Justinas Marcinkevicius

                                 


TIMPUL PIERDUT

Timpul pierdut, chipurile
păstrate numai în fotografii -
albiile rîurilor ( vîntul
curge prin ele în voie, ca apa,
uneori se pare
că arborii se oglindesc în rafalele lui,
asemenea chipurilor noastre
din vechea fotografie îngălbenită ) ah,

timpul pierdut
şi oglindirea noastră în tine,
ah, nouri schimbători, năvalnici nouri,
irevocabil de calmi
plutind la orizont !
Făgăduită, înceţoşată,
pădure a veşniciei,
în care rătăcesc sufletele noastre,
nerecunoscîndu-se unul pe altul,
în căutarea rugului uitării,
la care s-ar putea încălzi.
Necunoscute, palide umbre ( le-a rupt
de noi trecerea timpului,
părăsindu-ne, o, părăsindu-ne,
precum rîul vechea lui albie) -
unde soarele răsare ca o urnă
plină cu timpul pierdut, cu noi,
caldă încă a trecerii timpului
cenuşă.





THE TIME LOST

The time lost, the faces
preserved only in the photos -
the river beds ( the wind
flowing through them freely, like water,
sometimes it seems
that the trees reflect in its gusts,
alike our faces
from the old yellowed photography ) oh,

the time lost
and our reflection in you,
oh, unsteady clouds, overwhelming clouds,
irrevocably calm,
floating on the horizon !
Promised, misty,
forest of eternity,
where our souls are wondering,
without recognizing one another,
looking for the stake of oblivion
for getting worm.
Unknown, pale shadows ( the passing of time
broke them from us,
leaving us, o, leaving us,
as the river its old bed ) -
where the sun rises like an urn
filled with the time lost, with us,
still worm of the passing of the time
ashes.