Nicolas Guillen

VÎNTURILE

Nu vă puteți închipui
cum umblau vînturile astă noapte.
Au fost văzute,
aveau ochii scînteietori,
coada lungă și țeapănă.

Nimic n-a putut să le abată din drum,
(nici rugăciuni, nici blesteme),
din drumul unei colibe, al unei bărci singuratice,
al unei ferme,
al tuturor acestor lucruri trebuincioase,
pe care le nimicesc în neștire.

Pînă ce azi-dimineață le-au adus legate,
prinse pe negîndite,
cînd rătăceau gînditoare,
galeșe, îndrăgostite,
pe lîngă un cîmp de dalii.

Traducere de Maria Banuș



I VENTI

Non potete immaginarvi
come camminavano i venti sta notte.
Sono stati visti,
avevano occhi brillanti,
la coda longa e rigida.

Nulla e stato capace di fermarli,
(ne preghiere, ne maledizioni)
davanti a una baracca, a una solitaria barca,
ad una azienda,
a tutte queste cose utili,
che distruggono inconsapevoli.

Fino che sta mattina li hanno portati allacciati,
presi all'improviso,
quando vagavano pensierosi,
innamorati
preso a un campo di dalie.



THE WINDS

You cannot imagine
how the winds were blowing this night.
They have been seen,
they had the eyes bright,
their tail long and rigid.

Nothing was able to stop them,
(neither prayers, nor curses)
before a hut, a lonely boat,
a farm,
before all this useful things
that they  unknowingly destroy.

Until this morning when they was caught
suddenly
while they were wandering thoughtful,
in love
around a field of dahlias.