Maurice Careme

BUNĂTATE

Trebuie mai mult decît un măr,

Să umple un paner.

Trebuie mai mult decît un pom

Să cînte livada sub cer.

Dar nu trebuie decît un om

Pentru ca un dram de bunătate

Să lucească asemeni unui măr,

Pe care să-l împarţi pe jumătate.

KINDNESS

It needs more than an apple

For filling a basket.

It needs more than a tree

For singing the orchard in heaven.

But it needs only a man

For a touch of kindness

Shining like an apple

Which you can divide in two.

Alain Bosquet

LA NEGATIV

Pentru zei falşi - tocană; o supă pentru îngeri.

Ni-e timpul dat şi timpul din nou ne e luat.

Atît veţi fi: doar banul ce-l schimbă - fără plîngeri -

bătrîne universuri. Un preţ de lepădat.

Aperitiv al lunii, pentru zăpezi - gustare.

Ni se oferă timpul şi timpu-i smuls la fel.

Sold spulberat de vînturi...Nevoie nu mai are

nimeni de saltimbancii dansînd cu prea mult zel.

Bacşiş pentru simunuri, un dar stafiei, poate...

Nu mai există timpul, timpul v-a părăsit.

Voi putredele corpuri le-aţi vrea îmbălsămate,

doar pentru că suspinul părea înveşnicit?

Joc de noroc al celor din naştere - cadavre -

Revine timpul, fără trişori - şi va trăi!

Nu se mai miră noaptea, nici zorii de palavre.

Cu braţele-amputate rămîneţi într-o zi!

AT THE NEGATIVE

For false gods - a stew; a soup for angels.

The time is given to us and then is taken from us.

Only that you will be: the coin that old universes - without crying -

are changing. A price of paying.

An appetizer for the moon, for snows - a snack.

The time is offered to us and then it is torn off.

Sales scattered by the  winds...Nobody needs

the clowns too zealously dancing.

A tip for simoons, maybe a present for a ghost...

The time no more exists, the time has left you.

Do you wish your rotten bodies to be embalmed,

only becouse your sigh seemed unending ?

A chance game of those who by birth are corpses,

The time  comes back, without cheats - and it will live!

The night and dawn no more wonder of chatter.

With your arms cut you will remain one day!

Rafael Alberti

ÎNTOARCEREA DRAGOSTEI PE DUNELE SCĂPĂRĂTOARE

O, întoarce-te, da, revino în dimineţile-acelea,
Scăpărătoare ale colinelor,
Tu, goală, fierbinte-n singurătăţi de nisipuri,
Ca un mare talaz de spumă trîntit
De mîniosul soare, veşnic în zbucium.

O, da, revino, întoarce-te, cum erai atunci, întinsă,
Cu părul tău blond, de înger, desfăcut pe sîn,
Cu dulcile tale pante alunecînd
Spre cele mai unduite penumbre adînci !

O, să fii tînăr, tînăr să fii ! O, nu pleca,
Revino, revino, întoarce-te, vino la mine în seara asta,
Pe-aceste singuratice dune, unde talazuri taie conturul coastelor tale adînci,
Unde marea în zbucium întinde picioarele ei azurii,
Mişcă buze ce cîntă
Şi braţe nocturne care mă-ncing şi mă duc.




THE RETURN OF LOVE ON THE BRIGHT DUNES

Oh, come back, yes, come back in those mornings,
Bright, of the hills,
You, naked, hot in the solitude of the sand,
As a great wave of foam thrown
By the furios sun, forever in struggle.

Oh, yes, come back, come back, as you were then, stretched,
With your blond hair, of an angel, spreaded on the breast,
With your sweet slopes sliping
Toward the most twisted deep shadows !

Oh, to be young, young to be ! Oh, do not leave me,
Come back, come back, come to me tonight,
On the lonely dunes where the waves cut the contour of yor ribs,
Where the sea in turmoil strethes her azure legs,
Moves lips to sing
And nocturnal arms to surround me and carry me away.

Okuma Kotomiki

***

Pe o fereastră
Deschsă şi uitată
Cîteva ore,
O carte-i răsfoită
De vîntul prea zburdalnic.

***

On a window
Opened and forgotten
A few hours,
A book is turned over
By the playful wind...

Jorge Luis Borges

REMUŞCAREA

Am comis cel mai grav dintre păcatele
Pe care le poate comite un om. N-am fost
Fericit. Fie ca gheţarii uitării
Să mă tîrîie şi să mă piardă, necruţători.
Părinţii m-au zămislit pentru jocul
Riscant şi frumos al vieţii,
Pentru pămînt,apă, aer, foc.
I-am înşelat. N-am fost fericit. Împlinită nu le-a fost
Speranţa cea tinerească. Mi-am dăruit mintea
Îndărătniciei simetrice
A artei, care ţese fleacuri.
Ei mi-au lăsat moştenire curajul. N-am fost curajos.
Nu mă părăseşte. Stă întotdeauna lîngă mine
Această umbră de-a fi fost nefericit.





THE REMORSE

I have commited the most grievous of the sins
That a man can commit. I was not
Happy. May the glaciers of oblivion
Drag me and lose me, merciless.
My parents have conceived me for the risky
And beautiful play of the life.
For earth,for water, for air, for fire.
I have cheated them. I was not happy. Their youthful hope
Was not fulfiled. I have offered my mind
To the symmetrical stubborness
Of  the art, that weaves trifles.
They have left me in inheritance  the courage. I was not courageous.
It does not live me. Always is staying by me
This shadow of having been unhappy.

Karin Boye

                                
DOARE, DA...

Doare, da, cînd se deschid bobocii.
Altfel, primăvara cum s-ar teme ?
Altfel, dorul s-ar înfiora
cînd răsare şi pe ger, devreme ?
Iarna ocrotit a fost bobocul.
Ce putere vrea să-l spargă, oare ?
Doare, da, cînd floarea se deschide,
şi-apărîndu-se, de-asemeni doare.

Doare, da, cînd de pe crengi cad picuri,
tremurînd ca lacrimile, cu teamă,
şi de ram se-agaţă şi se umflă,
şi-altă forţă spre pămînt îi cheamă.
Grea-ndoiala, greu necunoscutul
cînd te-atrage-adîncul către sine,
greu să-aştepţi tremurător pe-o creangă ;
să rămîi e greu ; să cazi, e bine ?

Şi cînd nu mai poţi răbda, deodată
ţi se sparg toţi mugurii în soare.
Fără teamă se desprind din ramuri
stropii într-o ploaie sclipitoare.
Uită ei sfiala şi-ndoiala,
teama de o alta, nouă fire ;
singuri şi încrezători în sine
înveşmîntă ţărna-n devenire.





YES, IT HURTS...

Yes, it hurts when the buds open.
Otherwise, would they be afraid of spring ?
Otherwise, would the longing startle
when it rises early,in the cold ?
In winter the buds were protected.
What power want to split them now ?
It hurts, yes, when the flower opens
and when it defend itself, it hurts too.

It hurts, yes, when from the twigs drops are falling,
trembling like tears, with fear,
and hang on the branch and grow,
and other force to the earth calls them ;
hard is the doubt, hard the unknown,
when the depth drow you to it ;
hard is to wait eager on a branch ,
to stay is hard ; to fall, is right ?

When you can't bear anymore, suddenly
all the buds are breaking in the sun.
Without any fear tear from the branches
the drops as a brilliant rain.
They forget the shyness and the doubt,
the fear of another nature ;
alone and self-confident
they dress the earth in spring.

Adam Puslojic

PORŢELANUL CHINEZESC

Eu sunt un fel
de fel de pămînt
care creşte numai
în miezul pămîntului.

Sunt scos la lumină
pînă cînd strălucesc
întru bucuria lor
nevădită

Şi-atunci ei mă ard
pe limba flăcării -
pînă cînd mă înşurubez
în formele magice.

Iar cînd de mine
ei sunt mulţumiţi,
femeile mă răcoresc cu evantaiul,
copiii cu a lor respirare.

Şi-atunci, înţelepţii, pe mine
mesajele lor către vii,
mesajele lor către morţi, le gravează :
fluturi, dragoni...

Apoi, mă alungă din nou
în străfundul pămîntului
după lucoarea
ce o pierdusem.




THE CHINESE PORCELAIN

I am a kind
of a kind of earth
that grows only
in the core of the earth.

I am taken out at light
until I shine
for their hidden
joy

and then they burn me
on the edge of the flame -
till I screw up
in the magic forms.

And when of me
they are satisfied,
women cool me with their fans,
children with their breath.

And then, the wise men, on me
their messages to the living,
their messages to the dead, engrave :
butterflies, dragons...

Then again, they chase me
in the depth of the earth
to regain the light
that I have lost.

Ishikawa Takuboku

AM SCRIS PE NISIP...

Am scris pe nisip
Mai mult de o sută de ori
Cuvîntul " mare ".
Mă-ntorc acum acasă
Scăpat de gîndul morţii.



I HAVE WRITTEN ON THE SAND

I have written on the sand
More than a hundred times
The word " sea ".
Now I come back home
Free of the thought of death.

Rainer Maria Rilke

DE S-AR LĂSA CÎNDVA TĂCERE MARE

De s-ar lăsa cîndva tăcere mare.
Şi dacă tot ce-i vag şi întîmplare
şi rîs vecin ar fi să înceteze,
şi dacă simţurile-n vuiet, treze,
nu m-ar opri din veghea mea prea tare -

atunci cu gîndul meu aş fi în stare,
pînă la margini, tot, să te gîndesc,
şi să te am ( cît zîmbetu-n durată ),
şi iarăşi vieţii să te dăruiesc,
ca pe-o răsplată.




IF ONCE WOULD FALL GREAT SILENCE

If once would fall great silence
And if all that is vague and random
and the neighbour laughing would have to stop,
and if my senses roaring, awake,
would not stop me from my watching,

then with my thought I should be able
up to the edge, to think you
and have you (as long as a smile is lasting )
and give you to the life again,
as a reword.

Ingemar Leckius

LUMINĂ DIN LUMINĂ

Priveşte-i faţa. Priveşte cum totul se schimbă.
Ea există-n azurul cerului şi-n nămolul de la Dachau,
licăreşte în roata istoriei.
Ploile se scurg pe obraji. În verdeaţă.
Ea rămîne şi după ce totul s-a dus.
O poartă săracii şi muţii, leproşii.
E-n muntele îndepărtat. În proaspăta iarbă.
O privire vie răzbate prin ţepene măşti.
E şi-n pustie. E-n zarva oraşelor.
În grupul de oameni înspăimîntaţi risipindu-se brusc în toate părţile.
Se află-n furtună şi-n izvorul cristalin,
prin pomii înfloriţi care spumegă de-atîta lumină.
Nu pot să mai întorc adevărului spatele.
E în zăbrelele clipei şi-n constelaţia veciei.
Pe zidurile negrilor. Pe aspra năframă a Veronicăi.
O văd torturată, înjosită, distrusă.
O umbră pe nisip. Chiar şi eu calc pe ea.
Ea se află între penele păsării. În lanterna copilului.
Ea nu îmbătrîneşte. O, duritate. O, blîndeţe.

Faţa în beznă, flacără în beznă.
Exist înaintea acestei priviri.




LIGHT OF THE LIGHT

Look at his face. Look as everything is changing.
It is in the blue of the sky and in the mud of Dachau,
flashes through the wheel of history.
Rains flow on the cheeks. In the green.
It remains after everything is gone.
It is worn by the poor, the dumb, the lepers.
It is in the distant mountain. In the fresh grass.
A vivid look pervades through the rigid masks.
It is in the desert. In the uproar of the cities.
In the group of people frightened suddenly scattered in all directions.
It is in the storm and in the crystalline spring,
among the blossoming trees foaming in the light.
I cannot turn the back to the truth anymore.
It is in the lattice of the moment and in the constellation of eternity.
On the nigros' walls. On Veronica's rough handkerchief.
I see it tortured, humiliated, destroyed.
It lies among the feathers of the birds. In the flashlight of a child.
It is not aging. Oh, hardness. Oh, goodness.

A face in the dark, a flame in the dark.
I exist in front of this look.

Matsuo Basho

***

Resemnat în adînc
să mă dau pradă vremii -
vîntul suflă prin mine.



***

Resigned in my depth
I surrender to the time -
the wind is blowing inside me.

Rabindranath Tagore

IUBITO, ZI ŞI NOAPTE, INIMA MEA TÎNJEŞTE...

Iubito, zi şi noapte, inima mea tînjeşte după un ceas cu tine, care să fie ca moartea atotmistuitor.
Spulberă-mă ca furtuna ; ia tot ce am ; pătrunde-n somnul meu şi fură-mi visele. Răpeşte-mă lumii mele.
În această pustiire, în ultima dezgolire a sufletului, să ne unim în frumuseţe.
Ah, zadarnic dor ! Cine altul în afară de tine, Doamne, mi-ar putea împlini acest dor ?



MY LOVE, DAY AND NIGHT, MY HEART IS LONGING FOR...

My love, day and night, my heart is longing for an hour with you, that would be consuming as the death itself.
Sweep me as the storm ; take everything I have ; penetrate my sleep and steal my dreams. Take me away from my world.
In this harassment, in the last denudation of the soul, let us unite in beauty.
Oh, vain yearning ! Who other than you, Lord, could fulfill my longing ?

Rumi

IUBIREA TA ESTE SURSA TUTUROR IUBIRILOR

Iubirea Ta este sursa tuturor iubirilor care există.
Îmi arde sufletul zi şi noapte.
Nu căuta cenuşa,
nu o vei găsi,
este toată în mine,
minciuni peste minciuni,
toate în mine.
Nici un ocean de putere
nu va spăla această cenuşă.
Aşteaptă pînă voi muri
şi dacă mă vor deschide,
vei găsi o mie de ochi
privindu-Te în faţă.

YOUR LOVE IS THE SOURCE OF EVERY LOVE

Your love is the source of every love that exists.
It burns my soul day and night.
Do not look for the ash,
You will not find it,
it is all in me,
lies over lies,
all in me.
No ocean of power
will wash this ash.
Wait till I die
and if they open me,
You will find a thousand eyes
looking You in the face.

Pablo Neruda

POT SĂ SCRIU VERSURILE CELE MAI TRISTE ACUM

Pot să scriu versurile cele mai triste acum.

Să scriu, de pildă:" Noaptea-i înstelată

Şi tremură sub gheaţă, în depărtare, aştrii,

Vîntul serii se roteşte prin ceruri şi cîntă."

Pot să scriu versurile cele mai triste în noaptea asta.

Da, am iubit-o şi, uneori, şi ea m-a iubit.

În nopţi precum aceasta, am avut-o în braţele mele

Şi sub cerul fără margini, am avut-o în braţele mele

Şi, sub cerul fără margini, am sărutat-o de atîtea ori.

Ea m-a iubit şi, uneori, şi eu am iubito;

Cum să nu fi iubit nemişcarea marilor săi ochi,

S-ascult imensa noapte, mai imensă, mai imensă fără ea.

Şi versul cade-n suflet ca roua peste iarbă.

Ce importanţă are că dragostea mea no mai poate păstra?

Noaptea e plină de stele şi eu sunt fără ea.

Aceastai tot. În depărtare cineva cîntă. În depărtare.

Cu această pierdere sufletul meu nu se poate împăca.

Ca şi cînd ar dori s-o apropie, ochii mei o caută.

Inima mea o caută, şi ea niu e cu mine.

Această noapte leagănă aceiaşi arbori,

Numai noi, cei de atunci, nu mai suntem aceiaşi.

N-o mai iubesc, e adevărat,

Dar cît am iubit-o!...

I CAN WRITE THE SADEST LINES NOW

I can write the sadest lines now.

I can write, for example: " The night is full of stars

And the stars are trembling under the ice, in the distance,

The wind of the night is rolling in the sky and sing."

I can write the sadest lines this night.

Yes, I have loved her, and, sometimes, she loved me too.

In the nights like this, I had her in my arms

And, under the boundless sky, I have kissed her so many times.

She  loved me, and sometimes, I  loved her too;

How not loving the motionlessness of her large eyes,

Not listening to the vast night, so vast without her.

And the line is falling in my soul  as the dew on the grass.

What matter if my love can not keep her anymore?

The night is full of stars and I am without her.

That is all. Far away someone is singing.  Far away.

My soul can not agree with this loss.

As they would to bring her closer, my eyes looks for her.

My heart looks for her, and she is not with me.

This night swings the same trees,

Only us, those of once, are not the same anymore.

I do not love her any longer, it is true,

But how much I have loved her!...

Jaroslaw Iwaszkiewicz

***

M-am trezit în noapte

şi nu ştiam unde sunt

prin camera înaltă de hotel

zburau ţipînd

gîşte sălbatice

spre nord spre

nord.

***

I woke in the night

and I did not know where I am

through the high hotel room

were flying screaming

wild geese

to the north to

the north.

Jaques Prevert

ACEASTĂ DRAGOSTE

Această dragoste

atît de violentă

atît de firavă

atît de tandră

atît de disperată

această dragoste

frumoasă ca ziua

şi urîtă ca vremea

cînd vremea e urîtă

această dragoste atît de adevărată

atît de frumoasă

atît de fericită

scăldată-n bucurie

şi-atît de derizorie

tremurînd de spaimă ca un copil în beznă

şi totuşi sigură de ea

ca omul calm în miez de noapte

această dragoste ce sperie pe atîţia

şi-i face să vorbească

şi-i face să blesteme

această dragoste păzită

pentru că noi o păzim

această dragoste

hăituită, rănită, 

călcată-n picioare, istovită,

negată, uitată,

această dragoste-ntreagă

atît de vie încă

şi însorită

este dragostea ta

este dragostea mea

a celui care-a fost

acest lucru pururea

altul

şi mereu neschimbat

la fel de-adevărată ca o plantă

şi ca o pasăre vibrînd

caldă şi vie ca vara

noi amîndoi putem

să mergem şi să ne întoarcem

putem să uităm

pe urmă s-adormim

să ne trezim, să suferim,

să îmbătrînim

să dormim din nou

sau să visăm la moarte

să ne trezim surîs şi rîs

săntinerim

dragostea noastră rămîne

îndărătnică asemenea unui catîr

vie ca dorinţa

şi crudă ca memoria

stupidă ca regretul

şi tandră precum amintirea

rece ca marmura

frumoasă cAa ziua

fragilă ca un prunc

surîzînd ne priveşte

şi ne vorbeşte fără cuvînt

şi o ascult tremurînd

şi strig

şi strig pentru tine

şi strig pentru mine

rugîndumă de ea

pentru tine pentru mine pentru

toţi cei ce se iubesc

şi care s-au iubit

da îi spun dragostei

pentru tine pentru mine şi pentru toţi

ceilalţi

pe care nu-i cunosc

rămîi acolo

nu te clinti

nu pleca

noi care suntem iubiţi

noi team uitat

dar tu nu te uita

noi nu te-avem decît pe tine pe pămînt

nu ne lăsa să îngheţăm

mereu mai departe mereu

oriunde-ai fi

dă-ne iar un semn de viaţă

mult mai tîrziu din marginea pădurii

din pădurea memoriei

ţîşneşte deodată

întinde-ne mîna

salvează-ne.

THIS LOVE

This love

so violent

so feeble

so tender

so hopeless

this love

nice like the day

and ugly like weather

when it is ugly

this love so true

so beautiful

so happy

bathing in joy

and so ridiculous

shaking with fear like a child in the darkness

and yet sure of itself

like a calm man in the middle of the night

this love that frightens so many people

and make them talk

and make them curse

this love guarded

because we guard it

this love

hunted, hurted, stepped on

exhausted

denied, forgotten,

this love entire

still so living

and sunny

it is your love

it is my love

of that who was

this thing always 

new

and always unchanged

as true as a plant

and a vibrating bird

warm and living like summer

we boath can

to go and come back

to forget

then to get asleep

to wake up, to suffer,

to get old

to get asleep again

or to dream to the death

to wake up smiling and laughing

to get young

our love remains

stubborn like a mule

vivid like desire

and cruel like memory

stupid like regret

and tender like remembrance

cold like marble

beautiful like the day

frail like a baby

smiling it looks to us

and talks to us without a word

and I listen to it trembling

and I call

and I call for you

and I call for me

asking her

for me for you for

all those who love each other

and who loved each other

yes I say to love

for you for me for all

the others

who I do not know

stay there

do not stir

do not go away

we who are loved

we have forgotten you,

but you do not forget us

we have only you on earth

do not let us to freeze

more and more far

anywhere you are

give us a sign again

from the wood

from the wood of memory

jump suddenly

hold us your hand

save us.

Iasmos Rapla

FINIŞ

Acum că ai ajuns

La sfîrşit

Te-ntrebi

Ce mai fac?

Să ştii că

Am devenit

Cenuşă

Aşa cum se cuvine

Oricărui lucru 

Care arde...

Numai cenuşa poate să spună

Ce e focul cu adevărat.

Pasărea Phoenix e doar o legendă.

FINISH

Now when you have arrived

To the finish

Ask yourself

What can I do anymore?

You may know

I became

Ashes

As it is proper

To any thing 

That burns...

Only the ash can say

What is the fire indeed.

Bird Phoenix is only a legend.

Hose Maria Peman

FRAGMENT DE SONATĂ FĂRĂ NUME

Îţi voi săruta mîinile

Cum sărută vîntul trandafirii serii.

Îţi voi săruta gura

Cum sărută vîlvătaia focului lemnul.

Îşi voi săruta ochii

Cum sărută soarele geamul, în zori.

Îţi voi săruta fruntea

Cum îndoiala sărută gîndul...

FRAGMENT OF A NAMELESS SONATA

I shall kiss your hands

As the wind kisses the evening roses.

I shall kiss your mouth

As the blaze of the fire kisses the wood. 

I shall kiss your eyes

As the sun kisses the window, at dawn.

I shall kiss your brow

As the doubt kisses the thought...