Rafael Alberti

TESTAMENTUL ROZEI

Pierdută roză - mi se spune, da.
Ieri te-ai născut şi mîine vei muri.
E mîine azi, ieri mă năşteam abia.
În scurtă vreme pieri.
E mîine azi, a şi venit un mîine,
tu, ieri născuto, ieri...
În galben m-am ivit, de primăvară.
Mi-ar fi putut obrazul fi roşu, alb, carmin,
dar sunt...ba nu, pot spune doar eram...
O, amintiri.
- Tin, tin !
- Ei, ce-i ?
- E soarele.
- Ce vrea ?
- Să intre.
- Poftească dupa cum e voia sa.
În trup patrunde soarele deodată
şi mă deschid. Ce oră de amor !
Fu răsăritul meu trezire-n zori
la nunta binecuvîntată.
Nu galbenă eram, o roză aurită,
femeie, trup rotund al unei flori -
şi-ndrăgostită.
- Tin, tin !
- Ei, cine e ?
- Un colibri.
- Ce-mi cere ? Şi ce vrea ?
- Doar un sărut.
- Să-nceapă după cum e voia sa.
Ce dulce miere,
nectarul meu de roză-abia trezită,
de soare-ndrăgostită şi nuntită !
Şi ce lumină - jar fără cenuşi !
Îmi arde pielea - aur nemişcat.
- Tin, tin.
- Ei, cine-i ?
- Vîntul jucăuş.
- Şi ce doreşte ? Spună voia sa !
- Un dans.
- Roză şi vînt. Noi vom dansa.

Sunt pasăre.
Petalele mi-s aripi.
Şi zbor.

Sunt mare.
Caliciul e o luntre.
Plutesc !

Sunt vis.
Şi tu îmi iei miresmele.
Adorm.

Şi iată noaptea. Vreau să fiu o stea !
O stea, în naltul cerului deschisă,
ca roza, da, ca mine scînteia,
tot galbenă, de aur pur...
- Tin, tin !
- Ei, cine-i ?
- Tremurătoare,-o stea.
- Ce vrea ?
- Să plîngă-n tine acum, într-un fior.
- Să intre, după cum e voia sa.
Stelara roză, - plînse, plînse greu.
Şi plînsul ei se împleti cu-al meu,
şi soarele suind mă mistui.
Ieri te-ai nascut şi mîine vei muri.
Ieri mă năşteam abia. Şi mîine-i azi.
O zi trăieşti, frumoasa mea născută ?
Acesta-i testamentul ce vi-l las -
Las
inima întreagă soarelui.
Las
mierea colibriului.
Las
vîntului aromă şi fior.
Las
lacrimile stelei.Totuşi zic :
Ce las în urma mea ? Nimic.
Dar nu mă plîngeţi, o, nu plîngeţi roza
ce s-a născut în zori şi moare-n zori.
Adio, dar...Mă poartă-acum văzduhul.
Ieri mă născui. Şi azi iubesc. E soare.
Şi vine colibriul. Mă înconjoară briza.
Alunecă o stea scînteietoare.
Şi ce urmează-n lume ? O altă roză
se va trezi când soarele răsare.


THE WILL OF THE ROSE

Lost rose - they call me, yes.
Yesterday you was born and tomorrow you will die.
Tomorrow is today, yesterday I was hardly born.
Shortly you'll die.
Tomorrow is today, a tommorow has just came,
you, yesterday born, yesterday...
In yellow I has rised, of spring.
My cheek would have been white or red,
but I am... oh no, I can say only I was...
Oh, memories...
- Tin, tin !
- Who's there ?
- It's the sun.
- What does he want ?
- To come in.
- Welcome, as he wishes.
In my body suddenly penetrates the sun
and I open myself. What a hour of love !
It was my awakening at dawn
at the bless wedding.
I wasn't yellow, a golden rose,
a woman, a round body of a flower -
and in love.
Tin, tin !
- Who's again ?
- A colibri.
- What does he want ?
- Only a kiss.
- Let him begin.
What a sweet honey,
my nectar of a just awaken rose,
lover of the sun and wed by him !
What a light - fire without ashes !
My skin is burning - still gold.
- Tin, tin !
-Oh, who is it ?
- The playful wind.
- What das he wish ? Let tell his will.
- A dance.
- The rose and the wind will dance.

I am a bird.
My petals are wings.
And I can fly !

I am a sea.
My calyx is a boat.
I am floating !

I am a dream.
And you take from me my scents.
I fall asleep !

And here it is the night. I want to be a star !
A star, opened in the sky,
Like a rose, like me, she was sparkling,
yellow too, of pure gold...
- Tin, tin.
- Who is it ?
- A trembling star.
- What does she want ?
- To weep inside you now, in a thrill.
- Come in.
The stary rose has hardly wept.
And her weeping blended with mine,
and the raising sun has burnt me.
Yesterday you was born and tomorrow you will die.


Yesterday I hardly was born. And tomorrow is today.
Do you live only a day, my beauty ?
This is the will I let to you -
I let
my entire heart to the sun.
I let
my honey to the colibri.
I let
to the wind, my scent and my thrill.
I let
my tears to the star. Anyway I say :
What do I let behind ? Nothing.
But don't weep on me, don't weep on the rose
which was born at dawn and dies at dawn.
Farewell, so... The air is carring me now.
Yesterday I was born. Today I am in love. The sun is shining.
And the colibri comes. The breth sourrounds me.
A bright star is sliping.
And what is following in the world ? Another rose
will flower when the sun will come.