Olavi Paavolainen

                     
                                   
NOCTURNĂ

Iubeşte-mă-n somn.
Somnul e cel mai moale culcuş al iubirii.
În preajma ta somnul e ca mormântul din mare,
O lunecare-nceată în leagănul valului.
Iubeşte-mă-n somn asemenea mării
Ce nu-şi mai restituie morţii.

Iubeşte-mă-n pace, tăcerea-i
Ca cea a pădurii bătrâne,
Ce-şi leagănă morţii mai bine ca marea.
Fă să se piardă în labirintul din tine neliniştea mea,
Aşa cum lianele-năbuşe chemarea drumeţului.
Aşa cum ferigi întunecat foşnitoare
Îi acoperă trupul
Şi, peste toate, cresc sălbatec buruienile.

Cu lacrimi de patimă pe obraji,
Tu odihneşti în braţele mele,
Tu eşti marea,
Tu eşti pădurea,
Pentru morţii lor nu există trezire.


NOCTURNE

Love me in the sleep.
The sleep is the softest couch of love.
Next to you the sleep is like the grave in the sea,
A slow slip in the cradle of the wave.
Love me in the sleep like the sea
That doesn't restore its dead.

Love me in peace, the silence is
Like that of the old forest,
That rocks its dead better than the sea.
Let my restlessness lose in your labyrinth,
As the tropical creepers suffocate the traveller's call.
As the ferns darkly rustling
Cover his body
And, over all, the wild weeds grow.

With tears of passion on your cheeks,
You are resting in my arms,
You are the sea,
You are the forest,
For their dead awakening doesn't exist.