Christine Busta

UN MĂSLIN PE INSULA CORFU

Pe insula Corfu, eu nu eram de faţă,
un prieten mi-a cumpărat cîndva un măslin
fără înscris şi fără pecete,
numai pe credinţă şi încredere.
El se află la marginea unui golf
şi demult e bunul meu cel mai scump,
al meu, mai presus de orice,
pentru că nu pretind nimic altceva.

Nu mă pot îngriji de soarta lui,
nu o să-l văd niciodată cît trăiesc,
dar el există.
O ştiu: priveşte în urma vapoarelor,
adăposteşte lumina şi vîntul,
cu blîndele mele măsline
ospeţeşte străinii,
nu trebuie să mîngîi umbra nimănui,
fără grijă poate orcui oferi
dreptul la ospeţie,
şi copacul meu şi fereastra mea fără mare
sunt pline ziua şi noaptea
de fericită plecare.

Măslinul meu se împlineşte din an în an mai frumos.
În taină îi caut de pe acum
un moştenitor.
Ca să ajungă la Corfu
n-are nevoie de testament.

Traducere de Petre Stoica




UN OLIVO NELL'ISOLA CORFU

Nell'isola Corfu, io non c'ero,
un amico mi ha comprato una volta un olivo
senza ricevuta,
soltanto per fiducia.
Esso si trova sulla sponda di una baia
e da tanto tempo e il mio piu caro bene,
mio, sopratutto,
perche non pretendo altro.

Non posso prendermi cura della sua sorte,
non lo vedro mai mentre sono viva,
ma lui esiste.
Lo so:guarda detro alle nave,
ripara la luce e il vento,
con le sue miti olive
sazia gli stranieri,
non bisogna accarezzare l'ombra di nessuno,
senz'altro puo offrire a ciascuno
il diritto all'ospitalita,
e il mio albero e la mia finestra priva di mare
sono piene giorno e notte
di felice partenza.

Il mio olivo cresce sempre piu bello.
In segreto cerco adesso
un'erede per lui.
Per arrivare a Corfu
non ha bisogno di testamento.




AN OLIVE TREE IN CORFU

In the island Corfu, I were not there,
once a friend has bought an olive tree for me,
without receipt,
only by trust.
There it is on the coast of a bay
and for a long time now it is my dearest good,
mine, above all,
because I do not claim another one.

I cannot take care of it,
I'll never see it while I live,
but it exists.
I know it: it looks behind the ships 
shelters the light and the wind,
with its gentle olives
satiates the strangers,
I have not to caress the shadow of anyone,
carelessly it can offer to anybody
the right to hospitality,
and my tree and my window lack of sea
are full day and night
of a happy departure.

My olive tree grows year by year more beautiful.
In secret I seek by now
a heir for it.
To reach Corfu
it needs no testament.