Erik Van Ruysbeek

INTUIŢIE

Trebuie să prind lumea într-o floare
În caliciul unei flori, în adîncurile unui caliciu,
În ovulul adîncurilor.

Trebuie să prind tăcerea într-un sunet,
În şoapta unui sunet, în naşterea unei şoapte,
Între grăunţele unui cîntec.

Trebuie să prind pămîntul într-un gînd,
Lumina gîndului în pămînt,
În carnea gîndului, în izvoarele pămîntului,
Ceea ce-i unic în dragoste.



INTUITION

I have to find the world in a flower,
In the calix of a flower, in the depthes of a calix,
In the ovule of the depthes.

I have to find the silence in a sound,
In the whisper of a sound, in the birth of a whisper,
Among the notes of a song.

I have to find the earth in a thought,
The light of the thought in the ground,
In the flash of the thought, in the springs of the earth,
That is unique in love.