Sohrab Sepehri

ADRESA

"Unde este casa prietenului meu?"
a întrebat călăreţul în zori şi cerul s-a oprit.
Un trecător a luat ramura luminii de pe buzele lui
împărţind-o în întunecimea nisipurilor.
Arătînd cu degetul către un plop a spus:
"Chiar 'nainte de-a ajunge la copac
e o alee spre-o grădină mai verde decît somnul lui Dumnezeu
şi în ea iubirea-i la fel de albastră ca şi aripile păsării prieteniei.
Mergi către sfîrşitul aleii ce se opreşte în spatele adolescenţei.
Apoi întoarce-te către floarea singurătăţii,
doi paşi mici înaintea florii
stai în faşa fîntînii eternului mit al ţărînii
şi vei simţi o frică transparentă.
În curentul de sinceritate ce străbate aerul vei auzi un scîrţîit:
vei vedea un copil care a urcat într-un pin
să înhaţe pasărea din cuibul luminii.
Întreabă-l
unde este casa prietenului tău."

Traducere Marus Chelaru



L'INDIRIZZO

" Dove e la casa del mio amico?"
domando il cavaliere all'alba e il cielo si e fermato.
Un passante ha preso il ramo della luce dalle sue labbra
spargendola nell'oscurita della sabbia.
Additando un pioppo disse:
"Proprio prima di arrivare all'albero
c'e un vicolo verso un giardino piu verde che il sonno di Dio
e în questo l'amore e tanto azzurro come le ali dell'uccello dell'amicizia.
Vai verso la fine del vicolo che s'arresta dietro l'adolescenza.
Poi torna verso il fiore della solitudine
due passi piccoli dinanzi al fiore
stai di fronto alla fontana dell'eterno mito della polvere
e proverai una paura trasparente.
Nel corrente della sincerita che pervade l'aria sentirai un scricchiolio:
vedrai un bambino che e salito su un pino 
per acchiapare l'uccello della luce.
Domandalo
dove e la casa del tuo amico."



THE ADRESS

"Where is the house of my friend?"
asked the rider at dawn and the sky stopped.
A passer-by  took the branch of the light from his lips
Spreading it in the darkness of the sands.
Pointing to a poplar tree he saied:
" Even before coming at the tree
It is an alley toward a garden greener than the sleep of God
and in it the love is as blue as the wings of the bird of friendship.
Go to the end of the alley that stops behind the teen-age.
Then turn to the flower of the loneliness
two little steps before the flower
stand in front of the fountain of the eternal myth of the dust
and you will feel a transparent fear.
In the current of sincerity that pervades the air you will hear a creak:
you will see a child who has climbed a pine tree
to grab the bird of the light.
Ask him
where is the house of your friend."