În inima verii
dimineaţa este aprinsă de furtună.
Norii trec ca batiste albe de "adio",
vîntul călătorind, îi flutură în mîinile sale.
Înima infinită a vîntului
pulsînd deasupra iubirii noastre tandre.
Orchestral şi divin, răsunător prntre copaci
ca o limbă bogată în războaie şi cîntece.
Vînt ce înlătură frunzele moarte cu o atingere rapidă
şi îndoaie săgeţile pulsînde ale păsărilor.
Vînt ce-o răstoarnă pe ea în valul fără de stropi
şi-n substanţa fără de povară, şi-n flăcări aplecate...
Din abundenţă, săruturile ei se sparg şi se afundă,
asaltate la porţile vîntului de vară.
Traducere de Ionuţ Popa
Il QUARTO POEMA
Nel cuor dell'estate
il mattino e acceso dalla tempesta.
Le nuvole passano come bianchi fazzoletti "d'addio",
il vento viaggiando li fa svolazzare nelle sue mani.
Il cuor infinito del vento
pulsando sopra il nostro tenero amore.
Orchestrale e divino, risuonante tra gli alberi
come un linguaggio ricco di guerre e canti.
Vento che rimuove le foglie morte con un rapido tocco
e piega le freccie vive dei uccelli.
Vento che capovolge lei nella onda senza goccie
e nella sostanza senza peso, e nelle fiame piegate...
Abbondanti, i suoi baci si spezzano e si affondono,
assalite alle porte del vento d'estate.
THE FOURTH POEM
In the middle of the summer
the morning is lighted up by the tempest.
The clouds are passing like white farewell handkerchiefs,
the wind travelling make them flutter in its hands.
The infinite heart of the wind
throbbing over our tender love.
Orchestral and divine, resounding among the trees
like a language full of wars and songs.
Wind which removes the dead leaves with a quick touch
and bents the living arrows of the birds.
Wind which tipples her in the wave without drops
and in the weightless substance, and in the bent flames...
Rich, her kisses break and sink,
assailed at the gates of the summer wind.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.