Ivan Krasko

NOAPTE

Trebuie să gîndim, trebuie, făr-amînare!
Căci iată,
se apropie
uşor,
pe nesimţite,
din toate părţle,
de sus şi de jos,
nestăvilită,
ca o lege a firii,
şi nu-i chip s-o eviţi, nu-i chip!

Se apropie noaptea teribilă şi neagră!
So izgoneşti nai cum.
Luminile toate de-aprinzi, abia mai sigur eşti că e aici.
Le stingi şi asupră-ţi se-aruncă, te-mpresoară
dolores inferni,
ah, nu-i scăpare, nu e!

Se-apropie şi-ncepe să sfîşie
sufletul,
mintea, 
inima,
cu păcatele moştenite de la atîtea secole.
Sufletul e-nsetat de lumină!
Vrea certitudine  măcar certitudinea Evului de mijloc:
credinţă ( o, vai, de orice fel);
dar mintea aripile-i retează cu veşnice-ntrebări.
Şi inima va plînge, vai, va plînge...

Scăpare nu e, nu e, să ne gîndim făr-amînare trebuie.

Traducere de Corneliu Barborică



NOTTE

Dobbiamo pensare, dobbiamo, senza tregua!
Perche ecco
s'avviccina
piano
furtivamente,
da tutte le parti,
da su e da giu,
indomita,
come una legge della natura,
e non c'e modo di evitarla, non c'e!

S'avviccina la notte terribile e nera!
Cacciarla via non puoi.
Se accendi tutte le luci sei sicuro che si trova li.
Spegni le luci e sopra di te si buttano, ti circondano
dolores inferni,
ah, non c'e sfuggita, non c'e!

S'avviccina e comincia strappare
l'anima,
la mente,
il cuore,
con i peccati dei tanti secoli.
L'anima ha sete di luce!
Vuole certitudni- almeno la certitudine del medio evo:
fede qualsiasi;
ma la mente spezza le sue ali con eterne e scettiche domande.
E il cuore piangera, piangera...

Sfuggita non c'e, non c'e, pensare senza tregua dobbiamo.



NIGHT

We have to think, ceaselessly!
Because
it is coming
slowly
stealthily
from all sides
from up and from down
indomitable
like a natural law,
and you can't avoid it, you can't!

Is coming the night, terrible and black!
You can't drive it away.
If you light all the lights you are sure that it is here.
You put them off and surround you
dolores inferni,
ah, it is no escape, no escape!

It is coming and begins to tear up
the soul,
the mind,
the heart,
with the sins of so many centuries.
The soul is thirsty of light!
It wants certainties - at least the certainty of the Middle Ages:
faith of any kind;
but the mind cuts its wings with eternal and sceptical questions.
And the heart will cry, alas, will cry...

Is no escape, we have to think ceaselessly.