Gogo Ivanovski

ACOPERIŞURILE

Stau în picioare pe munte şi privirea mea trece peste acoperişurile oraşului:
o mare de ţigle şi-a pietrificat acolo culorile,
ţiglele roşii, galbene, înnegrite, ascunzînd
docilul oraş cotidian în cătuşele sale.

Dar aici totul e diferit de cotidian,
aici se petrec cu totul altfel de lucruri.

Ciudat: oamenii slăvesc în cîntecele lor nemărginitul,
dar nu fac decît să ridice acoperişuri peste capetele lor.

Traducere de Ştefan Augustin Doinaş



I TETTI

Sto in piedi sulla montagna e il mio sguardo passa sopra i tetti della citta:
un mare di tegole ha calcificato la i suoi colori,
le tegole rosse, gialle, annerite, nascondendo
la docile citta nelle loro manette.

Ma qui tutto e diverso dal quotidiano,
qui accadono tutt'altre cose.

Strano: la gente glorifica nei suoi canti l'immensita,
ma non faccia che alzare tetti sopra la sua testa.




THE ROOFS

I stand up on the mountain and my eyes pass over the roofs of the town:
a sea of tiles have petrified there its colors,
the red, yellow, and blackened tiles, hidding
the docil town in their cuffs.

But here all is different from the daily,
here happen very other things.

Strange: the people glorify in their songs the boundlessness,
but they raise roofs over their heads.