UN BĂTRÎN
Într-un ungher în cafeneaua vuitoare
plecat peste masă, stă un bătrîn;
un ziar dinainte, omul singur.
Şi-n decăderea mizerabilei lui senectuţi,
se gîndeşte cît de puţin s-a bucurat de ani
atunci cînd avea şi forţa şi frumuseţea şi verbul.
El ştie c-a-mbătrînit mult; o simte, o vede.
Şi totuşi timpul cînd era tînăr îi pare
cum ar fi ieri. Ce scurt interval, ce scurt interval.
Şi se gîndeşte cît de mult înţelepciun ea îl înşela;
cît se-ncredea în ea - ce nebunie! -
această mincinoasă, care-i spunea: " Pe mîine. Ai tot timpul."
Îşi aminteşte de porniri ce le înfrîna; şi cîte
bucurii jertfea. Orice prilej pierdut
îşi rîde acum de prudenţa lui zmintită.
...Dar de prea mult gîndit şi amintit
pe bătrîn îl cuprinse ameţeala. Şi doarme
plecat peste masa din cafenea.
Traducere de Aurel Rău
UN VECCHIO
In un'angolo nel rumoroso caffe,
piegato sulla tavola, sta un vecchio;
un giornale dinanzi, l'uomo solo.
E nella decadimento della sua misera vecchiaia,
pensa quanto poco ha goduto gli anni
allora quando aveva la forza ed il verbio e la bellezza.
Lui sa che e invecchiato molto; lo sente, lo vede.
Eppure il tempo quando era giovane gli pare
come fosse ieri. Che corto periodo, che corto periodo.
E pensa quanto la saggezza lo ingannava;
quanto aveva fiducia in essa - che pazzia! -
questa bugiarda che gli diceva: " A domani. Hai tutto il tempo."
Si ricorda gli impulsi che imbrigliava; e quante
gioie sacrificava. Ogni occasione persa
ride adesso della sua matta prudenza.
...Ma da troppo pensare e rammentare
il vecchio fu compreso dalla vertigine. E s'addormenta
piegato sulla tavola del caffe.
AN OLD MAN
In a corner in the roaring coffee house
bent on a table, stands an old man;
a paper in front, the man lonely.
And in the decay of his miserable old age,
he thinks how little he had enjoied the years
when he had the power and the verb and the beauty.
He knows that he has grown very old; he feels it, sees it.
Yet the time when he was young seems to him
as it was yesterday. What a short period, what a short period.
And he thinks how much the wisdom has cheated him;
how much he used to believe it - what foolishness ! -
this liar, that used to tell him: " To-morrow. You have all the time."
He remembers the impulses he has bridled; and how many
joys he has sacrified. Every opportunity lost
mocks now at his foolish carefulness.
...But for so much thinking and remembering
the old man was seized by dizziness. And he falls asleep
bent on the table of the coffee house.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.