Gioacchino Belli

REFLECȚIE IMORALĂ DESPRE COLISEU

Aceste-arcade sparte-n raza lunii
Ce ispitesc pe meșterii culorii
Să le picteze, printre cruci, petunii,
Și arbori plini de vesele prigorii,

Pe vremea cînd domneau imperatorii
Era amfiteatru unde unii
Grăbeau să-i vadă pe gladiatorii
Ce se-nfruntau cu spada ca nebunii.

Aici aflau aceia încîntare
Privind creștinii hărăziți pierzării,
Călcați și sfîrtecați în colb de fiare.

Atunci atîta plîns și răutate!
Iar azi - ce calm! O, joc al întîmplării!
Ah, lume, lume! Cum se schimbă toate!

Traducere de Ștefan Augustin Doinaș și Florian Potra



IMMORAL REFLECTION ON COLOSSEUM

These broken arcades in the moonlight
That tempt the masters of the colour
To paint them among the crosses, flowers,
And trees full of jason birds,

In the time when emperors ruled
Was an amphitheater where some people
Used to hurry for seeing the gladiators
Who were madly fighting.

Here they found their pleasure
Seeing the cristians destined to die,
Stepped on and torn to pieces by the beasts.

Then so much crying and wickedness!
And now - what a peace! Oh, game of fate!
Oh, world, world! How everything has changed!