Cesar Vallejo

VARĂ

Plec,Vară.Şi-ale-amurgurilor tale
supuse mîini micuţe mă-ntristează.
Vii, devotat răstimp bătrîn; şi-acuma,
n-ai să-ntîlneşti în sufletu-mi pe nimeni.

Vii,Vară! Şi-ai să-mi umbli prin balcoane
cu-n lung rozariu de-ametist şi aur,
ca un episcop trist ce de departe
ar fi venit spre-a binecuvînta
inelul rupt al unor morţi logodnici.

Plec,Vară. Însă dincolo,-n septembre,
un trandafir am, şi ţi-l las în grijă;
cu-aghiasmă să-l stropeşti în fiecare
zi de păcat şi de sepulcru tragic.

Iar de-o clipi - de cît ai să-mi plîngi cripta -
în marmura-i un licăr de credinţă,
răspuns înalţă, Domnului te roagă
pentru de-a pururi să rămîie moartă.
E totul prea tîrziu:
n-ai să-ntîlneşti în sufletu-mi pe nimeni.

Nu plînge,Vară! Moare-n stratu-acela
un trandafir ce nesfîrşit renaşte...

Traducere de Romulus Vulpescu



ESTATE

Vado via,Estate. E dei tuoi tramonti
i mansueti manini mi fanno rattristare.
Vieni, devota vecchia stagione; e adesso,
nella mia anima nessuno incontrerai.

Vieni,Estate! E camminerai sui miei balconi
con un lungo rosario d'ametista e oro,
come un triste prete che da lontano
per benedire avrebbe arrivato 
il rotto anello di morti fidanzati.

Vado via,Estate. Ma, la in septembre,
ho una rosa, te lo lascio in cura;
con acqua santa annaffiarlo
ogni giorno di pecato e di tragico sepulcro.

E se luciccase- per quanto piangerai sopra la mia  -
nel suo marmo un barlum di fede 
alza la tua preghiera a Dio
perche per sempre stia morta.
Fa troppo tardi:
nella mia anima nessuno incontrerai.

Non piangere,Estate! In quell'aiuola muore
una rosa che rinasce sempre...



SUMMER

I leave away,Summer. And of your twilights
humble little hands make me sad.
You come, devoted old season; and now
you  find nobody in my soul.

You come,Summer! And you will walk in my balconies
with a long rosary of amethyst and gold,
like a sad priest who  from far
is coming for blessing
the broken ring of dead fiances.

I leave away,Summer. But there in september
I have a rose and I leave it to you for looking after
with holy water to sprinkle it 
every day of sin and gloomy grave.

And if it will twinkle- for how much you will mourn over my crypt -
in its marble a glimpse of faith
raise a prayer to God
to stay dead forever.
It's too late:
you will find nobody in my soul.

Do not mourn,Summer! In that balk is dying
a rose that always is reborn...