Jules Supervielle

ÎN SPAŢIU ŞI ÎN TIMP

Suntem aici amîndoi în faţa mării
în fluxul salin al amintirilor.

De la pălăria ta aeriană şi pînă la tocurile ascuţite
eşti atît de uşoară şi-atît de sensibilă
de parcă atrase de lumina patriei tale păsările
ar urca pe curentul viselor tale;
Ah! ai vrea să arunci poduri de soare între ţări despărţite de oceane şi climate,
şi care se ignoră veşnic.
Serile de la Montevideo nu vor fi încununate
de celestele cîmpuri de trandafiri dn Pirinei,
munţii din Janeiro veşnic în flăcări şi niciodată mistuiţi
nu vor păli sub degetele gingaşe
ale zăpezii franceze,
şi nu vei putea auzi, fără decît în inima ta,
marea ovăzurilor argentiniene,
şi nici nu vei putea face o singură iubire din toate aceste iubiri care-şi împart sufletul tău,
şi-ale căror nenumărate fumuri nu se vor uni niciodată cu vălătucul unui singur fum.
Resemneze-se pleoapele tale iuţi, o deznădăjduită a Spaţiului?
Nu te-ntrista, tu al cărei chin nu urcă precum al meu, pînă la erele ce tremură dincolo de zări,
tu nu ştii ce înseamnă un val care-a murit acum trei mii de ani
şi renaşte în mine ca să piară din nou,
nici ciocîrlia imobilă de multe zeci de ani care devine
acum în mine o ciocîrlie nouă,
cu inima iute, iute,
grăbită să termine odată.
Nu  te-ntrista, tu, care vezi în noapte o prietenă minunîndu-se de surîsul tău
ascuţit de căderea zilei,
în noaptea înarmată cu puzderie de stele şi colcăind de veacuri,
şi care mă sileşte să-i măsor volenţa
răsturnînd capul pe spate
precum morţii, iubito,
precum morţii.

Traducere de Modest Morariu.



NEL TEMPO E NELLO SPAZIO

Siamo qui tutti e due dinanzi al mare
nel flusso salato dei ricordi.

Dal tuo cappello aereo fino ai tacchi affilati
sei cosi leggera e sensibile
come se attratti dalla luce del tuo paesegli uccelli
salissero contro il corrente dei tuoi sogni;
Ah! voresti gettare ponti di sole tra paesi separate da oceani e climati,
e che s'ignorano eternamente.
Le sere di Montevideo non sarano ma coronate
dai celesti campi di rose di Pirinei,
le montagne di Janeiro sempre in fiamme e mai scomparse
non impallidiscono sotto le gentili ditta della neve francese,
e non potrai sentire, se non nel tuo cuore,
la marea delle avene argentine,
e non potrai fare un solo amore da tutti questi amori che divdono la tua anima,
e di cui innumetrevoli fumi mai si unirano  in un solo fumo.
Che si rasegnano le tue rapide palpebre, o disperata dello Spazio?
Non rattristarti, tu di cui pena non sale come il mio fino alle ere che tremano oltre l'orizzonte,
tu non sai cosa vuol dire un'onda che e morta tre milla anni fa
ed rinasce in me per scomparire nuovamente,
ne l'allodola immobile da tanti anni che diventa
adesso in me una nuova allodola,
con il cuore rapido, rapido,
affrettandosi di finire.
Non rattristarti, tu, che vedi nella notte un'amica stupita dal tuo sorriso affilato dal cadere del giorno,,
nella notte armata di migliaa di stelle e brulicando di secoli,
e che mi obliga a misurare la sua violenza
voltando la testa indietro
come i morti, amore,
come i morti.



IN TIME AND SPACE

We are both of us in front of the sea
in the salty flood of the memories.

From your airy hat to the stiletto heels
you are so light and sensitive
as attracted by the light of your country the birds
would rise against the stream of your dreams;
Ah! you want to throw sun bridges between countries separated by oceans  and climates,
and which are forever ignorant each of other.
The evenings of Montevideo will not be crowned
by the celestial fields of roses of Pirinei,
the mountains of Janeiro eternally in flames and never consumed
will not get pale under the gentle fingers of the French snow,
and you will be not able to hear, if not in your heart,
the tide of the Argentine oats,
and you will be not able to make a single love of these loves that divide your soul,
and whose countless smokes will never join in a single roll.
Will resign your quick eyelids, you hopeless of the Space?
Don't be sad , you of whose pan does not rise as mine till the eras that thrill beyond the horizon,
you don't know what means a wave that has dead three thousand years ago
and get birth again inside me in order to perish,
nor the motionless skylark from years which becomes
now with me a new skylark,
with the heart quick, quick,
hurrying to finish.
Don't be sad, you, who see in the night a friend amazed by your smile sharpened by the fall of the day,
in the night armed with millions of stars and swarming with centuries,
and that compel me to measure its violence
turning my head back
like the dead, my love,
like the dead.