duminică, 30 martie 2014
Federico Garcia Lorca
CASIDA PLÎNSULUI
Balconul mi l-am închis,
fiindcă nu vreau să aud plînsul,
dar înapoia cenuşiilor ziduri
nu se-aude-altceva decît plînsul.
Sunt prea puţini îngeri ce cîntă,
sunt prea puţini cîini care latră,
în palma mîinii mele-ncap mii de viori.
Dar plînsul-i un cîine imens,
plinsu-i un înger imens,
plînsu-i o vioară imensă,
lacrimile pun căluş vîntului
şi nu se_aude-altceva decît plînsul.
Traducere de Teodor Balş
LA CASIDA DEL PIANTO
Ho chiuso il mio balcone,
perche non voglio sentire il pianto,
ma indietro ai griggi muri
non si sente altro che il pianto.
Ci sono troppo pochi angeli che cantano,
ci sono troppo pochi cani che abbaiano,
nel palmo della mia mano c'entra migliaia di violini.
Ma il pianto e un cane enorme,
il pianto e un'angelo enorme,
il pianto e un violino enorme,
le lacrime mettono bavaglio al vento,
e non si sente altro che il pianto.
THE CASID OF THE WEEPING
I have closed my balcony,
because I don't want to hear the weeping,
but behind the grey walls
is not heard but the weeping.
There are few angels who sing,
there are few dogs who bark,
in the palm of my hand there are thousands of violins.
But the weeping is a huge dog,
the weeping is a huge angel,
the weeping is a huge violin,
the tears gag the wind,
and is not heard but the weeping.
joi, 27 martie 2014
Rumi
OCHII NOŞTRI NU TE VĂD
Ochii noştri nu Te văd,
Dar ei nu pot să vadă decît formele, nu şi realitatea.
Şi cu toate acestea, sperăm
Să Te vedem în mijlocul acestei frumuseţi...
Traducere de Simona Trandafir
I NOSTRI OCCHI NON TI VEDONO
I nostri occhi non Ti vedono,
Ma essi possono vedere soltanto le forme, non la realta.
Eppure, speriamo
Di vederTi in mezzo a questa bellezza...
OUR EYES DO NOT SEE YOU
Our eyes do not see You,
But they can see only the forms, not the reality.
However, we hope
To see You in the middle of this beauty...
duminică, 23 martie 2014
Jose Luis Borges
LUCRURILE
Bastonul tău, monedele, portcheiul,
Docila yală, notele tîrzii,
Pe care n-o s-apuci a le citi
În timpul ce-ţi rămîne, şi condeiul,
Un joc de şah, şi cărţile de joc,
Şi cartea cu o floare între file,
De neuitat şi-uitată amintire
A unei zile. Se-oglindeşte-un foc
De-apus în iluzoriul răsărit.
O, cîte lucruri, cupă, prag, vîltoare,
Atlase, cuie, par a ne fi slugi!
Ciudate, oarbe, amalgam oprit.
Vor dăinui şi dup-a ta uitare?
Vor ştii cîndva că tu pe veci te duci?
Traducere de Andrei Ionescu
LE COSE
Il tuo bastone, le monete, il portachiave,
La docile topa, le tardi note,
Che non farai in tempo a leggerle e la penna,
Un gioco a scacchi, e le carte,
E il libro con un fiore tra i fogli,
Indimenticabile e dimenticato ricordo
Di un giorno. Si specchia un fuoco
Di tramonto nell'illusorio spuntar.
O, quante cose, coppa, soglia, vortice,
Atlanti, chiodi, sembrano di esser i nostri servi!
Strani, cieche, ferma amalgama.
Durerano anche dopo tu sarai scordato?
Saprano che tu per sempre te ne sei andato?
THE THINGS
Your walking stick, the coins, the key chain,
The docile lock, the late notes,
Which you'll not have the time to read, the pen,
A chess game, and the cards,
And the book with a flower between the pages,
Unforgettable and forgotten memory
Of a day. A fire of sunset
Mirrors in the illusory sunrise.
Oh, how many things, cup, threshold, whirl,
Atlas, nails, seem to be our servants!
Strange, blind, still blend.
Will they last after you will be forgotten?
Will they know that you are gone forever?
joi, 20 martie 2014
Bocio Yamamura
ÎN CERUL ALBASTRU
În cerul albastru
peşti lunecau, lunecau.
În ritm cu al meu
adînc suspin,
lunecau, lunecau.
Solzii lor, uimitor
luceau, străluceau.
Pretutindeni,
fără ţel, sobor,
peşti lunecau, lunecau.
În cerul albastru
lunecau, lunecau.
Şi peştii aceşta
inimi, inimi aveau.
Traducere de Dan Constantinescu
NEL CIELO BLU
Nel cielo blu
pesci scivolavano, scivolavano.
Al ritmo con il mio
profondo sospiro,
scivolavano, scivolavano.
Le loro scaglie, stupendamente
luccicavano, brillavano.
Ovunque
senza mira, in folla,
pesci scivolavano, scivolavano.
Nel cielo blu
scivolavano, scivolavano.
E questi pesci
cuori, cuori avevano.
IN THE BLUE SKY
In the blue sky
fishes were sliding, were sliding.
In the rhythm with my
deep sigh,
were sliding, were sliding.
Their scales, amazingly
were sparkling, were shining.
Everywhere,
aimlessly, crowd,
fishes were sliding, were sliding.
In the blue sky
were sliding, were sliding.
And these fishes
had hearts,had hearts.
duminică, 16 martie 2014
Marina Ţvetaeva
***
A săruta fruntea - grija a o şterge.
Fruntea o sărut.
A săruta ochii - veghea a o stinge.
Ochii îi sărut.
A săruta gura - setea a o-nvinge.
Gura o sărut.
A săruta fruntea - piară amintirea.
Fruntea o sărut.
Traducere de Nina Cassian
***
Baciare la fronte - cancellare l'ansia.
Bacio la fronte.
Baciare gli occhi - spegnere la veglia.
Bacio gli occhi.
Baciare la bocca - vincere la sete.
Bacio la bocca.
Baciare la fronte - cacciare il ricordo.
Bacio la fronte.
***
To kiss the forehead - to raze the care.
I kiss the forehead.
To kiss the eyes - to put out the watch.
I kiss the eyes.
To kiss the mouth - to quench the thirst.
I kiss the mouth.
To kiss the forehead - to make the memory vanish.
I kiss the forehead.
joi, 13 martie 2014
Ruben Dario
MELANCOLIE
Tu, frate, care ştii lumina, spune-mi-o şi mie.
Sînt ca un orb. Sînt fără drum şi merg pe bîjbîite.
Merg pe sub ploi şi trăznete dezlănţuite,
orbit de vis, nebun de armonie.
Acesta-i răul meu. Din poezie
lucrată mi-e cămaşa pe suflet şi-ascuţite
vîrfuri de fier ea are, spini, cuţite
din care picură melancolie.
Şi astfel merg. Orb şi nebun prin lumea mea amară;
şi-mi pare-ades că drumu-i lung şi-i seară
şi uneori că-i scurt şi va să se termine.
În căutarea dintre viaţă şi-agonie,
plin de durere port ce nu-mi convine.
N-auzi cum cad din mine stropi de melancolie?
Traducere de Darie Novăceanu
MELANCOLIA
Tu, fratello, che sai la luce, dimmela anche a me.
Sono come un cieco. Non ho strada e cammino a tentoni.
Cammino nelle pioggie e fulmini scatenati,
cieco di sogno, matto d'armonia.
Questo e il mio male. Di poesia
e fatta la mia camicia sul cuor e aguzze
punte di ferro ha, spine, coltelli
da quali gocciola melancolie.
E cosi vado. Cieco e pazzo per il mio mondo amaro;
e spesso mi pare che la strada e troppo longa e fa sera
e a volte che e corta e sta per finire.
Nella cerca tra vita e agonia,
addolorato porto un fardello.
Senti come cadono le gocciole di melancolia?
MELANCHOLY
You, brother, who know the light, speak about it to me.
I am like a blind man. I have no road and I grope.
I walk in the rains and broken lightnings,
blind with dream, mad with harmony.
That is my sickness. Of poetry
is made my shirt upon my soul and sharp
iron points it has, thorns, knifes
from which drops melancholy.
And so I walk. Blind and mad across my bitter world;
and often seems to me that the road is too long and the night falls
and sometimes that it is short and about to end.
In the search between life and agony,
Painfully I carry a burden.
Do you hear the melancholy drops falling?
duminică, 9 martie 2014
Nikos Kazantzakis
CRANIUL
Într-o zi, în plină pustie, printre crengile unui copac
despicat de trăznet zări
Un craniu omenesc, strălucitor de curat, cu ţeasta deschisă,
şi mişunînd de albine;
Folosindu-l drept stup, de-a gata aflat, cu miere ele îl umpluseră.
Izbucnind în rîs, Ulise se-ntoarse spre Orphos care,
lac de-ngheţată sudoare, faţa parcă-şi alungise:
"Îndură-se soarta de tine, flautistule, ca şi tigva ta ţuguiată
În pustiu într-o zi să se afle-atîrnată tot astfel
plină de miere
Şi zărind-o, trecătorii să-şi spună: răsfăţatul
acesta de zei trebuie să fi fost un mare poet;
Poemele lui s-au transformat în miere şi gîndurile
lui în albine
Şi iată-le că şi acum zboară din floare în floare
şi continuă să culeagă nectarul vieţii."
Traducere de I. Igiroşianu
IL CRANIO
Un giorno, in pieno deserto, tra i rami di un albero
spaccato dal fulmine ha visto
Un cranio umano, molto pulito, con la calotta aperta
e brulicante di api;
Usandolo come alveare , con miele lo avevano empito.
Scoppiando nelle risate, Ulisse si volto verso Orphos che,
tutto sudato, aveva allungato il suo volto:
" Che abbia pieta la sorte, flautista, che anche il tuo aguzzo cranio
Nel deserto un giorno si trovasse cosi appeso
pieno di miele
E vedendolo i passanti dicano: questo favorizzato
dai dei sia stato un gran poeta;
I suoi poemi sono cambiati in miele e i suoi pensieri
in api
Ed eccoli come volano da fiore in fiore
e continuano di raccogliere il nettare della vita"
THE SKULL
One day, in full desert, among the branches of a tree
split by the lightning he saw
A human skull, very clean, with the pan open
and swarming with bees;
Using it as a beehive, they had filled it with honey.
Bursting out laughing, Ulysses turned towards Orphos who,
full of sweat, made his face longer:
"May the fate have pity of you, flute player, so that your tapering skull
In the desert one day to be found hanging
full of honey
And seeing it the passer-by to say: this favored
by gods should had been a great poet;
His poems have turned into honey and his thoughts
into bees
And here they fly from flower to flower
and keep on gathering the nectar of the life."
miercuri, 5 martie 2014
Jean-Claude Renard
În seara cînd mormîntul ardea de foc distrus
Tîrziu de tot văzurăm cum se ivește vidul
Deschis în jurul timpului
Spre-a așeza în sînge-o prezență fără pată.
O taină sta de veghe deși totul dormea
Și chiar cînd sta să ningă
Lumina detună.
Fulgerul îngropat care-ncepea să izvorască
A fost această ofrandă de apă
Cu care bezna însăși
Învie orice lucru
- Lăsînd în lut doar moartea sub pulberea bătrînă.
Traducere de Ștefan Augustin Doinaș
IL FULMINE SEPOLTO
Nella sera quando la tomba bruciava distrutta dal fuoco
Molto tardi avevamo visto come spunta il vuoto
Aperto intorno al tempo
Per mettere nel sangue una presenza senza macchia.
Un mistero vegliava anche se tutti dormivano
E proprio quando stava per nevicare
La luce detuono.
Il fulmine sepolto che cominciava sorgere
Fu questo offrendo d'acqua
Con quale il buio stesso
Fa rivivere ogni cosa
- Lasciando nel loto solo la morte sotto la vecchia polvere.
THE BURIED LIGHTNING
On the evening when the grave was burning destroyed by the fire
Very late we saw the void rising
Opened around the time
To put in blood a spotless presence.
A mystery kept vigil tough all slept
And just when it was to snow
The light thundered.
The buried lightning which began to spring
It was that offering of water
With which the dark itself
Makes revive every thing.
- Leaving in earth only the death under the old dust.
luni, 3 martie 2014
Giuseppe Ungaretti
BUCURIA NAUFRAGIULUI
Și-ndată se reia
călătoria
cum
după naufragiu
un lup de mare
care supraviețuiește.
Traducere de Ştefan Augustin Doinaş
THE SHIPWRECK JOY
And suddenly begins again
the travel
as
after shipwreck
a sea wolf
who survives.
sâmbătă, 1 martie 2014
Andjelko Vuletic
FURNICA
Nici rău nici bine de la ea nu ne vine
o poţi doar privi privi privi
orice ai face cu ea
ţi-e mereu recunăscătoare
o poartă picioarele iuţi
şi o muncesc nişte gînduri grele
şi totuşi pe pămînt
nu se simte prea rău
şi blestemul şi-l poartă ca pe o coroană de soare
tot ce i-a rămas de la viaţă
ghemul confuz al goanei e
tot ce i-a adus iubirea
i-a înghiţit singurătatea
dacă o aşezi pe palmă
o va străbate de cîteva ori şi va dispare
dacă o laşi la soare
atunci va curge curge curge
va ridica după ea cete întregi
vor face un rîu pînă la soare
dar ce-ţi tot spun eu
lasă totul în voia soartei
ce bine ar fi oare ar fi bine
să fii un soi de furnică
să fii strgătul propriului suflet mort
şi să umbli prin lume.
Traducere Sanda Nenoiu
LA FORMICA
Ne male ne bene non viene da essa
puoi soltanto guardarla guardarla guardarla
qualcosa faresti con essa
ti sara sempre grata
la portano le gambe rapide
e la tormentano dei pesanti pensieri
eppur sulla terra
non si sente troppo male
e la sua maledizione porta come una corona di sole
tutto cio che le e rimasto nella vita
il gomitolo confuso del correre
tutto cio che le ha portato l'amore
le ha tolto la solitudine
se la metti sul mano
lo percorrera un paio di volte e poi sparira
se la metti al sole
allora scorrera scorrera scorrera
alzera con essa bande intere
faranno un fiume fino al sole
ma che ti dico io
lascia tutto in balia della sorte
come sarebbe bene sara bene pero
di essere una specie di formica
essere il grido del proprio animo morto
e camminare per il mondo.
THE ANT
Neither bad nor good comes from it
you can only look at it look at it look at it
whatever you do with it
it will be grateful to you
its quick legs carry it
and some hard thoughts trouble it
yet on the earth
it doesn't feel bad
and it bears its curse as a crown of sun
all that remained to it from life
it is the confused ball of running
all that love has given to it
was swallowed by the loneliness
if you put it on hand
it will cross it several times and then will vanish
if you let it in the sun
then it will flow flow flow
will raise after it a lot of bands
they will make a river as far as the sun
but what I say to you
let everything at the mercy of the fate
how good would be would really be good
being a sort of ant
being the call of your own dead soul
and wandering across the world
Abonați-vă la:
Postări (Atom)