Jaques Prevert

ACEASTĂ DRAGOSTE

Această dragoste

atît de violentă

atît de firavă

atît de tandră

atît de disperată

această dragoste

frumoasă ca ziua

şi urîtă ca vremea

cînd vremea e urîtă

această dragoste atît de adevărată

atît de frumoasă

atît de fericită

scăldată-n bucurie

şi-atît de derizorie

tremurînd de spaimă ca un copil în beznă

şi totuşi sigură de ea

ca omul calm în miez de noapte

această dragoste ce sperie pe atîţia

şi-i face să vorbească

şi-i face să blesteme

această dragoste păzită

pentru că noi o păzim

această dragoste

hăituită, rănită, 

călcată-n picioare, istovită,

negată, uitată,

această dragoste-ntreagă

atît de vie încă

şi însorită

este dragostea ta

este dragostea mea

a celui care-a fost

acest lucru pururea

altul

şi mereu neschimbat

la fel de-adevărată ca o plantă

şi ca o pasăre vibrînd

caldă şi vie ca vara

noi amîndoi putem

să mergem şi să ne întoarcem

putem să uităm

pe urmă s-adormim

să ne trezim, să suferim,

să îmbătrînim

să dormim din nou

sau să visăm la moarte

să ne trezim surîs şi rîs

săntinerim

dragostea noastră rămîne

îndărătnică asemenea unui catîr

vie ca dorinţa

şi crudă ca memoria

stupidă ca regretul

şi tandră precum amintirea

rece ca marmura

frumoasă cAa ziua

fragilă ca un prunc

surîzînd ne priveşte

şi ne vorbeşte fără cuvînt

şi o ascult tremurînd

şi strig

şi strig pentru tine

şi strig pentru mine

rugîndumă de ea

pentru tine pentru mine pentru

toţi cei ce se iubesc

şi care s-au iubit

da îi spun dragostei

pentru tine pentru mine şi pentru toţi

ceilalţi

pe care nu-i cunosc

rămîi acolo

nu te clinti

nu pleca

noi care suntem iubiţi

noi team uitat

dar tu nu te uita

noi nu te-avem decît pe tine pe pămînt

nu ne lăsa să îngheţăm

mereu mai departe mereu

oriunde-ai fi

dă-ne iar un semn de viaţă

mult mai tîrziu din marginea pădurii

din pădurea memoriei

ţîşneşte deodată

întinde-ne mîna

salvează-ne.

THIS LOVE

This love

so violent

so feeble

so tender

so hopeless

this love

nice like the day

and ugly like weather

when it is ugly

this love so true

so beautiful

so happy

bathing in joy

and so ridiculous

shaking with fear like a child in the darkness

and yet sure of itself

like a calm man in the middle of the night

this love that frightens so many people

and make them talk

and make them curse

this love guarded

because we guard it

this love

hunted, hurted, stepped on

exhausted

denied, forgotten,

this love entire

still so living

and sunny

it is your love

it is my love

of that who was

this thing always 

new

and always unchanged

as true as a plant

and a vibrating bird

warm and living like summer

we boath can

to go and come back

to forget

then to get asleep

to wake up, to suffer,

to get old

to get asleep again

or to dream to the death

to wake up smiling and laughing

to get young

our love remains

stubborn like a mule

vivid like desire

and cruel like memory

stupid like regret

and tender like remembrance

cold like marble

beautiful like the day

frail like a baby

smiling it looks to us

and talks to us without a word

and I listen to it trembling

and I call

and I call for you

and I call for me

asking her

for me for you for

all those who love each other

and who loved each other

yes I say to love

for you for me for all

the others

who I do not know

stay there

do not stir

do not go away

we who are loved

we have forgotten you,

but you do not forget us

we have only you on earth

do not let us to freeze

more and more far

anywhere you are

give us a sign again

from the wood

from the wood of memory

jump suddenly

hold us your hand

save us.