BELŞUGUL FĂRĂ MARGINI...
Belşugul fără margini nu-ţi este dat ţie, răbdătoarea şi trista mea mumă ţărînă !
Trudeşti ca să umpli gurile copiilor tăi, dar hrana ta nu-ndestulează.
Bucuria pe care ne-o dărui nu este niciodată desăvîrşită.
Plăpînde sunt jucăriile pe care le dai copiilor tăi.
Toate nădejdile noastre flămînde nu le poţi împlini, dar pentru asta trebuie, oare, să te părăsesc ?
Surîsul tău adumbrit de suferinţă încîntă ochii mei.
Dragostea ta, ce nu cunoaşte-mplinirea,
e scumpă inimii mele.
Din sînul tău ne-ai hrănit cu viaţă, dar nu cu nemurire, de aceea ochii tăi stau mereu de veghe.
De milenii lucrezi cu culoare şi cîntec, dar cerul tău nu este clădit, ci numai o vagă presimţire a lui.
Deasupra frumuseţii zidirilor tale atîrnă ceaţa lacrimii.
Îmi voi revărsa cîntecele-n inima-ţi mută şi iubirea mea-într-a ta.
Prin muncă îţi voi aduce prinos.
Ţi-am văzut faţa străvezie şi-ţi iubesc pulberea întunecată, Mumă Ţărînă !
Traducere de Iv. Martinovici
L'INFINITA ABBONDANZA...
L'infinita abbondanza non e regalata a te,mia paziente e triste madre terra!
Stai faticando per empiere le bocche dei tuoi bambini, ma il tuo nutrimento non sazia.
La gioia che tu offri a noi non e mai perfetta.
Deboli sono i giocattoli che dai ai tuoi bambini.
Tutte le nostre affamate speranze non puoi nutrire, ma per questo bisogna forse abbandonarti?
Il tuo sorriso ombreggiato di sofferenza fa il diletto dei miei occhi.
Il tuo amore mai compiuto, e caro al mio cuore.
Dal tuo seno ci hai nutrito di vita, ma non d'immortalita, percio i tuoi occhi stanno sempre a veglia.
Da millenni lavori con colore e canto, ma il tuo cielo non e edificato, ma un vago presentimento di esso.
Sopra la bellezza dei tuoi costrutti pende la nebbia di una lacrima.
Riversero i miei canti nel tuo silenzoso cuore e il mio amore nel tuo.
Lavorando ti portero un'omaggio.
Ho visto il tuo chiaro viso, e amo la tua scura polvere, Mamma Terra!
THE BOUNDLESS ABUNDANCE...
The boundless abundance wasn't given to you, my pacient and sad mother dust !
You are striving to fill your children's mouths, but your food are not satisfying.
The joy that you give to us is never complete.
Frail are the toys you give to your children.
All our hungry hopes you can not fulfill, but for it have I, perhaps, to leave you ?
Your smile shadowed by suffering delight my eyes.
Your love, that knows no fulfillment, is dear to my heart.
From your bosom you fed us with life, but not with immortality, so your eyes are always on watch.
For millenia you work with colors and songs, but your sky is not built, but only a vague feeling of it.
Above the beauty of your creations are hanging the mist of the tear.
I shall pour my songs in your silent heart and my love - in yours.
Through my work I'll bring you a homage.
I saw your clear face and I love your dark dust, Mother Earth !
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.