca toate sunetele să se-mplinească în armonia desăvîrşită.
Viaţa lîncezeşte înspre amurgul ei,
pentru-a se cufunda în umbre de-aur.
Iubirea trebuie smulsă din jocul ei pentru a bea din cupa durerii şi a renaşte în raiul lacrimilor.
Frate, aminteşte-ţi asta mereu, şi bucură-te.

Ne grăbim să culegem florile de teamă să nu fie spulberate de vîntul ce trece.
Sîngele se iuţeşte şi ochii ni se-aprind cînd furăm cîte un sărut, care s-ar risipi, dacă am zăbovi.
Viaţa noastră e plină de jind, dar vremea sună ceasul despărţirii.
Frate, aminteşte-ţi asta mereu, şi bucură-te.
N-avem timp să prindem un lucru, să-l zdrobim şi să-l zvîrlim în praf.
Orele gonesc iute, ascunzîndu-ne visele-n mantie.
Viaţa e scurtă, puţine zile meneşte iubirii.
Frate, aminte-ţi asta mereu, şi bucură-te.

Iubim frumuseţea pentru că ea dănţuieşte după aceeaşi melodie vioaie, ca şi viaţa noastră.
Preţuim ştiinţa, pentru că niciodată nu vom putea atinge ştiinţa desăvîrşită.
Totul trebuie săvîrşit şi împlinit în cerul cel veşnic.
Dar moartea păstrează proaspete de-a pururi florile pămînteşti ale amăgirii.
Frate, aminteşte-ţi asta mereu, şi bucură-te.

Traducere de Iv. Martinovici




BROTHER, NOBODY LIVES FOREVER

Brother, nobody lives forever and nothing lasts long.Remember this always, and enjoy.
Not everybody bear the same ancient burden and not everybody is destined to walk the same long path.
The poet is not bound to sing the same old song.
The flower withers and dies, but he who held it may not complain of its fate forever.
Brother, remember this always, and enjoy.

It needs full silence for all the sounds to melt in perfect armony.
Life languishes at its twilights for immerging in the shadows of gold.
Love must be torn off from its game for drinking the cup of sorrow and reborning in the paradise of tears.
Brother, remember this always, and enjoy.

We hurry up to pick the flowers for fear of being swept away by the wind that passes.
Our blood is boiling and our eyes is burning when we steal a kiss that would scatter away if we should delay.
Our life is full of yearning, but the time sounds the hour of departure.
Brother, remember this always, and enjoy.

We have no time to catch something, to crush it and throw it in the dust.
The hours run quickly, hiding our dreams under their cloack.
Life is short, only a few days destines for love.
Brother, remember this always, and enjoy.

We love beauty because it dances on the same vivid melody as our life does.
We value science because we can never achieve perfect science.
Everthing must be fulfilled in the eternal heaven.
But death keeps fresh forever the earthly flowers of illusion.
Brother, remember this always, and enjoy.

Rumi

NU TE UITA LA FORMA TA

Nu te uita la forma ta, oricît de
frumoasă sau de urîtă ar fi.
Priveşte iubirea şi ţelul căutării tale.
...O, tu cel cu buzele însetate, continuă
să cauţi apa.
Acele buze însetate sunt dovada că vei găsi
izvorul.

Traducere de Simona Trandafir



NON GUARDAR ALLA TUA FORMA

Non guardar alla tua forma, quanto bella o brutta sia.
Guarda l'amore e il fine del tuo cercar.
...O, tu, dalle labbra assettate, continua di cercar l'acqua.
Quelle labbra assettate sono la prova che troverai la sorgente.




DON'T LOOK AT YOUR SHAPE

Don't look at your shape, no metter how
beautiful or ugly would be.
Look at love and the aim of your seeking.
Oh, you that with thirsty lips, go on
and look for the water.
Those thirty lips are the proof that you'll find
the source.