Ernst Stadler

             

PROSTITUATA

Lunecasem parcă din brațele Domnului în brațele lumii;
stăruia încă mîngîierea mîinilor sale
ce-mi învolburaseră sînii, îi stăruia
și spada iubirii, acea care grea de plăcere
îmi păîtrunsese-n trup vătămîndu-l,
și zăbovind voluptuoasă coborî în beznele sîngelui,
cînd iată că trupul acesta, îmbiat tuturor
se și culcase printre perne sărace.
Și ori de cîte ori mă îngropam sub fiori
lui îi dăruiam pîntecul meu.
Și-n clipa cînd lumea mă lovea cu nemiloase cuvinte
chin luminos se înălța
iar șinta încercării lucea în mari depărtări
Rînceda hrană primită
cu ocară și scîrbă era binecuvîntata cuminecătură
pe care gura o lua din blîndele-i mîini,
și fiecare plăcere era răcorită în sîngele  rănilor
sale adînci,
fiecare durere, spălată de scînteile dragostei sfinte.
Din pivniți, din tavernele porturilor și din ascunsele
străzi cu bordeluri -
acolo unde sufletul parcă desprins, rătăcește
între carne și vis -
a și început să răsară primăvărateca voce
chemînd la înviere și nuntă.

Traducere de Petre Stoica



LA PUTANA

Sembra di aver scivolato dalle braccia del Signore nelle braccia del mondo;
durava ancora la carezza delle sue mani
che avevano riscaldato i miei seni, durava
anche la spada dell'amore, quella che pesante per il piacere
aveva penetrato il mio corpo a ferirlo,
e indugiando voluttuosa e scesa nelle oscurita del sangue,
quando questo corpo, offrito a tutti
giaceva gia tra poveri cuscini.
E quante volte mi sepellivo nei brividi
a lui regalavo la mia ventre.
E quando la gente mi colpiva con parole spietate
luminoso tormento si alzava
ed il bersaglio della prova splendeva lontano.
Il rancido cibo ricevuto
con rimprovero e repulsione era la benedetta ostia
che la mia bocca prendeva dalle sue bune mani,
ed ogni piacere era rinfrescata nel sangue delle sue
profonde ferite,
ogni dolore, lavata dalle scintille del santo amore.
Dalle cantine, dalle taverne e dalle nascoste
strade dai bordelli -
la dove l'anima  distaccata, vaga
tra carne e sogno -
e gia cominciata a spuntar la primaverile voce
chiamando alla resurrezione e alle nozze.



THE HOOKER

It seemed that I have slipped from the arms of the Lord in the arms of the world;
It still lasted the caress of his hands
that have warmed my bosom, it lasted
the spear of the love that heavy with pleasure
has penetrated my body wounding it,
and voluptuously delaying has descended in the darkness of my blood,
when this body, offered to anybody
was laying among poor pillows.
And whenever I was sinking in the thrills
to him I used to offer my womb.
And when the people stroke me with merciless words
bright pain raised
and the target of the trial were lighting in the distance.
The moldy feeding got
with insult and repulsion was the blessed host
that my mouth took from his good hands,
and every pleasure was cooled in the blood of his
deep wounds,
every pain, washed by the sparks of his holy love.
From the cellars, from the taverns and from the hidden
streets with brothels -
there where the soul detached wanders
between flesh and dream,
has just begun to rise the spring voice
calling to resurection and to wedding.