Federico Garcia Lorca

CASIDA PLÎNSULUI

Balconul mi l-am închis,
fiindcă nu vreau să aud plînsul,
dar înapoia cenuşiilor ziduri
nu se-aude-altceva decît plînsul.

Sunt prea puţini îngeri ce cîntă,
sunt prea puţini cîini care latră,
în palma mîinii mele-ncap mii de viori.

Dar plînsul-i un cîine imens,
plinsu-i un înger imens,
plînsu-i o vioară imensă,
lacrimile pun căluş vîntului
şi nu se_aude-altceva decît plînsul.

Traducere de Teodor Balş



LA CASIDA DEL PIANTO

Ho chiuso il mio balcone,
perche non voglio sentire il pianto,
ma indietro ai griggi muri
non si sente altro che il pianto.

Ci sono troppo pochi angeli che cantano,
ci sono troppo pochi cani che abbaiano,
nel palmo della mia mano c'entra migliaia di violini.

Ma il pianto e un cane enorme,
il pianto e un'angelo enorme,
il pianto e un violino enorme,
le lacrime mettono bavaglio al vento,
e non si sente altro che il pianto.



THE CASID OF THE WEEPING

I have closed my balcony,
because I don't want to hear the weeping,
but behind the grey walls
is not heard but the weeping.

There are few angels who sing,
there are few dogs who bark,
in the palm of my hand there are thousands of violins.

But the weeping is a huge dog,
the weeping is a huge angel,
the weeping is a huge violin,
the tears gag the wind,
and is not heard but the weeping.