TREI STROFE TRIMISE LUI UNAMUNO
Doamne, sătul sunt de viaţă,
şi uscat grumazul mi-i
de-a striga mereu în ceaţă,
şi oceanul m-asurzi.
Doamne,sătul sunt de viaţă,
şi mă-neacă lumea, vai!
Doamne, cum lăsatu-m-ai
singur, cu marea în faţă!
Ne jucăm,Doamne,de-a ascunsa,
ori e,Doamne,că te chem
cu vocea prin care gem
şi tu însuţi eşti într-însa?
Eu te caut în tot locul
dar de tine-n veci nu dau,
şi te afli-n toate cele,
că în tine toate stau.
Signore, stuffo sono della vita
e secca e la mia gola
per gridar sempre nella nebbia,
e l'oceano mi assordi.
Signore, stuffo sono della vita,
e m'annega il mondo, ahime!
Signore perche mi hai lasciato
solo, col mare davanti!
Facciamo,Signore,a rimpiattino,
oppure,Signore, ti chiamo
colla voce che geme
e tu stesso sei dentro?
Io ti cerco dappertutto
ma non ti trovo mai,
e tu ci sei in tutto
perche tutto c'e in te.
THREE STANZAS TO UNAMUNO
Lord, I am tired of life
and dry is my throat
because of calling in the mist,
and the ocean has deafened me.
Lord, I am tired of life
and the world drowns me!
Lord, why have you let me
alone with the sea before?
We play, Lord, hyde and seek,
or, Lord, do I call you
with the moaning voice
in which you yourself are found?
I search for you everywhere,
but I never find you,
and you are in all the things
because all the things are in you.