Iannis Ritsos

             

SPINI

Un peisaj plin de vînt şi de spini ;
spini uscaţi, tari, spini de culoarea castanei, spini galbeni,
marea singurătate, pămînt secetos ;
spini înfipţi în vînt. O tînără femeie
trecea în după-amiază. Doi spini drepţi, atotputernici, pe pieptul ei ;
ea ţintuia vîntul, vîntul urla.
Doi spini roşii. Vîntul se-nverşuna împotriva ei.
Amurgul se umplu de răni roşii,
pămîntul se umezi. Lumea -
o fericire roşie sclipi pînă-n zori.

THORNS

A landscape full of wind and thorns ;
dry thorns, hard, chestnut-coloured thorns, yellow thorns,
the great loneliness, arid land ;
thorns stuck in the wind. A young woman
passed in the afternoon. Two straight thorns, omnipotent, on her breast ;
she aimed at the wind, the wind was hawling.
Two red thorns. The wind was warming up against her.
The dusk was filled with red wounds,
the earth was moist. The world -
a red bliss was flashing until dawn.

Anonim

               

VISURI ALE MELE...

Visuri ale mele,
Nu mă duceţi prea aproape
De omul ce mi-e drag -
De-ndată ce mă voi trezi,
Ce singură mă voi simţi !


DREAMS OF MINE...

Dreams of mine,
Don't carry me too close
To the man I love -
As soon as I shall wake
What lonely I shall feel !                             

Lina Zeron

                            

DIFERITE IUBIRI

Există iubiri stabile
liniştite ca apa stătătoare
asemenea cuiburilor adormite
sub bruma rece.

Există iubiri care se îngenunchează
sub vreo mîngîiere
sau cu vreo privire.

Există iubiri aspre
dure precum umbra pe perete
care se tîrăsc încete
precum morţii.

Iubirea noastră este diferită...
Tu şi eu suntem lunecoşi
mai mult decît apa,
ca pielea pe oase,
ca ochii fixînd zorii.

Te iubesc mult...
ca soarele, noaptea înstelată,
cu ultimul por al corpului meu,
pînă ce viermii îmi vor devora carnea
şi sufletul meu va înceta să fie suflet.


DIFFERENT LOVES

There are stable loves
quiet like the stagnant water
alike the sleeping nests
under the cold hoarfrost.

There are loves that kneels
under one caress
under one look.

There are rough loves
hard like the shadow on the wall
that crawl slowly
like the dead.

Our love is different...
you and I are slippery
more than water,
like the skin on the bones,
like the eyes staring at the dawn.

I love you so much...
like the sun, the starry night,
with the last pore of my body,
until the worms will devour my flesh
and my soul will cease to be a soul.

Lasse Soderberg

                      

CA UN TRANDAFIR DE BEZNĂ

La început a fost ţipătul. A fost un stîlp înalt şi negru, care-a împărţit lumea-n două. Nu mi-am dat seama dacă mă aflu-nlăuntru sau  afară şi de aceea am căutat pe pipăite ieşirea. Pretutindeni era însă gol : stîlpul se arăta de nepătruns. Neputincios, simţeam tot mai pătrunzător mirosind fierul roşu, ca un trandafir de beznă.


LIKE A ROSE OF DARKNESS

Firstly there was the scream. There was a tall and black pillar, which divided the world in half. I didn't know if I am inside or out so I looked touching for the exit. Everywhere however it was emptiness : the pillar looked impenetrable. Helpless, I felt more and more pungently smelling the red iron, like a rose of darkness.

Jorge Luis Borges

                      
                                

CĂRŢILE MELE

Cărţile mele ( care nu ştiu că eu exist )
Fac parte din mine la fel ca acest chip
Cu tîmple şi ochi cenuşii
Pe care zadarnic îl caut în oglinzi
Şi-l pipăi cu mîna făcută căuş.
Nu fără-ndreptăţită amărăciune
Mă gîndesc că toate cuvintele mele esenţiale,
Care mă exprimă, se află în aceste zile
Care nu ştiu cine sunt eu, nu în cele pe care le-am scris.
E mai bine aşa. Cuvintele morţilor
Mă vor exprima pentru totdeauna.


MY BOOKS

My books ( which do not know that I exist )
Are part of me just like this face
With gray temples and eyes
For which in vain I'm looking in the mirrors
And I am touching with cupped hands.
With justified biterness
I think that all my essential words
That express me, there are in these days
Which do not know who I am, not in the ones that I've written.
It's better this way. The words of the dead
Will express me forever.

Carl Sandburg

                       

IA-MĂ

Ia-mă-n azur şi-n soare.
Ia-mă în larg şi-n munţi.

Cînd voi merge în iarba din fundul mării, voi merge singur.
De-aceea purced - clorul şi sarea sunt sînge şi oase.
Aici nările împing aerul către plămîni. Aici strigă oxigenul să fie lăsat înăuntru.
Aici, în rădăcină de iarbă, pe fundul mării, voi merge singur.

Iubirea merge departe. Aici sfîrşeşte iubirea.
Ia-mă-n azur şi în soare.

Par Lgerkvist

                       

OCHI FRUMOŞI ARE VIAŢA

Ochi frumoşi are viaţa,
ochi de căprioară,
adînci, suferinzi,
oglindind însă ore de vară,
fericirea mută a zilelor verii,
cu limpezi priviri, cu licărul treaz
luminînd printre arbori de noapte.

Şi vînătorul lasă armele sale
pe proaspătul pămînt al zorilor,
pornind pe urma paşilor sfioşi
în adîncul pădurii,
pînă departe,
să bea acelaşi izvor,
clar şi adînc,
din care bea şi viaţa.


BEAUTIFUL EYES HAS THE LIFE

Beautiful eyes has the life,
eyes of a deer,
deep, suffering,
but reflecting hours of summer,
the silent hapiness of the summer days,
with clear looks, with sparkle awaken,
lighting through the trees of the night.

And the hunter leaves his gun
on the fresh ground of the morning,
and starts on the traces of the shy steps,
in the depth of the forest,
far away,
to drink from the same spring,
clear and deep,
from which the life drinks.

Karin Boye

                            

SUNT ÎNFAŞURATĂ ÎN FLUTURI

Sunt înfăşurată în fluturi şi aripi
ce fîlfîie peste poieni şi gustă din miere
şi bat întorcîndu-se apoi, ca să moară cu-o zbatere tristă,
dar degeaba aştepţi să scutur pulberi de flori.
O, pentru soare, pentru încinsul, nemăsuratul
soare, pentru cel mai bătrîn decît vremea...
Sub piele însă, şi sînge, în măduva mea
greoi se mişcă vulturi de mare captivi,
cu aripi mari şi cărora niciodată nu le scapă vreo pradă.
Cum v-aţi învolbura pe ape, în furtuna de primăvară ?
Cum ar fi ţipătul vostru, cînd soarele v-ar încinge galbenii ochi
Zăvorîtă e grota ! Zăvorîtă e grota !
Şi între gheare vi se se chircesc, albind ca florile-n beciuri ,
cele mai intime trestii.



I AM WRAPPED IN BUTTERFLIES

I am wrapped in butterflies and wings
that are fluttering over meadows and are tasting of honey,
and turn back, to die with a sad struggle,
but in vain you wait me to shake dusts of flowers.
Oh, for the sun, the hot, the immeasurable
sun, for the older than the time...
But under my skin, and blood, into my marrow
slowly are moving captive sea eagles,
with large wings, which never miss any prey.
How would you whirl over the waters in the spring storm ?
How would your cry be when the sun would burn your yellow eyes ?
The grotto is locked ! The grotto is loked !
And between your clows are writhing, blanching like flowers in cellars,
the most intimate reeds.

Rumi

                      

EL A ŞOPTIT LA URECHEA TRANDAFIRULUI...

El a şoptit la urechea trandafirului şi l-a făcut să rîdă ;
A vorbit pietrei, piatra a devenit preţioasă.
A trimis un mesaj trupului, trupul a devenit spirit.
A vorbit soarelui, soarele a izbucnit în flăcări.
Din nou a şoptit cuvinte înfricoşătoare urechii şi
o sută de eclipse au acoperit soarele.
Imaginează-ţi ce a cîntat norului ca să facă
lacrimile să se reverse
din ochii lui.
Imaginează-ţi ce a cîntat pămîntului ca să-l neliniştească
şi de atunci să fie tăcut.


HE WHISPERED TO THE EAR OF THE ROSE...

He whispered to the ear of the rose and the rose laughed ;
Spoke to the stone, the stone became a precious one.
Sent a message to the body, the body became spirit.
Spoke to the sun, the sun bursted into flames.
Again he whispered to the ear frightening words
and hundred eclipses covered the sun.
Imagine what he sang to the cloud to make
tears flow
from his eyes.
Imagine what he sang to the earth to make it restless
and from then to remain quiet.

Rafael Alberti

                         

ÎNTOARCEREA DRAGOSTEI LA PEISAGIILE ÎN CARE A TRĂIT

Noi credem, dragostea mea, că peisagiile-acelea
Au stat pierdute în somn sau au murit împreună cu noi,
La vîrsta şi-n ziua în care ne fură sălaş ;
Noi credem că arborii îşi pierd memoria
Şi că nopţile trec, dînd uitării
Ceea ce le făcuse frumoase şi veşnice, poate.
Dar e destul tremurul cel mai uşor al unei frunze,
Al unei stele brumate care respiră,
Pentru a ne afla la fel de voioşi ca atunci cînd locurile,
Pline de noi, ne stăpîneau laolaltă.
Şi iată că te trezeşti, alături de mine, dragostea mea,
Printre tufişuri de coacăze şi fragii ascunşi,
Adăpostită de inima tare-a pădurii.

Iată şi mîngîierea umedă a picăturii de rouă,
Crenguţele delicate ce-ţi împrospătează culcuşul,
Şi spiriduşii fericiţi să-ţi pună podoabe în păr,
Şi misterioasele veveriţe care fac să plouă de sus,
Deasupra somnului tău, verdele mărunt al rămurişului.

O, frunză, fii fericită de-a pururi, să nu ştii ce-i toamna,
Frunză ce mi-ai adus,
Cu tremurul tău uşor,
Mireazma unei vîrste luminoase, dar oarbe.
Şi tu, stea mică, pierdută, care-mi deschizi
Ferestrele tainice din cele mai tinere nopţi ale mele,
Învăluite-n razele tale
Toate culcuşurile care în zori ne-au adormit,
Şi biblioteca aceasta plină de lună,
Şi cărţile alunecate încet,
Şi munţii care veghează afară şi ne cîntă pe noi.


THE RETURN OF LOVE IN THE LANDSCAPES WHERE IT HAS LIVED

We think, my love, that those landscapes
Were lost in the sleep or died with us
At the age when they were our shelter ;
We think that the trees are losing their memory
And the nights pass, forgetting
What made them beautiful and maybe eternal.
But it's enough the slight trembling of a leaf,
Or a hoar-frosted star that is breathing,
For finding us as cheerful as then when the places,
Full of us, governed us together.
And behold, you wake near me, my love,
Among the bushes of currant and hidden wilde strawberries,
Sheltered by the powerful heart of the forest.

Here the wet caress of the dew drop,
The delicate twigs that refresh your couch,
And the elves happy to put jewels in your hair,
And the mysterious squirrels that make it rain from above
On your sleep, the small green of the branches.

Oh, leaf, be happy forever, let you never know what the autumn is,
Leaf that brought to me
With your slight trembling
The scent of a bright but blind age,
And you, little star, lost, that open to me
The secret windows of my youngest nights,
Wrap in your rays
All the couches that made us sleep at dawn,
And this library full of moon,
And the books sliding slowly,
And the mountains that are watching outdoors and sing of us.

Rabindranath Tagore

            

ÎN SALA FESTIVĂ A LUMII...

În sala festivă a lumii, un umil fir de iarbă stă pe acelaşi covor cu raza soarelui şi cu stelele miezului nopţii.

Astfel cîntecele mele împart locurile, în inima lumii, cu muzica norilor şi-a pădurilor.

Bogăţia ta, om al belşugului, nu se împărtăşeşte din măreţia aurului îmbucurător al soarelui, nici din lucirea blînd-molcomitoare a lunii.

Binecuvîntarea cerului atotcuprinzător nu se revarsă asupră-i. Şi cînd se iveşte moartea, bogăţia ta se veştejeşte şi cade în pulbere.

IN THE FESTIVE ROOM OF THE WORLD...

In the festive room of the world, a humble grass stands on the same carpet toghether with the sunbeam and the stars of midnight.

So that my songs share places, in the heart of the world, with the music of the clouds and forests.

Your wealth , man of plenty, doesn't share either the greatness of the joyful gold of the sun, nor the gentle glow of the moon.

The blessing of the surrounding sky doesn't pour upon it. And when the death comes up, your wealth withers and falls in the dust.

Ingemar Leckius

            

MUNŢII SUFLETULUI

Tăiaţi din azur
prăpăstioşi ca însăşi lăcomia
se saltă munţii :
Sinai, Carmel, Tabor,

o, chipuri în zenit.

Un uragan de lumini pe culmi,
misterul se înalţă
ca un rug întunecat de iarbă neagră.

Orbiţi de nevăzut,
cădem în vîrtejuri.

Astfel ne întoarcem la viaţa cea de zi cu zi
cu gura plină de pămînt
cu ochii pîrjoliţi.

De-acum încolo însă noaptea este
mai luminoasă decît însăşi ziua.



THE MOUNTAINS OF THE SOUL

Cut in the blue,
steep like the greed itself,
the mountains are rising :
Sinai, Carmel, Tabor,

o, faces at the zenith.

A storm of light on the tops,
mystery rises
as a dark stake of black grass.

Blinded by the unseen,
we fall in swirls.

Thus we return to the everyday life,
with our mouth full of earth,
with our eyes burned.

But from now on the night is
brighter than the day itself.

Goethe

                                                

EXTAZ AL TRISTEŢII

Nu secaţi, nu secaţi,
Lacrimi de veşnică dragoste !
O, cît de pustie, de moartă lumea apare
Ochiului ce-aproape uscat e.
Nu secaţi, nu secaţi,
Lacrimi de amarnică dragoste !


ECSTASY OF SADNESS

Don't dry up, don't dry up,
Tears of everlasting love !
O, how desert, how dead the world appears
To the eye that is almost dry .
Don't dry up, don't dry up,
Tears of bitter love !

Novena Stefanova

                                                     

M-AI ÎNTREBAT

M-ai întrebat :
ţi-s drag ?
Eu nu m-am întrebat
de ce mă-ntrebi.
Fără să şovăi spun :
da, îmi eşti drag.
Mi-e dragă firea-ţi aspră.
Mă tem şi cred
că are-un capăt,
că dincolo de el,
se schimbă-n duioşie,
şi că de n-ar fi astfel,
nu mi-ai fi drag.
Ochii de chihlimbar
mi-s dragi,
iluminaţi de simţăminte.
Cînd nu sunt luminaţi,
sunt pietre ;
nu mi-ai fi drag de piatră.
Mi-s dragi
acele tainice celule
din care s-a plăzmuit
conştiinţa complicată,
răspîntiile
şi arabescul
gîndirii tale.
Dar nu iubesc
tăcerea
ce face infernal de vastă
distanţa dintre noi.
Tot ce-i al tău iubesc,
tot ce-i neprihănit şi mîndru,
altfel nu te-aş iubi,
de nu te-aş fi iubit mai dinainte,
fără să ştiu de ce.


YOU ASKED ME

You asked me :
do you love me ?
I didn't ask myself
why did you ask me.
Without hesitating I say :
yes, I love you.
I love your rough temper.
I'm afraid and I believe
that it has an end
and that beyond it
changes into tendreness,
and that wouldn't be so
I shouldn't love you.
I love
your eyes of amber
illuminated by feelings.
When they aren't illuminated
are like stones ;
I shouldn't love you of stone.
I love
those mysterious cells
of which are made
the complicated consciousness,
the crosses
and the arabesque
of your thought.
But I don't love
the silence
that makes awfully vast
the distance between us.
All that you are I love,
all that is pure and proud,
otherwise I shouldn't love you
if I shouldn't loved your before
without knowing why.

Werner Aspenstrom

                      

UNEORI

Nu am încredere în egalitate.
Forţe egale anunţă războaie.

Nu am încredere în necruţare.
Supunerea niciunuia e moartea amîndurora.

Cîtă mîndrie se află pe lume
Şi stăpînire a zăpezii şi a sîngelui îngheţat.

Nimeni nu-şi poate veghea singur viaţa.
Cineva trebuie să se ridice, cineva să coboare,

Uneori să fie flacără, uneori uitare,
În neîncetată prefacere şi pîndă.

Noaptea asta dragostea mea ne va purta pe-amîndoi.
Mîine ne va purta pe amîndoi dragostea ta.

SOMETIMES

I do not trust in equality.
Equal forces announce wars.

I do not trust in cruelty.
Nobody's obedience means the death of both.

How much pride there is in the world
And ruling of the snow and cold blood.

Nobody can watch his life by himself.
Someone has to rise, someone has to descend,

Sometimes to be a flame, sometimes oblivion,
In the ceaseless transformation and ambush.

Tonight my love will hold both of us.
Tomorrow your love.

Jorge Luis Borges

 

PLOAIA

Brusc, seara străvezie s-a făcut,
Fiindcă ploaia cade, cade-ntruna.
E mult de cînd tot cade. Ploaia-i una
Din formele cu-obîrşie-n trecut.

Cînd o auzi căzînd, te simţi cuprins
De-o-nfiorare. Soarta norocoasă
O floare rară ţi-a adus în casă,
Un trandafir bătut ; e roşu-aprins.

Această ploaie ce orbeşte geamul
Aduce bucurie-n mahalale.
Viţa-de-vie onviorează, ramul

Îl înverzeşte. Jilava-nserare
Mi-aduce glasul molcom, mult dorit
Al tatei ce se-ntoarce. N-a murit.


THE RAIN

Suddenly, the evening has got transparency,
Because the rain is falling, is continuously falling.
Since so much time it falls. The rain is one
Of those forms coming from the past.

When you hear it falling, you feel comprised
By a thrill. The lucky fate
A rare flower has brought in your house,
A thick rose ; it is bright red.

This rain which is blinding the window
Brings joy in the neighbourhood.
The grape-vine is refreshing. The branch

Makes green.The damp evening
Brings to me the gentle voice, so much desired
Of my father who is coming. He has not died.

Edith Sodergran

                           

STELELE

Cînd noaptea se lasă,
eu ciulesc urechea, pe scară,
stelele se înghesuie în grădină,
şi eu sunt aici, în beznă.
Ascultă, o stea a căzut, sunînd, din ceruri.
Nu umbla prin iarbă desculţă ;
grădina mi-e plină de aşchii stelare.


THE STARS

When the night comes,
I prick my ears, on the stairs,
the stars are crowding in the garden,
and I stay here, in the dark.
Listen, a star has fallen, sounding, from the sky.
Don't walk in the grass bare-footed ;
my garden is full of star slivers.

Adam Puslojic

IDILĂ BIBLICĂ

Afară e caldura
numita infernală.
Din unice izvoare se adapă
morţii şi viii.

Decît moartea, apa e mai puternică.

Sub lemnul raiului
în mînă cu mărul
se furişează noaptea
spre virginala zi.

Afară e caldura
numită infernală
şi viermele şi mărul
pe ramură sunt morţi.

O, decît moartea, creanga
cu mult mai tare este.


BIBLICAL IDYLL

Outdoors it's the heat
called infernal.
From unique springs are drinking
the dead and the living.

Than death, the water is stronger.

Under the wood of paradise
in hand with the apple
the night creep along
to the virginal day.

Outdoors it's the heat
called infernal
and the worm and the apple
are dead on the branch.

Oh, than death,
the branch is much stronger.

Kabir

   

XCIII

Sub marea umbrelă a Regelui meu strălucesc milioane de sori şi planete şi stele!
El este Mintea din mintea mea : El este Ochiul din ochiul meu.
Ah, de-ar fi una mintea şi ochiul meu!
De-ar putea iubirea mea să-l atingă pe Iubit! 
De s-ar putea  răcori arşiţa-nvăpăiată a inimii mele!
Kabir spune : " Cînd uneşti iubirea cu Iubitul, atunci ai desăvîrşirea  iubirii. "



XCIII

Under the large umbrella of my King are shining millions of suns and planets and starrs!
He is the Mind inside my mind : He is the Eye inside my eye.
Oh, if my mind and my eye would be the same!
If my love would reach the Beloved!
If the flaming heat of my heart would cool!
Kabir says : " When you unite your love with your Beloved, then you have the completion of love."                                              

                                                          

Fernando Pessoa

            

PE FRUNTEA MEA TRUFAŞĂ...

Pe fruntea mea trufaşă a şi încărunţit
Părul bărbatului tînăr ce nu mai există.
Strălucirea ochilor mei e mai ştearsă.
Gura mea a pierdut sărutărilor gustul.
De-ţi mai sunt drag, nu mă iubi pătimaş:
Cu mine însumi m-ai înşela.


ON MY HAUGHTY FOREHEAD

On my haughty forehed
The young man's hair is already gray.
The light of my eyes is more faded.
My mouth has lost the taste of kisses.
If you still care for me, don't love me with passion :
With myself you would cheat me.

Lars Forsell

                      

LETTRE SENTIMENTALE

Ei cunosc libertatea, dacă libertatea
E vîntul care te poartă aiurea.
Despărţirea lor se săvîrşeşte noaptea.
Clipele petrecute împreună sunt scurte.
Noaptea îi vezi călărind
Pe norii de deasupra noastră.
Nici unul alături de celălalt.
Nici o urmă. Nici o suflare.

Vezi viaţa lor înfiripîndu-se pe o pajişte
Ca zborul păsărilor, ca zăpada tăcută...
Întunericul zîmbeşte cînd îi ia la sine.
Timpul se aşterne sub ei ca o insulă
Pe jumătate acoperită de ape,primejdioasă
Noaptea pentru corăbii.
Sunt străini, Kerstin. Şi zîmbesc.
Cîntă, nevăzuţi, pentru tine.

Caii lor au copitele învelite.
Carele lor sunt atît de uşoare
Încît abia se apleacă
Atunci cînd ei trec.
I-ai zărit vreodată ?
Ce-ai auzit despre ei ?
E atîta linişte unde au poposit,
Nimic nu se clinteşte.
Tu, care nu eşti liberă,
Eu, care nu sunt liber,
Ştim că ei cunosc libertatea
Dacă libertatea e nevăzutul,
Şi fericirea, dacă fericirea
E o apă netedă fără capcane
Fără timp, fără casă...
Ştim că nimic din ceea ce ni se-ntîmplă
Din ce ştim şi cunoaştem
Nu-i atinge pe ei.



LETTRE SENTIMENTALE

They know the freedom, if freedom
Is the wind that takes you somewhere else.
Their separation happens at night.
The moments spent together are brief.
At night you see them riding
On the clouds above us.
No one together with the other.
No trace. No breath.

You see their life beginning on a meadow
Like the flight of the birds, like the silent snow...
Darkness smiles when takes them at itself.
Time is laid beneath them like an island
Half covered with water, dangerous
At night for the ships.
They are foreigners, Kerstin. And thy are smiling.
They are singing, unseen, for you.

The hooves of their horses are wrapped.
Their carts are so light
That hardly bend
When they pass.
Have you ever seen them ?
What have you heard about them ?
It's so quiet where they stopped,
Nothing is moving.
You, that are not free,
Me, that I am not free,
We know they know the freedom
If freedom is the unseen,
And happiness, if hapiness
Is a smooth water without traps,
Without time, without home...
We know that nothing of what is happening to us,
Of what we know,
Do not touch them.