SINGURĂTATE
Eşti,mare, singură în tine, şi totuşi,
cît eşti de fără tine, cît de singură,
şi ce departe de tine însăţi, pururi.
Deschisă-n mii de răni, în fiecare clipă,
ca fruntea mea,
talazurile-ţi vin, ca gîndurile mele,
şi se duc, vin şi se duc
sărutîndu-se, despărţindu-se,
într-o cunoaştere eternă - o,
mare, - şi necunoaştere.
Eşti tu, şi nu ştii,
inima ta bate şi nu simţi...
Ce plenitudine-a singurătăţii, mare sihastră!
Asemeni unui giuvaier,
din inimă - cutia lui - îmi scot
speranţa
şi printre trandafiri o plimb,
ca pe o spaimă o alint,
ca pe o soră sau ca pe-o iubită,
şi o privesc nemărginit de mult
...şi o păstrez, încă o dată, singură.
Eternitate, frumuseţe,
singură, o, de-aş putea
în inima-ţi unică, să te cînt,
aşa cum în a mea cînţi tu,
în limpezile-amieze de bucurii şi pace!
O, dacă în extazul cel din urmă,
tu m-ai simţi-n lăuntrul tău,
întreagă îmbătîndu-te precum
mă-mbeţi în întregime tu, pe mine!
Şi de-aş putea să fiu - o, inefabil -
aromă, frăgezime, cîntec, zbor
în infinita primăvară pură
în nesfîrşitul tău desăvîrşit lăuntric!
SOLITUDINE
Sei, mare, sola in te stessa, eppure,
quanto sei senza di te, quanta sola,
e come sei lontana da te stessa, sempre.
Aperta in mille ferite, ogni momento,
come la mia fronte,
le onde vengono, come i miei pensieri,
e partono, vengono e partono
baciandosi, separandosi,
in un conoscere eterno - o,
mare, - e non conoscere.
Sei tu, e non lo sai,
il tuo cuore batte e non lo senti...
Che pienezza della solitudine, solitario mare!
Simile a un gioiello,
dal mio cuore - la sua scatola - tiro fuori
la speranza
e tra le rose cammino,
e come fosse una paura l'accarezzo,
come se fosse una sorella o una ragazza,
e la guardo tanto
... e la preservo, ancora una volta, sola.
Eternita, bellezza,
sola, o, se potrei
cantarti nel tuo unico cuore,
cosi come nel mio canti tu,
nei chiari pomeriggi di gioie e di pace!
O, se nell'ultimo estasi
tu mi sentissi dentro di te,
intera inebriata come
mi stai ubbriacando tu!
E se potrei essere - o, ineffabile -
profumo, freschezza, canto, volo
nell'infinita primavera pura
nella tua infinita perfezione interiore!
LONELINESS
You are, sea, lonely inside, yet,
how much you are without you, how lonely,
and how far away of yourself, forever.
Opened in thousands of wounds, every moment,like my forehead
your waves are coming, like my thoughts,
and they go away, come and go,
kissing each other, separating,
in an eternal knowing - o,
sea,- and unknowing.
You are, and you don't know it,
your heart are beating and you don't feel it...
How plenty of loneliness, lonely sea.
Alike a jewel,
from my heart - its box - I take out
my hope
and walk it among the roses,
I caress it as it would be a fear,
a sister or a mistress,
and I look at it so long
...and I keep it again, lonely.
Eternity, beauty,
lonely, if I could
sing of you in your unique heart,
as you sing in mine,
in the clear afternoons of joys and peace!
O, if in my last ecstasy,
you would feel me within you,
wholy getting tipsy as
you make me tipsy!
And if I could be - o,ineffable -
fragrance, youth, song, flight
in the endless pure spring
in your unending inner perfection !
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.