Pierre Emmanuel

RUGĂ ATEE

În ochi şi-n mîini e-ntregul meu regat,
În ochi, în gură,-n cupa mîinii mele
Văd noaptea, ziua mi-e spectru tulburat,
Cu-ai mei sunt mut, vorbesc la vînt şi stele,
Dar cine să-mi bea cerul din mîini, cînd negurat
Doar  drojdie reţin în mine şi în ele.

Eu nu mai ştiu cînd mîna mi-o-nchid s-apuc nimic
Mi-e ochiul larg, dar pleoapa mi-e arsă de rugină
Ce fuge doar îmi aparţine-un pic
De mult pierdut cînd încă mă-nsenină.
În van uscata limbă mi-o ridic
Abia grăit cuvîntul se stinge în lumină.

Ce sunt deci? Doar ofranda de urgie
Ce-nfometează fiinţa cînd îi oferă-un sîn.
Mor nencetat în lucrul pe care-l sper. Dar mie-n
Această moarte-a morţii mi-e dat ca să rămîn.
O, taină-a mea! O, neantul arzînd ce mă sfîşie
Atîta sărăcie îmi dă profil divin.


Traducere de Ştefan Augustin Doinaş



PREGHIERA ATEA

Negli occhi e nelle mani e tutto il mio regno,
Negli occhi, nella bocca, nella coppa della mia mano.
Vedo la notte, il mio giorno e una fantasma,
Con la gente son muto, parlo al vento e alle stelle,
Ma chi berre il cielo nelle mie mani quando oscurato
Soltanto residui ritengo in esse e in me.

Chiudo la mia mano  e vado acchiappare nulla,
Il mio occhio e grande, ma la palpebra e arrugginita.
Solo quel che passa mi appartiene un poco
Gia quando ancor mi rasserena perso.
In vano la mia secca lingua alzo
Appena detta la parola si spegne nella luce.

Che sono allora? Il terribile offrendo
Che fa affammare l'essere quando le offre un seno.
Muoio continuamente nella cosa che io spero.
E in questa morte della morte son destinato a restar.
O, il mio mistero! O, il bruciante nulla che mi straccia
Tanta poverta mi da un divin profilo.



ATHEIST PRAYER

In my eyes and hands lies my entire kingdom,
In my eyes, my mouth, in the cup of my hand.
I see the night, my day is a troubled ghost.
With people I am dumb, I talk to the wind and stars,
But who wants to drink the sky in my hands
When darkened only lees I keep in them.

I close my palm and and I catch nothing,
My eye is large , but my eyelid is rusty.
Only what is passing is a little mine
Just lost when it makes me serene again.
In vain my dry tongue I raise
Just spoken the word fades in the light.

What I am, than? Only the terrible offering
That makes hungry the being when offers a bosom to it.
I am continuously dying in the thing I hope.
In this death of  death I am destined to stay.
Oh, my mystery! Oh, the burning void that tears me to pieces,
So much poorness gives me a divine profile.