Eugenijus Matuzevicius

                                        

AM NEVOIE DE MARE

De fiecare dată simt o tot mai intensă
Nevoie de mare,
De flux, de reflux,
De apropierea ei.
La început o fi fost ceva romantic,
Tinereţe lirică,
Dulce bucurie a cunoaşterii...

Azi marea îmi apare ca o imensă orgă,
Care în fiecare zi se umple
De sunete şi foşnitoare linişte,
De adîncurile durerii
Şi înţelepciunea statorniciei,
De neschimbatul
Sens repetat
Care te învaţă să trăieşti -
Te invată puterea şi voinţa...

Existenţa şi marea se contopesc.
Şi sună imensa orgă.
Îi întampină şi-i petrece
Pe cei ce vin,
Pe cei ce se duc...


I NEED THE SEA

Any time I feel a more intense
Need of the sea,
Of the high tide, of the low tide,
Of its nearness.
At the beginning it was something romantic,
Lyrical youth,
Sweet joy of knowing...

Today the sea appears to me like an immense organ,
That everyday fills
With sounds and rustling silence,
With the depths of the pain
And with the wisdom of the steadiness,
With the unchanged
Repeated direction
That teach you to live -
Teach you the power and the will...

The existence and the sea are blending.
And the immense organ is sounding.
It welcomes and accompanies
Those who come,
Those who leave...