joi, 19 aprilie 2012

Rainer Maria Rilke

                                  

O, TU, IUBITĂ

O, tu, iubită
dinainte pierdută, niciodată-ntîlnită,
eu nu mai ştiu care cîntec ţi-i drag.
Nu mai încerc, cînd viitorul vine,
să te găsesc. Toate marile
imagini din mine, priveliştea văzută-n zare,
tîrguri şi turnuri şi poduri şi
nebănuite cotituri de drumuri

şi vlaga acelor tărîmuri
cutreierate pe vremuri de zei :
toate în mine se-nalţă
spre slava ta, tu pierdută mereu.

O, tu eşti grădina
pe care am privit-o cu atîta
nădejde. O fereastră s-a deschis
în casa de ţară : şi tu, gînditoare,
aproape c-ai intrat după mine. Am găsit
uliţa pe care tocmai trecuseşi...Cine ştie
dacă n-a răsunat cîntecu-aceleiaşi păsări
prin fiecare dintre noi, aseară ?




O,YOU, BELOVED

O, you, beloved
from the beginning lost, never met,
I no more know what song you like.
I no more try, when the future comes,
to find you. All the great
images inside me, the distant sights,
towns and towers and bridges and
unexpected turns of the roads
and the vigor of those realms
once wandered by the gods ;
all rise inside me
to your glory, you, for ever lost.
O, you are the garden
I watched with such
hope. A window opened
in the country house : and you, thoughtful,
nearly came after me. I found
the street on which you has just passed...Who knows
if didn't sound the sing of the same bird
within each of us, last night ?

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.

Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...