MUNŢII SUFLETULUI
Tăiaţi din azur
prăpăstioşi ca însăşi lăcomia
se saltă munţii :
Sinai, Carmel, Tabor,
o, chipuri în zenit.
Un uragan de lumini pe culmi,
misterul se înalţă
ca un rug întunecat de iarbă neagră.
Orbiţi de nevăzut,
cădem în vîrtejuri.
Astfel ne întoarcem la viaţa cea de zi cu zi
cu gura plină de pămînt
cu ochii pîrjoliţi.
De-acum încolo însă noaptea este
mai luminoasă decît însăşi ziua.
THE MOUNTAINS OF THE SOUL
Cut in the blue,
steep like the greed itself,
the mountains are rising :
Sinai, Carmel, Tabor,
o, faces at the zenith.
A storm of light on the tops,
mystery rises
as a dark stake of black grass.
Blinded by the unseen,
we fall in swirls.
Thus we return to the everyday life,
with our mouth full of earth,
with our eyes burned.
But from now on the night is
brighter than the day itself.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.