***
Tot ceea ce încetează e moarte, şi e chiar moartea noastră
Dacă acel ceva pentru noi încetează. Iată un copac
Ofilindu-se, iar odată cu el
Şi o parte a vieţii mele.
În tot ceea ce am privit a rămas o parte din mine.
Asemenea tuturor lucrurilor văzute de mine, cînd ele trec
Şi eu trec, fără să disting amintirea
Celor văzute de cele trăite.
Traducere de Dinu Flămând
***
Tutto cio che finisce e morte, ed e appunto la nostra morte
Se quello finisce per noi. Ecco un'albero
Appassire, e nello stesso tempo
Una parte della mia vita.
In tutto cio che ho guardato e rimasta una parte di me.
Simile a tutte le cose viste da me, quando passano
Anche io passo, senza distinguere il ricordo
Delle cose viste da quello delle cose vissute.
***
Everything which ceases is death, and it is even our death
If it ceases for us.Here is a tree
Withering, and in the same time
A part of my life.
In all I have looked at has remained a part of me.
Alike all the things seen by me, when they pass
I pass too, without distinguishing the memory
Of the seen things from that of the lived ones.
POEMUL IV
În inima verii
dimineaţa este aprinsă de furtună.
Norii trec ca batiste albe de "adio",
vîntul călătorind, îi flutură în mîinile sale.
Înima infinită a vîntului
pulsînd deasupra iubirii noastre tandre.
Orchestral şi divin, răsunător prntre copaci
ca o limbă bogată în războaie şi cîntece.
Vînt ce înlătură frunzele moarte cu o atingere rapidă
şi îndoaie săgeţile pulsînde ale păsărilor.
Vînt ce-o răstoarnă pe ea în valul fără de stropi
şi-n substanţa fără de povară, şi-n flăcări aplecate...
Din abundenţă, săruturile ei se sparg şi se afundă,
asaltate la porţile vîntului de vară.
Traducere de Ionuţ Popa
Il QUARTO POEMA
Nel cuor dell'estate
il mattino e acceso dalla tempesta.
Le nuvole passano come bianchi fazzoletti "d'addio",
il vento viaggiando li fa svolazzare nelle sue mani.
Il cuor infinito del vento
pulsando sopra il nostro tenero amore.
Orchestrale e divino, risuonante tra gli alberi
come un linguaggio ricco di guerre e canti.
Vento che rimuove le foglie morte con un rapido tocco
e piega le freccie vive dei uccelli.
Vento che capovolge lei nella onda senza goccie
e nella sostanza senza peso, e nelle fiame piegate...
Abbondanti, i suoi baci si spezzano e si affondono,
assalite alle porte del vento d'estate.
THE FOURTH POEM
In the middle of the summer
the morning is lighted up by the tempest.
The clouds are passing like white farewell handkerchiefs,
the wind travelling make them flutter in its hands.
The infinite heart of the wind
throbbing over our tender love.
Orchestral and divine, resounding among the trees
like a language full of wars and songs.
Wind which removes the dead leaves with a quick touch
and bents the living arrows of the birds.
Wind which tipples her in the wave without drops
and in the weightless substance, and in the bent flames...
Rich, her kisses break and sink,
assailed at the gates of the summer wind.
ASTFEL TREBUIE SĂ IUBEŞTI VIAŢA
Astfel trebuie să iubeşti viaţa şi-acest glob pămîntesc
încît să fii trist numai la gîndul
că poate-ntr-o zi , peste un miliard, peste o sută de miliarde ani,
se va stinge şi pălind, va continua să zboare rotindu-se
orb ca o nucă goală.
COSI DEVI AMARE LA VITA
Cosi devi amare la vita e questo globo terrestro
che devi esser triste pensando
che forse un giorno, fra un miliardo d'anni, fra cento miliardi d'anni,
si spegnera impallidito, continuera volare rotandosi
cieco come una noce vuota.
SO YOU HAVE TO LOVE THE LIFE
So you have to love the life and this globe
that you should be sad thinking
that one day, after one thousand million years , after one hundred thousand million years,
it will extinguish and turning pale, will keep on flying
blind like an empty nut.
DE PROFUNDIS
E-o mirişte pe care cade o ploaie neagră.
E-un arbore roşietic ce stă aici stingher.
E-un vînt şuierător ce împrejmuie colibele pustii -
Ce tristă e seara.
La marginea cătunului
Blajina orfană adună încă spice sărăcăcioase.
În amurg, ochii i se desfată rotunzi şi auriţi.
Iar sînul ei aşteaptă cu nerăbdare logodnicul ceresc.
La reîntoarcerea lor
Ciobanii au găsit trupul cel dulce
Putrezit în mărăciniş.
O umbră sunt departe de satele întunecoase.
Tăcerea lui Dumnezeu
Am sorbit-o din fîntîna dumbrăvii.
Pe fruntea mea trece metal îngheţat.
Păienjenii îmi caută inima.
Este o lumină ce se stinge în gura mea.
Noaptea mă aflam pe o cîmpie arsă,
Înmărmurit de murdăria şi praful stelelor.
În tufişul alunului
Din nou răsunau îngeri de cristal.
Traducere Petre Stoica
DE PROFUNDIS
C'e un prato dove sta cadendo una pioggia nera.
C'e un solitario albero rossiccio.
C'e un vento fischiante che circonda le baracche vuote-
Com'e triste la sera.
Al margine del villaggio
La mite orfana coglie ancora povere spighe.
Nel tramonto, i suoi occhi sono tondi e dorati.
E il suo seno aspetta con ansia il celeste fidanzato.
Al loro ritorno
I pastori hanno trovato il dolce corpo
Marcio nel cespuglio.
Sono un'ombra lontana dai scuri villaggi.
Il silenzio di Dio
L'ho bevuta nella fontana del bosco.
Sulla mia fronte passa metallo gelato.
I ragni cercano il mio cuore.
C'e una luce che si spegne nella mia bocca.
Di notte mi trovavo su una pianura bruciata,
Immobile per la sporcizia e la polvere delle stelle.
Nel cespuglio del nocciolo
Risuonavano angeli di cristallo ancora.
DE PROFUNDIS
There is a lawn where a black rain is falling.
There is solitary reddish tree.
There is a whistling wind surrounding the empty hovels-
How sad the evening is.
At the edge of the village
The meek orphan girl gathers poor ears.
In the sunset, her eyes are round and gilded.
And her breast waits impatiently the heavenly fiance.
At their return
The shepherds have found the sweet body
Rotten in the bush.
I am a shadow far from the dark villages.
I have sipped the silence of God
From the fountain in the woods.
On my forehead passes frozen metal.
The spiders search for my heart.
There is a light extinguishing in my mouth.
At night I found myself on a burnt plain,
Still with the dirt and dust of the stars.
In the bush of the hazel tree
Angels of crystal were sounding again.
***
Priveşte cedrul mîndru! Atîtea braţe are!
Dar nu ca să cerşească, ci ca să-adune soare.
Şi limbi nenumărate au nuferii şi crinii.
Vorbesc însă limbajul tăcerii şi-al luminii.
Traducere de G. Popa
***
Guarda il maestoso cedro! Tante braccia ha!
Ma non per mendicare, anzi per coglier sole.
E innumerevol lingue hanno le ninfee e i gigli.
Pero parlono il linguaggio della luce e del silenzio.
***
Look the proud cedar! How many arms it has!
But not for begging, for gathering sun.
And numberless tongues have the water-lilies.
But they speak the language of light and silence.
SIMŢIRE
În seri de vară-albastre voi merge pe cărări,
Cu tălpile pişcate de ierburi şi de spice;
Le voi simţi răcoarea din glezne pînă-n nări
Şi-mi voi lăsa-n vînt părul, spre cer să mi-l ridice.
O vorbă nu voi scoate, nu voi gîndi nimic,
Dar îmi va creşte-n suflet iubirea nesfîrşită;
Voi pribegi-n Natură, ca un ţigan calic
Şi beat de fericire, ca lîngă o iubită.
SENTIMENTO
Nelle sere d'estate azzurre camminero sui sentieri,
Coi piedi punzecchiati dall'erbe e dalle spighe;
Provero la loro freschezza dalle caviglie fino alle narici
E nell'aria lascero sventolare i miei capelli.
Non diro una parola, nulla pensero,
Ma crescera nel petto l'infinito amore;
Vaghero nella Natura, come un povero zingaro
E felice, come accanto una donna amata.
FEELING
In the blue summer evenings I shall walk on the field,
With my soles pinched by the herbs and ears;
I shall feel their freshness from my ankles to my nostrils
And I shall leave my hair flutter in the wind.
I shall not say a word, nothing I shall think,
But in my chest will grow the endless love;
I shall wander in the Nature, as a poor gipsy boy
Drunk with happiness, near his beloved.
ÎNTRE MÎINILE NOASTRE GÎNGANIA MOARE
Între mîinile noastre gîngania moare -
era un proverb dezamăgit.
Sub ochii noştri platanul se spînzură -
era un poem
ce se-mpotrivea cuvintelor noastre.
Trebuie să ne coasem buzele
şi să ne pedepsim melodiile.
Mai tîrziu, fraţilor:
stuful, rîndunica de noapte,
marmura, catifeaua
vor găsi pentru noi
un grai nou-nouţ.
Traducere de Veronica Porumbacu şi Virgil Teodorescu
TRA LE NOSTRI MANI L'INSETTO MUORE
Tra le nostre mani l'insetto muore -
era un proverbio delluso.
Sotto i nostri occhi l'albero s'impicca -
era un poema
che si opponeva alle nostre parole.
Dobbiamo cucire le nostre labbra
e punire le nostre melodie.
Piu tardi, fratelli:
la canna, la rondine di notte,
il marmo, il velluto
troverano per noi
un linguaggio nuovo nuovo.
BETWEEN OUR HANDS THE BEETLE DIES
Between our hands the beetle dies -
it was a disappointed saying.
Under our eyes the tree hangs itself -
it was a poem
which opposed our words.
We have to sew our lips
and punish our melodies.
Later, brothers:
the reed, the night swallow,
the marble, the velvet
will find for us
a quite-new language.
***
Tînăr sunt şi de viaţă sunt plin,
Mistuit de privelişti şi dor.
Înverzesc şi spre tine-mi înclin
Ramul meu de arţar, foşnitor.
Cînd de vînt mă-nfior legănat,
Rugăciuni îţi şoptesc, ca să vii,
Pe obrazu-mi spre cer înălţat
Lacrimi mici şiroiesc, bucurii.
Te aştept sub umbrarul meu des,
Iar tu vii şi tristeţii mă smulgi
Şi cu verde podoabă-ţi veghez
Gîndul bun şi visările dulci.
Îţi şoptesc visul meu de arţar
Şi îţi cînt din lăute de foi
Pînă cînd stelele-n boltă răsar...
Numai tu. Numai eu. Numai noi.
***
Giovane sono e pieno di vita,
Strutto dai desideri e nostalgia.
Inverdisco e verso di te inclino
Il mio ramo d'acero, frusciante.
Quando rabbrividisco cullato dal vento,
Preghiere sto sussurando, che tu venga da me,
Sul viso alzato verso il cielo
Grondano piccole lacrime,di gioia.
Ti aspetto sotto il mio fitto fogliame,
E tu vieni e fai allontanare la mia tristezza
E con verdi gioielli io veglio
Il buon pensiero e i tuoi dolci sogni.
Ti parlo del mio sogno d'acero
E suono le lire delle foglie
Fino quando spuntan le stelle...
Solo tu. Solo io. Solo noi.
***
I am young and full of life,
Consumed by the sights and desire.
I'm getting green and I bow to you
My rustling maple branch.
When I thrill rocked by the wind,
I whisper prayers to call you,
On my face risen to the sky
Little tears are dropping, of joy.
I wait for you under my thick leafy roof,
And you come and drive away my sadness
And with green jewels I watch
Your good thought and your sweet dreams.
I talk to you of my maple dream
And play the lyres of leaves
Till the stars rise in heaven...
Only you. Only me. Only us.
INIMA ESTE CA O LUMÎNARE
Inima este ca o lumînare
Plină de dorinţa de a arde.
Luată de lîngă Preaiubitul ei
Aspiră iar să fie una cu El.
Despre Iubire nu poţi să înveţi nimic.
Iubirea vine pe aripile graţiei.
Traducere de Simona Trandafir
IL CUORE E COME UNA CANDELA
Il cuore e come una candela
Piena del desiderio di ardere.
Portata via dal suo Amore
Brama di esser insieme a Lui ancora.
Del Amore non puoi imparar nulla.
L'Amore viene sulle ali della grazia.
THE HEART IS LIKE A CANDLE
The heart is like a candle
Full of desire to burn.
Separated from her Beloved
Aspires to be with Him again.
About Love one can not learn anything.
Love comes on wings of grace.
