Georg Trakl

                                             
SONIA

Revine seara în grădini bătrîne;
viaţa Soniei, albastră linişte.
Drumul păsărilor sălbatice;
pom golaş în toamnă şi linişte.

Floarea-soarelui suav închinată
peste viaţa Soniei, dalbă.
Roşie rană, nicicînd arătată,
pîlpîi viaţă în odăile sumbre,

unde sună albastrele clopote;
pasul Soniei şi suavă linişte.
Animal muribund salută pierind,
pom golaş în toamnă şi linişte.

Soare de zile vechi  luminează
peste sprîncenele Soniei, dalbe,
zăpadă, în obraji umezind
şi sălbăticia sprîncenelor sale.

Traducere de Petre Stoica



SONIA

Ritorna di sera nei vecchi giardini;
la vita di Sonia, blu silenzio.
Il cammino degli uccelli selvatichi;
albero nudo nell'autunno e silenzio.

Il girasole soavemente si china
sopra la vita di Sonia, bianca.
Rossa ferita, mai esposta,
tremoli vita nelle scure stanze,

dove suonano le azzurre campane;
il passo di Sonia e soave silenzio.
Animale moribondo saluta morendo,
albero nudo nell'autunno e silenzio.

Sole di vecchi giorni illumina
sui sopraciggli di Sonia, bianchi,
neve, nelle guancie bagnando
e la ferocita dei suoi sopraccigli.



SONIA

She comes again in old gardens;
Sonia's life, blue silence.
The way of the wild birds;
barren tree in autumn and silence.

The sunflower suavely inclined
over the Sonia's life, white.
Red wound, never exposed,
tremble life in the gloomy chambers,

where the blue bells sound;
Sonia's step and sweet silence.
Dying animal greets perishing,
barren tree in autumn and silence.

Sun of old days lights
over the Sonia's eyebrows, white,
snow, in her cheeks damping
and the wildness of her eyebrows.