Rabindranath Tagore

DEŞI ÎNSERAREA SE APROPIE...

Deşi înserarea se apropie cu paşi moi şi-a făcut semn ca toate cîntecele să contenească;
Deşi ai rămas singură şi eşti obosită;
Deşi neliniştea colcăie în întuneric şi învăluită e faţa cerului;
Totuşi, o, pasăre, pasărea mea, auzi-mă, nu-ţi strînge aripile!

Nu este lucirea întunecată a frunzelor pădurii, ci marea care se învolbură asemeni unui şarpe negru, de beznă.
Nu e dansul iasomiei în floare, ci spuma foşnind fosforescent.
O, unde-i ţărmul verde, însorit, unde ţi-e cuibul?
Pasăre, o, pasăre a mea, auzi-mă, nu-ţi strînge aripile!

Noaptea însingurată stăruie pe calea ta, zorii dorm dincolo de colinele întunecate.
Cu răsufletul la gură stelele numără orele, paloarea lunii străbate noaptea adîncă.
Pasăre, o, pasărea mea, auzi-mă, nu-ţi strînge aripile!

Nici teamă nu-i, nici deznădejde pentru tine.
Nu e nici cuvînt, nici şoaptă, nici strigăt.
Nu e sălaş, nici loc de odihnă.
Doar aripile tale şi cerul fără de cărare.
Pasăre, o, pasărea mea, auzi-mă, nu-ţi strînge aripile!

Traducere de Iv. Martinovici




ANCHE SE LA SERA S'AVVICINA...

Anche se la sera s'avvicina con sofici passi e acceno che tutti i canti finiscano;
Anche se sei rimasta sola e sei stanca;
Anche se l'ansia brulica nel buio e velata e la faccia del cielo;
Tuttavia, o, uccello, mio uccello,ascoltami, non stringere le tue ali!

Non c'e il brillar scuro delle foglie del bosco, ma il mare che si vortica come un serpente nero, di buio.
Non c'e la danza del gelsomino in fiore, ma la schiuma frusciando fosforescente.
O, dov'e la sponda verde, soleggiato, dov'e il tuo nido?
Uccello, o, uccello mio, ascoltami, non stringere le tue ali!

La notte solitaria indugia sulla tua strada, l'alba dorme oltre le scure colline.
Fiatto alla gola, le stelle contano le ore, il palore della luna pervade la profonda notte.
Uccello, o, uccello mio, ascoltami, non stringere le tue ali!

Ne paura c'e, ne disperazione per te.
Non c'e parola, ne bisbiglio, ne grido.
Non c'e riparo, ne riposo.
Soltanto le tue ali e il cielo senza sentieri.
Uccello, o, uccello mio, ascoltami, non stringere le tue ali!





ALTOUGH THE EVENING IS COMING...

Altough the evening is coming and makes sign tahat all the songs finish ;
Although you are lonely and tired ;
Although the anxiety is swarming in the darkness and the face of the sky is veiled ;
However, o, bird, my bird, listen to me, don't fold your wings !

It isn't the dark glow of the forest leaves, but the sea that is swirling like a black snake, of darkness.
It isn't the dance of the jasmine in flower, but the rustling of the phosphorescent foam.
Oh, where is the green sunny shore, where is your nest ?
Bird, o, my bird, listen to me, don't fold your wings !

The lonely night persist on your way, the dawn is sleeping beyond the dark hills.
The stars are counting the hours, the palor of the moon crosses the deep night.
Bird, o, my bird, listen to me, don't fold your wings !

There is no fear , no despair for you.
There is no word, no whisper, no cry.
There is no shelter, no resting place.
Only your wings and the sky without a path.
Bird, o, my bird, listen to me, don't fold your wings !