Rabindranath Tagore

                                     

ÎN PRAGUL ZILEI ARUNCAI NĂVODU-N MARE

În pragul zilei aruncai năvodu-n mare.

Am smuls întunecatului abis comori ciudate ; unele sclipeau ca un surîs, altele erau îmbujorate asemeni cu obrajii tinerei mirese.

Cînd, încărcat cu preţioasa mea povară,m-am întors acasă, iubita îmi sta în grădină şi-alene smulgea petalele unei flori.

Cumpănind o clipă, îi aşternui la picioare tot ce smulsesem mării şi apoi rămăsei tăcut.

Aruncînd o privire spre ele, ea spuse :

" Ce sunt aceste lucruri ciudate ? La ce pot sluji ? "

De ruşine plecai fruntea, gîndind :

" Nu m-am străduit să le dobîndesc, nu le-am cumpărat din tîrg ; nu sunt, deci, daruri potrivite pentru dînsa ! "

Apoi, am azvîrlit toată noaptea, una după alta, comorile-n drum.

Dimineaţa trecură drumeţi ; le adunară şi le duseră în ţări îndepărtate.

AT DAWN I THREW THE TRAWL IN THE SEA

At dawn I threw the trawl in the sea.

I pulled out from the dark abyss strange treasures ; some were glittering like a smile, others were flushed like the cheecks of an young bride.

When, loaded with my precious burden, I returned home, my love was sitting in the garden and slowly tore the petals of a flower.

Thinking for a moment, I spread at her feet all that I had torn from the sea and then I remained silent.

Having a glance to them, she said :

" What are these strange things ? What can they serve for ? "

Ashamed, I lowered my head, thinking :

" I haven't striven to acquire them, I haven't bought them in town, they aren't therefore suitable gifts for her ! "

Then, I threw all the night, one after another, the treasures on the road.

In the morning some travellers passed and gathered them and carried them in far cantries.